1,380 matches
-
fiind cele În care modul de desfășurare a reformei poate fi considerat exemplar 2. Dificultățile Întâmpinate au fost legate nu atât de adoptarea unui anumit model, cât de modul În care premisele asumate prin adoptarea respectivului model aveau În vedere presupozițiile oferite de contextul instituțional În care acestea se produceau (Schik, 1998). În multe cazuri de reformă, măsurile adoptate au corespuns unui model care, pornind de la alte premise instituționale decât cele care decurgeau din presupozițiile sistemului ce urma să fie schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
adoptarea respectivului model aveau În vedere presupozițiile oferite de contextul instituțional În care acestea se produceau (Schik, 1998). În multe cazuri de reformă, măsurile adoptate au corespuns unui model care, pornind de la alte premise instituționale decât cele care decurgeau din presupozițiile sistemului ce urma să fie schimbat, a condus la eșecuri totale sau parțiale ale reformei 1. În majoritatea țărilor central și est-europene, reformele au fost susținute extern, ca urmare a asumării Îndeplinirii unor obiective politice de către guvernele țărilor În care
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
deplin funcțional Într-o anumită țară, deoarece acestea ar putea să conțină germenii unui viitor eșec. O evaluare a posibilităților de succes ale unui anumit model, cu atât mai mult atunci când vizează modificarea nu atât a unor premise, cât a presupozițiilor pe care se fundamentează un sistem administrativ, trebuie să ia În considerare, În aceeași măsură, condițiile În care implementarea lui a fost considerată de succes Într-un anumit caz mai degrabă decât În altul. 2. Reforma formulării politicilor publice În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a susținut procesul de aderare. În aceste condiții, un demers realist de reformare trebuie să fie consistent nu cu intenția de a răspunde unor cerințe politice externe, ci cu acele obiective a căror realizare să fie sustenabilă, În condițiile modificării presupozițiilor specifice administrației În care ele se doresc realizate. 2.1. Documentele de politici publice În ceea ce privește direcțiile de reformare propuse În cazul românesc, există câteva elemente care conduc la concluzia că măsurile inițiate asumă un set de premise fundamentate pe presupoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
presupozițiilor specifice administrației În care ele se doresc realizate. 2.1. Documentele de politici publice În ceea ce privește direcțiile de reformare propuse În cazul românesc, există câteva elemente care conduc la concluzia că măsurile inițiate asumă un set de premise fundamentate pe presupoziții incompatibile cu cele care susțin actualul sistem al administrației publice centrale românești. Obiectivele demersului de reformă sunt, În aceste condiții, puse În pericol, deoarece măsurile inițiate operează modificări numai la nivelul premiselor activităților desfășurate În cadrul administrației centrale, fără să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
susțin actualul sistem al administrației publice centrale românești. Obiectivele demersului de reformă sunt, În aceste condiții, puse În pericol, deoarece măsurile inițiate operează modificări numai la nivelul premiselor activităților desfășurate În cadrul administrației centrale, fără să ia În considerare modificări ale presupozițiilor care fundamentează Întregul sistem administrativ românesc. Acceptând necesitatea unui demers de reformare la nivelul administrației românești, În continuare voi lua În discuție acele elemente componente ale măsurilor de reformă, despre care consider că ar putea constitui mai puțin sursa unei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
promotor al unor politici publice. Odată cu aceste documente, elementul de noutate este reprezentat de introducerea oficială În cadrul organizațiilor administrației publice centrale românești a sintagmei de politici publice 2. Utilitatea acestor documente pentru administrația publică este fundamentată În principal pe două presupoziții. În primul rând, se consideră că, În cadrul organizațiilor reprezentante ale administrației publice centrale, există activități care pot fi asociate unei abordări de politici publice; În al doilea rând, se presupune că, la nivelul administrației românești, există un tip de relaționare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
tipul de responsabilitate care li se atribuie, nu mai sunt considerați exclusiv executanți ai unor măsuri formulate la nivel politic, cât, mai ales, furnizori și manageri ai unei expertize care fundamentează pozițiile oficiale de politici publice. În ceea ce privește prima dintre aceste presupoziții, efectele vizate de introducerea unor documente de politici publice se referă la modificarea accentului de la activitatea de reglementare ca atare la „interesul public” (public interest), În sensul În care este utilizat acest concept În administrațiile de tradiție anglo-saxonă (Pollitt și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cauză decurge din prima și se referă la reacțiile În lanț pe care aceste Întrebări le pot produce. În condițiile În care, la nivelul administrației publice românești, nu există o abordare de tipul celei orientate către interesul public, luată ca presupoziție a noului sistem propus, atunci reacția În vederea asigurării funcționalității acestor documente la nivelul administrației publice este de a impune, prin reglementare, definiții operaționale cu privire la termeni cum sunt: politici publice, problemă sau soluție de politici publice (vezi cazul Italiei, În Kickert
