225,185 matches
-
pe de o parte, și România, de cealaltă parte, își găsește explicația în specificitatea regimurilor comuniste din aceste țări, în modul în care aceste regimuri comuniste au tolerat puncte de vedere revizioniste sau chiar alternative. Pentru a da un sens prezentului, trebuie să cunoaștem trecutul, iar pledoaria pentru deschiderea arhivelor din perioada comunistă devine explicită: "O mare parte din suspiciunea care încă bântuie în lumea postcomunismului românesc (dar nu numai) provine tocmai din faptul că trecutul este încă ignorat, neglijat ori
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
stabilit", nu mergea nici el mai departe. în fond, ideea comună, și a lui Ibrăileanu, și a lui Lovinescu, și a lui Vianu a fost mereu aceea că istoria literară se ocupă de operele trecutului iar critica, de cele ale prezentului. "Litigiul" va mai avea căutare la Ș. Cioculescu în 1940. Singurele observații care ne surprind în acest concert sînt ale lui Sextil Pușcariu, care afirma în 1930 că istoria literară este relativă, "alta de la epocă la epocă", și D. Caracostea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
în marginea lecturii, să recunoaștem, cursive, într-un fel formal agreabile, a unei cărți izvorîte din condeiul unei scriitoare capabile a seduce verbul așa cum ne încredințează că a sedus cohorte de bărbați. Oare d-sa și-ar putea susține în prezent o ruptură totală cu mentalitatea comunistă? Sau aceasta, dată afară, protocolar, pe ușă, revine, fantomatică, pe fereastră? Mă tem că așa stau lucrurile. într-un duh defetist (postideologic), Nina Cassian ne recomandă "să ne dezbărăm de nesăbuita dorință de a
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
dezinhibarea despre care s-a tot vorbit și de o frondă care epatează nu doar burghezul, ci și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent personalizate, toți scriitorii îtinerei generații' sunt marcați de imediatul implacabil, pe care încearcă să-l trezească din încremenire, să-l readucă la ritmul unei trăiri ardente, sincopate, adevărate. Atunci. Acum Menționând "prezentul ca timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât pe problematica unui prezent continuu, crepuscular, multe dintre celelalte
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
sincopate, adevărate. Atunci. Acum Menționând "prezentul ca timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât pe problematica unui prezent continuu, crepuscular, multe dintre celelalte cărți coboară în trecutul (im)perfect, recuperând istoria din crâmpeie de memorie. Asemenea proze continuă valul început în anii anteriori de cvartetul Cernat-Manolescu-Mitchievici-Stanomir, cărora li se alătură Cezar Paul-Bădescu, Lucian Dan Teodorovici, frații Florian. Este
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
tragicomedia indivizilor confruntați cu lungul proces de adaptare la contexte și forme noi. Panorama rezultată este arareori încurajatoare, trăgând în subtext disperate semnale de alarmă la nivel privat, dar mai ales social și politic. În majoritate, Ego-Prozele se raportează la prezent sub forma unei critici sociale mai mult sau mai puțin vehemente. Panorame ale cutumelor și stereotipurilor adânc și încăpăținat înrădăcinate în mecanismele mentale și procedurale ale românilor, romanele surprind varii nivele ale societății contemporane de infinită trecere. Plasate înainte sau
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
arareori la simpla explorare a intimității persoanei întîi. Generații, educații și clase sociale se înfățișează la o judecată de acum, întrucât până la apoi e cale lungă și nesigură. Fără a cădea în hedonisme disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
suficiente nume de încredere și crescândă autoritate. Paul Cernat, Andrei Terian, Mihai Iovănel, Antonio Patraș, Marius Chivu, Marius Miheț, Nicoleta Cliveț, Teodora Dumitru, Bianca Burța-Cernat, Luminița Marcu, Raluca Dună, Oana Soare, Florina Pârjol, Doris Mironescu sunt numai câteva dintre vocile prezentului literar, căutându-și (unele găsindu-și deja) timbrul personal. Mă refer exclusiv la critici tineri și foarte tineri, sub pragul celor 35 de ani de la care se consideră, într-un mod poate pripit, că ne-am maturizat... Un cronicar autentic
