1,205 matches
-
pregătit parcă anume pentru desfătarea lui personală. Ahab stătea și el, pe puntea lui de comandă, însă întunecat și ursuz, cu privirea neclintită. în clipa cînd cele două baleniere se încrucișară - una, jubilînd pentru izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena Albă? mîrîi Ahab printre dinți. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt la ananghie, ci și de înfățișarea omenească a capetelor lor rotunde și a fețelor lor destul de inteligente, ce se înalță iscoditoare din apă. Pe mare, în anumite împrejurări, focile au fost nu arareori confundate cu niște oameni. Ă Dar presimțirile marinarilor aveau, să se adeverească din plin, chiar în dimineața aceea, prin năpasta ce se abătu asupra unuia dintre ei. La răsăritul soarelui, omul acela se dădu jos din hamacul lui și se sui în vîrful arborelui - trinchet; și, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și păstrează neclintită privirea pătrunzătoare, de-a lungul celor șase luni ale nopții arctice - ideea fixă a lui Ahab strălucea acum statornic în noaptea ce învăluise echipajul morocănos. Ea ajunsese să-i stăpânească în așa măsură pe oameni, încît toate presimțirile, îndoielile și temerile lor rămîneau ascunse în fundul sufletului, nelăsînd să încolțească din ele nici măcar o frunzuliță. în aceste zile de așteptare încetă, de asemenea, orice veselie, fie ea firească sau silită. Stubb nu se mai străduia să stîrnească zîmbete, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui vin vechi care fierbe a doua oară, clocoteau stăpîniți de patima vînătorii. Temerile și presimțirile vagi pe care unii dintre ei le încercaseră pînă atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în Macbeth, cucuvea, presimțire a morții, vibrație a timpului, zbucium în spațiu și-n gând, vals și melancolie, cânt de menestrel și oglindă spartă, voce de femeie care îngână și voce de sfârșit care nu se mai amână. Cortina roșie, grea, se trage îndărăt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din ele vor fi realizate. Sala de cinema și sala de teatru îl așteaptă... Platoul și scena îl așteaptă! Clipele când vom fi fericiți și, de ce nu, geniali! Asta nu a mai spus-o poetul. O spun eu, ca o presimțire! Laurențiu DAMIAN Sinusoida tensiunii caragialiene în filmele lui Alexa Visarion " Nimic nu e mai drept pe lume decât prețul patimii." (Ion Luca Caragiale) Nu o dată l-am auzit pe Domnul Profesor Alexa Visarion mărturisind că Shakespeare, Cehov și Caragiale l-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pusă în "fragmente" foarte apropiate de maximele înțelepciunii, fie metodic, adică prin scenarii "logice" ghidate de anumite "scheme de raționare", care se leagă între ele pentru a participa la un "sistem". Filosofia ar presupune și actul unei gândiri care investighează "presimțirile" și "pre-comprehensiunile" din care se trage felul nostru de a "prelua" lucrurile și de a le "prelucra" în sensul unei cunoașteri veritabile pornind de la un "subiect" al acesteia cu pretenție de grijuliu-păstrător al "adevărurilor" despre lucrurile însele. În ultimă instanță
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul unei cunoașteri veritabile pornind de la un "subiect" al acesteia cu pretenție de grijuliu-păstrător al "adevărurilor" despre lucrurile însele. În ultimă instanță, o asemenea gândire ar pune de-o parte toate aceste piese ale actului de recunoaștere prejudecăți, pre-comprehensiuni, presimțiri etc. -, după ce ele sunt recunoscute ca atare, pentru a ținti, cu toate mijloacele ei, începutul însuși, mai bine zis, originarul în sens constitutiv pentru "lucrurile însele", aflat dincolo sau, poate, dincoace de toate aceste precondiții. Modelul a ceea ce se întâmplă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale orizontului uimirii aparținând tradiției filosofice. Poate că însăși judecata radicală a condițiilor sub care se constituie discursul filosofic unul dintre scopurile cercetării de față este plasată deja în raza unor așteptări "legitime". Totuși, un asemenea demers presupune atingerea prejudecăților, presimțirilor și pre-comprehensiunilor care vizează chiar condițiile de acces către "începutul lucrurilor înseși" ("obiectul" filosofiei); totodată, acelea în care sunt încarcerate rădăcinile "lumii lucrurilor"; iar aceste operații presupun o îndoială radicală, așa încât să fie clintit din locul său însuși orizontul uimirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-o seară obosit de un drum lung, într-o amiază plictisit de oameni, într-o dimineață, amăgit de vise grele. Simți nevoia să vorbești cuiva și totuși vrei să fii singur. Vrei să visezi, dar în ritm melodic.Cu presimțirea unei încercări plăcute, te apropii de raft : sute de nume, sute de ochi răbdători și tăcuți, caută privirea cercetătorului, întocmai ca sclavele din harem, care, smerite, așteaptă porunca stăpânului și se simt fericite când sunt alese. CARTEA-UN UNIVERS ÎN
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
curând, a nanotehnologiilor În fiecare aspect al vieții umane, toate duc la schimbări fundamentale În modul În care concepem spațiul și timpul și la o regândire a instituțiilor necesare pentru a acomoda schimbarea felului În care percepem lumea din jurul nostru. Presimțirea mea este că noul vis european este mai adecvat În adresarea realităților spațiotemporale ale lumii globalizate decât vechiul vis american. Obsesia Europei În privința spațiului și a timpului De la marea renaștere europeană din epoca medievală târzie și până acum, generații succesive