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cum sunt: politici publice, problemă sau soluție de politici publice (vezi cazul Italiei, În Kickert, 2005). O reglementare ce vizează introducerea abordării specifice politicilor publice la nivelul administrației publice nu scapă, În aceste condiții, unei abordări legaliste, deoarece pornește de la presupoziția, specifică administrațiilor de tip continental, că adoptarea unei anumite abordări poate fi consecința respectării unei reguli, și nu invers (vezi Peters, 1998). În aceste condiții, statutul documentelor de politici publice nu se deosebește, din punct de vedere formal, de celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
vizează crearea unui mecanism de corelare a priorităților de politici publice cu bugetul, care să fundamenteze, ulterior, introducerea programelor ca bază pentru formarea bugetului de stat. În privința acestor obiective, mă voi concentra asupra unor elemente ale planurilor strategice, precum și a presupozițiilor asumate cu privire la efectele scontate ale introducerii lor la nivelul ministerelor. Planurile strategice sunt considerate, În varianta promovată la nivelul administrației românești, instrumente de management al activităților desfășurate În cadrul ministerelor. Inițiativa introducerii lor se revendică, asemenea celorlalte inițiative cuprinse În reforma
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
filosofie a formării bugetului este corespunzătoare interesului de a proteja bugetul public de eventualele utilizări discreționare la nivelul administrativ al ministerelor. Noua abordare, de la care se revendică atât măsura introducerii planurilor strategice, cât și a bugetării pe programe, pornește de la presupoziții diferite În ceea ce privește modul În care sunt cheltuiți banii publici, precum și rolul managerilor 1 din cadrul organizațiilor reprezentante ale administrației publice. Controlul asupra input-ului Într-o agenție este Înlocuit de controlul asupra output-ului, ceea ce Înseamnă că este important nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
nivelul administrației publice (Schick, 1998). Acordarea acestei autonomii manageriale ulterior adoptării planurilor strategice ar putea afecta Însuși sensul introducerii lor, deoarece acestea vizează doar organizarea unor activități, fără să fie suficient de consistente pentru a putea da seama de modificarea presupozițiilor În ceea ce privește rolul administrației În procesul politicilor publice. Dificultatea rezidă În aceeași măsură și În imposibilitatea păstrării unei coerențe conceptuale a introducerii planurilor strategice, de vreme ce acestea reprezintă un efect organizatoric al unei abordări ce nu acordă importanță reglementării, ci, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
colaborare eficientă Între managerii publici aflați sub protecția statutului de funcționari publici și noua conducere politică a administrației, de vreme ce aceștia au fost În mod direct responsabilizați, prin planurile strategice, de Îndeplinirea unor obiective politice care au aparținut fostei echipe guvernamentale. Presupoziția privind existența unui anumit grad de autonomie a organizațiilor administrației publice centrale se regăsește și În măsura referitoare la procesul de identificare a valorilor organizației reprezentante a administrației. Aceste valori se referă la caracterul și genul de atitudine ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
genul de activități desfășurate de către funcționarii publici, inclusiv de conducătorii de departamente sau agenții. Libertatea conferită acestora, de a alege valorile unei organizații publice de tipul unui minister, se justifică numai atunci când cultura administrativă incumbă, prin cadrul mai larg de presupoziții, reglementări, comportamente și cutume decizionale, o viziune referitoare la tipul de responsabilitate ce revine funcționarilor publici În procesul politicilor publice. În condițiile unei culturi a „statului de drept”, cum ar putea fi caracterizată cultura administrativă românească, libertatea de alegere a
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de membrii unei organizații guvernamentale În ceea ce privește valorile sau obiectivele unei organizații, chiar și atunci când sunt efectuate sub supraveghere politică, sunt, la rândul lor, politice, fapt care impune nu o reinterpretare a premiselor În care se desfășoară aceste alegeri, ci a presupozițiilor generale referitoare la sistemul administrativ, În care funcționarii publici exercită un anumit rol În procesul de planificare, respectiv formulare a politicilor publice. 3. Consecințele raportului dintre premise și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publicetc "3. Consecințele raportului dintre premise Și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
reinterpretare a premiselor În care se desfășoară aceste alegeri, ci a presupozițiilor generale referitoare la sistemul administrativ, În care funcționarii publici exercită un anumit rol În procesul de planificare, respectiv formulare a politicilor publice. 3. Consecințele raportului dintre premise și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publicetc "3. Consecințele raportului dintre premise Și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publice" Din argumentele prezentate, pot fi trase două concluzii. În primul rând, măsurile de reformă referitoare la formularea și coordonarea politicilor publice la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