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
despre intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum și zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX: independență, intransigență față de puterea politică, curajul de a susține cauze nepopulare. Prin contrast
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
standardele modei englezești și internaționale. E vorba, ca de atîtea alte ori, de cuvinte prezente în multe limbi europene, pentru că provin din latina cultă: în cazul de față, din latinescul editor, de la verbul edere "a da la lumină; a produce". Prezent ca termen cult în limbile romanice, cuvîntul a fost preluat și de engleză, în care s-au dezvoltat, mai ales în perioada contemporană, sensuri suplimentare, retransmise prin calc limbilor romanice. În italiană, toleranța față de împrumuturi a dus la apariția unui
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
calchiate sensurile noi dezvoltate în engleză, astfel încît éditeur a ajuns să însemne și director de ziar sau program informatic de prelucrare a textelor. În română, la sensul "persoană care editează o operă", singurul cuprins în DEX, se adaugă în prezent multe alte utilizări. De altfel, definiția din DEX era cam sumară: existau de mai multă vreme cel puțin două subsensuri destul de clare: editorul era "proprietarul unei edituri", cel care patronează publicarea unei opere, dar și "alcătuitorul unei ediții": cel care
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
fenomenul muzical restitutiv poate fi modificat substanțial de către investigator, fără a-i periclita verosimilitatea. în plus, cvartetul Emphasis a ajuns la o formulă remaniată în care Jean-Yves Chevalier (sax tenor) și Nicolas Woillard (sax bariton) reprezintă interfața dintre trecut și prezent, iar Bertrand Peigne (sax sopran) și Laurent Blanchard (sax alto) constituie noile fișiere ce întregesc un soft fiabil și competitiv. O formulă, i-aș spune, matematică prin voluptatea cu care particularizează dialectic orice abordare intepretativă ori prin voința statornică de
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a unui liceu, gimnaziu, la Boulbon, peste tot. Ceea ce pentru noi este un coșmar - povestea cu gradenele - acolo este o sumă de soluții practice, eficiente, ingenioase. George Banu - o personalitate ce ține și ea de istoria festivalului, dar și de prezentul imediat - spunea, într-una din dezbaterile pe care le-a condus, că Avignon-ul este ca o carte. O carte, însă, care se scrie și se rescrie, de fapt, mereu. O operă deschisă - o istorie în mișcare - iar fiecare loc, fiecare
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
posibilă grație contrucției politice transnaționale ce a ajuns să reunească astăzi 28 de state europene, să apară în țările cu democrații consolidate (Franța, Italia, Spania, Marea Britanie) discursuri xenofobe pe care mulți le credeam că ținând de istorie și nu de prezent? Este simplu să ne oprim asupra factorilor ce le provoacă, insă întrebarea ce persită este: cum este posibil? Cum de pot fi europenii, astăzi, sensibili la astfel de discursuri? Important este factorul care provoacă, dar mai important este ceea ce face
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
provocării. Consider că factorul ce face posibilă reapariția acestui fenomen politic este de natură ideologică. Încă de la începutul sau, proiectul european s-a lovit de existența unei ideologii ce a început să domine aici de acum două secole: naționalismul. În prezent, sintagma "Europa națiunilor" este percepută ca fiind una aproape tautologica, fiindcă europenilor le este aproape imposibil să se perceapă altfel decât că aparținători ai uneia dintre națiunile de pe acest continent. De aceea, pentru cei formați sub cerul ideologic al națiunii
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