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora 19... și-acum e abia 18...! Ia stai, ia stai puțin... că am o presimțire...! Azi ce-i? Ei, ce-i azi! Azi e marți..., că marțea am cu cei de la et. II! (verifică într-un calendar de birou) Numai că azi nu e marți, zevzecule, și dacă nu-i marți ce poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dispară în curând. Și infanteristul, și artileristul, și pilotul. Mama mea avea chiar să le-o ia înainte, urmând destinul copiilor născuți la începutul anilor ’20. La cincisprezece ani, rămâneam singur cu sora mea. În polemica lor era parcă o presimțire tacită a acelui viitor foarte apropiat... Viața Charlottei, mă gândeam eu, îi împăca, le oferea un teren neutru. Cu vârsta, am început să deslușesc un cu totul alt motiv al acelei predilecții franceze a dezbaterilor lor interminabile. Charlotte se ivea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este faptul că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume, dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. LV. Poezia ta e și sfioasă și îndrăzneață. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toamnei mereu./ Florile-s risipite, nomade,/ Cuvintele, fermecat minereu”; „Prietene, vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația plecării, incluzând și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din spiritul lui Lucian Blaga, transpare și în lirica târzie: „Pe ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
-și expună pânzele și a fost pe punctul de a refuza pentru a nu fi departe de iubita lui Myriam. Se temea că ar putea fi un prilej de despărțire. La insistențele celor din Londra, a plecat răvășit de gânduri. Presimțirile s-au adeverit, la întoarcere a găsit o scrisoare de la ea în care îl anunța că a plecat cu un domn, cu siguranță bogat, Dupré. Thaïs Anatole France, Thaïs Scriitorul și criticul Anatole France (1844- 1924) s-a remarcat în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Asii, pentru a arăta În mod concret obținerea invulnerabilității de către preferatul lor, se dedau la un joc ciudat: Îl pun În centrul locului În care se adunaseră și aruncă În el cu diferite arme: nici una nu-i face rău iar, presimțirile despre moarte par să dispară. Dar Lokixe "Loki" bănuiește o posibilitate prin care i-ar putea face rău și, luând Înfățișarea unei femei, o vizitează pe Friggxe "Frigg" și o provoacă la discuții, Întrebând-o printre altele, dacă Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale înaintate și să spună din inimă o rugăciune punîndu-se în slujba națiunii sale cu scrierile sale istorice drept meritul lui de căpetenie". Ceea ce i-a făcut pe biografii lui Iorga să se întrebe: Este posibil să fi avut o presimțire a soartei similare care îl aștepta?62 Începînd încă din adolescență, Iorga a scris circa douăzeci de mii de articole, mai ales despre literatură și istorie. Ne vom transfera acum atenția de la activitățile profesionale la jurnalistica sa politică (deși, în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
înțelegerea reciprocă între popoarele balcanice 240. Acțiunile prosîrbești și deci antiaustriece și antigermane ale lui Iorga erau dezaprobate de către bătrînul rege241. În vara lui 1914, secolul al XIX-lea și odată cu el un mod de viață luau sfîrșit. Iorga avea presimțiri vagi, dar spera și într-un nou început. Nimeni, cu atît mai puțin Iorga, nu putea ști ce avea să se întîmple peste puțin timp; nimeni nu putea să prevadă că magnificul edificiu al Civilizației Occidentale avea un punct slab
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pacea este salvată și meritul îi aparține lui Chamberlain. Civilizația și-a dat seama de pericol la München, așa că am mai putea spera 73. Colonelul Beck, ministrul de Externe al Poloniei, avea acum pretenții asupra Szeczezinului. Iorga a avut unele presimțiri: "Polonia ar trebui să-și amintească de Frederick II și Ecaterina II!"74. El nu greșea întotdeauna în prezicerea cursului evenimentelor. Îi era teamă de faptul că revizionismul maghiar va fi încurajat de toate acestea. Atunci cînd ungurii au început
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și față de regele Zog, plus faptul că nu-i plăcea imaginea unei națiuni mici călcată în picioare. Iată ce scria în Jurnalul ei doamna Liliana (8 aprilie 1939): În timp ce flota italiană bombarda Durazzo și Valona, tata era foarte neliniștit. Are presimțirea declanșării iminente a celui de al Doilea Război Mondial". Iorga nu a rămas fără replică. Scria că vrea să evite să vorbească despre Albania, dar nu putea să nu-și exprime simpatia față de regele Zog. Mai era și proaspăt înființatul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamul românesc", 14 iunie 1940 4 "Neamul românesc", 16 iunie 1940 5 "Neamul românesc", 20 iunie 1940 6 Charles de Gaulle, Mémoires de guerre. L'appel, pp. 331-332 7 "Neamul românesc", 26 iunie 1940 8 Chiar și Horia Sima avea presimțiri: "Lumea întreagă s-a întors cu susul în jos. S-ar putea ca țara noastră să aibă parte de nenorociri". "Time", 1 iulie 1940, p. 25 9 Nu numai Basarabia, ci și jumătatea de nord a Bucovinei și Ținutul Herța
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]