generale referitoare la sistemul administrativ, În care funcționarii publici exercită un anumit rol În procesul de planificare, respectiv formulare a politicilor publice. 3. Consecințele raportului dintre premise și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publicetc "3. Consecințele raportului dintre premise Și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publice" Din argumentele prezentate, pot fi trase două concluzii. În primul rând, măsurile de reformă referitoare la formularea și coordonarea politicilor publice la nivel central sunt inițiate pe baza acelorași presupoziții care fundamentează sistemul actual al
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Consecințele raportului dintre premise Și presupoziții pentru reforma formulării politicilor publice" Din argumentele prezentate, pot fi trase două concluzii. În primul rând, măsurile de reformă referitoare la formularea și coordonarea politicilor publice la nivel central sunt inițiate pe baza acelorași presupoziții care fundamentează sistemul actual al administrației publice care se dorește să fie reformat prin aceste măsuri. În aceste condiții, măsurile de reformare reprezintă practic modificări ale unor premise, În cadrul aceluiași sistem, fără a fi Însoțite de modificări ale presupozițiilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
acelorași presupoziții care fundamentează sistemul actual al administrației publice care se dorește să fie reformat prin aceste măsuri. În aceste condiții, măsurile de reformare reprezintă practic modificări ale unor premise, În cadrul aceluiași sistem, fără a fi Însoțite de modificări ale presupozițiilor pe care se fundamentează acesta. Astfel, introducerea planurilor strategice pornește de la aceleași presupoziții oferite de actualul sistem În ceea ce privește rolul managerilor În procesul coordonării politicilor publice sau fundamentul sistemului de stimulente 1. În cazul documentelor de politici publice, se asumă presupoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
fie reformat prin aceste măsuri. În aceste condiții, măsurile de reformare reprezintă practic modificări ale unor premise, În cadrul aceluiași sistem, fără a fi Însoțite de modificări ale presupozițiilor pe care se fundamentează acesta. Astfel, introducerea planurilor strategice pornește de la aceleași presupoziții oferite de actualul sistem În ceea ce privește rolul managerilor În procesul coordonării politicilor publice sau fundamentul sistemului de stimulente 1. În cazul documentelor de politici publice, se asumă presupoziția, corespunzătoare unei administrații specifice „statului de drept”, conform căreia o reglementare poate facilita
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
presupozițiilor pe care se fundamentează acesta. Astfel, introducerea planurilor strategice pornește de la aceleași presupoziții oferite de actualul sistem În ceea ce privește rolul managerilor În procesul coordonării politicilor publice sau fundamentul sistemului de stimulente 1. În cazul documentelor de politici publice, se asumă presupoziția, corespunzătoare unei administrații specifice „statului de drept”, conform căreia o reglementare poate facilita proliferarea unui anumit tip de abordare În cadrul organizațiilor reprezentante ale administrației publice. A doua concluzie decurge din prima și se referă la implicațiile pe care le are
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
facilita proliferarea unui anumit tip de abordare În cadrul organizațiilor reprezentante ale administrației publice. A doua concluzie decurge din prima și se referă la implicațiile pe care le are pentru un proces de reformă distincția dintre măsuri ce vizează modificarea unor presupoziții cu cele care vizează modificarea unor premise. Această distincție conduce la ideea că există două planuri ale reformei. Primul plan este legat de coerența internă a noului sistem propus. Conținutul planurilor strategice, la fel ca și cel al documentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
planurilor strategice, la fel ca și cel al documentelor de politici publice, trebuie să fie consistent din punct de vedere logic, pentru a asigura funcționalitatea premiselor noului sistem care se dorește implementat. Cel de-al doilea plan este legat de presupozițiile asumate În cadrul procesului de reformă, precum și de modul În care acestea le Înlocuiesc pe cele care susțin sistemul care se dorește a fi schimbat. Acest plan corespunde unui nivel constituțional al reformei și este premergător oricărui demers care vizează formularea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și este premergător oricărui demers care vizează formularea unor premise În ceea ce privește implementarea unor măsuri concrete de reformare. În ceea ce privește administrația publică, un demers În acest plan presupune „reinventarea roții”, adică identificarea acelor elemente care permit trecerea de la un anumit set de presupoziții la cele care asigură funcționalitatea noului sistem. Un proces de „reinventare a roții” poate justifica, din acest punct de vedere, traiectoriile distincte ale procesului de reformare din diferitele țări europene, precum și inexistența unui model de bună practică. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]