la o uniune vamală și nici la apartenența religioasă: "O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-adevăr, nu sunt în fond decât unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei averi legate de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința de a continua spre a spori valoarea moștenirii primite. Omul nu se improvizează. Națiunea, ca și individul, este rezultatul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unui lung efort trecut, al sacrificiilor și devotamentelor. O națiune este, deci, o mare solidaritate constituită prin sentimentul sacrificiilor făcute și a celor pentru care există dispoziție de a fi făcute. Ea presupune un trecut; ea se rezumă, totuși, în prezent la un fapt tangibil: consimțământul, dorința clar exprimată de a continua viața comună. Existența unei națiuni este (scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
niciun caz, o "limba națională"". În consecință, limba "este un concept literar și nu unul existențial". Îndeosebi naționaliștii extremiști întrețin ideea că națiunile au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au stat eforturi de ideologizare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
consecință, limba "este un concept literar și nu unul existențial". Îndeosebi naționaliștii extremiști întrețin ideea că națiunile au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor precum Walter Bagheot 24, care consideră că națiunile au apărut odată cu istoria. Dar, națiunile sunt produse istorice la baza cărora au stat eforturi de ideologizare. Ele nu sunt entități veșnice, ci
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
statele naționale se modifică, rolul lor se redefinește. Concluzii Scurtă trecere în revistă a modurilor în care a fost și este înțeleasă națiunea și a felului în care operează naționalismul face posibilă înțelegerea fenomenelor ce se petrec în Uniunea Europeană în prezent. Liberă circulație a cetățenilor a făcut ca eterogenitatea populației din UE să crească. După o perioadă în care statele au cedat multe dintre obligațiile față de cetățeni pentru a fi rezolvate la Bruxelles, o parte dintre cetățeni au început să-i
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
la un loc pe europeni decât imaginatele descendente sau consangvinități. Dar, pentru asta, este nevoie de un nou și susținut efort ideologic, este nevoie de eficiență articulare a europenismului. Note 1 Eric J. Hobsbawm, Națiuni și naționalism din 1780 până în prezent: program, mit realitate, Editura ARC, Chișinău, 1997, p. 143. 2 Brian Barry, "Naționalism", în David Miller (coord.), Enciclopedia Blackewella gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2000, p. 524. 3 Ernest Gellner, Națiuni și naționalism. Noi perspective asupra trecutului, Editura Antet, București
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Herder, Johann Gottfried, Idées sur le philosophie de l'histoire de l'humanité, Presses Pocket, Paris, 1991. Hermet, Guy, Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa, Editura Institutul European, Iași, 1997. Hobsbawm, Eric J., Națiuni și naționalism din 1780 până în prezent: program, mit realitate, Editura ARC, Chișinău, 1997. Miller, David, "În defence of nationality", în Journal of Applied Philosophy, 10, 1, 1993. Renan, Ernest, Ce este o națiune?, parConférence faite en Sorbonne, lConferință susținută la Sorbona pe 11 martie 1882, ourworld
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
exact, aici s-a născut un mit național. Se vede că acest mit s-a raspandit și la nivel mondial. A. R.: Căderea Zidului are o însemnătate nu doar pentru reunificarea Germaniei, ci și pentru începutul reunificării Europei. Percepeți în prezent o scădere a forței acestui mit? R. G.: Un aspect foarte important este ideea că nu trebuie să privim revoluția pașnică din 1989 că pe un fenomen izolat sau ca pe o revoluție națională a germanilor, ci ca pe o
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
finanțarea insuficientă în raport cu progresele cercetării, care ar trebui puse mai eficient în practică, dar și unele insatisfacții ale personalului medical, în mare parte dedicat studiului, formării continue și îngrijirilor calificate acordate pacienților de toate vârstele. Problemă subfinanțării se ridică, în prezent, chiar și în cele mai dezvoltate state europene. Unele sisteme economice, de altfel foarte bine pregătite, aflate în fața unor dificultăți, au declarat retoric că este tot mai evident că "sănătatea nu are preț"1. Calitatea serviciilor medicale se află în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]