1,838 matches
-
de economisme nu mi se pare absurd, mi se pare aberant. C'est déjà trop, trop à la française. Istoria filosofiei este întoarsă cu susul în jos. Dacă de la Platon încoace, cel puțin era valorizată interioritatea, regăsirea sinelui, conștiința, iar primatul, sub o formă sau alta, era acordat mereu aceluiași, acum totul e orientat spre afară, în favoarea unei exteriorități seculare, dar pragmatice, șocogene. Se caută ce nu poate fi gîndit, raționat și nici exprimat cu ajutorul limbajului, se caută înafara umanului : forțe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
documentul oficial de naștere a neoliberalismului românesc. 2. Țărănismul Această concepție a fost promovată de C. Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gheorghe Zane. Ei susțin că România evolua pe o cale necapitalistă, Întemeindu-se pe mica proprietate țărănească. Țărănismul susținea primatul țărănimii, cu un rol deosebit În evoluția ulterioară a societății românești. Se afirma că prin aplicarea doctrinei țărănești, apoi a statului țărănesc se putea realiza gospodăria țărănească trainică, bazată pe proprietatea de muncă. Țărăniștii susțineau ,creșterea rolului statului În economie
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
În concluzie, ceea ce omul primește aparține lui Dumnezeu. Împărăția care se înalță în mijlocul nostru este împărăția sa; puterea care se dezvăluie este puterea sa; măreția care strălucește înlăuntrul nostru nu aparține omului, ci este măreția lui Dumnezeu însuși. Omul recunoaște primatul necondiționat al lui Dumnezeu, și dorește ca el să se extindă. Cu cât mai mult Dumnezeu este recunoscut ca Dumnezeu adevărat, cu atât mai mult omul poate fi om adevărat. De aceea, spunem: amin, așa să fie! Avem încredere că
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mult mai complexă, dar ideea susținută de Hașdeu se înscrie și ea pe una dintre liniile de forță ale acestui integralism, dacă luăm în considerație declarații de genul celei care urmeaza: " Întâi, ceea ce m-a îndemnat pe mine să susțin primatul istoriei și să afirm, apoi, că numai istoria este știința lingvistică integrală a fost tot această discuție cu Ferdinand de Saussure (în plan ideal, se înțelege, fiindcă el nu mai era prezent) și cu lingvistică ce s-a dezvoltat mai
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sunt considerați drept schismatici de către români. 88 Heliade, citat de dl E. Regnault. 89 Numirea episcopilor trebuie să fie validată de Adunarea legislativă. 90 Econom [stareț, cf. DEX (n. tr.)] În trecut, primul mitropolit al unei țări, în sintagma mitropolit primat; cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice, cf. DEX și DGLR (n. tr.). Acord major plasat pe treapta a cincea a modurilor minor sau major; acord compus pe această treaptă, cf. DEX (n. tr.). Treapta
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
noilor generații de scriitori (de pildă, sub genericul „Cei ce vin”), în speță fiind vizată generația optzecistă. În cadrul unei astfel de dezbateri, în ianuarie 1988, Mircea Martin publică un articol tranșant, în care își exprimă încrederea în tineri, pledează pentru primatul valorii și deplânge ceea ce el desemnează drept „un fel de masificare și anonimizare a debuturilor”. E o îndrăzneață condamnare a politicii oficiale a momentului în materie de debuturi literare. Într-un articol intitulat Cine se teme de solii generației ’90
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Ed. Științifică, București, 1991. 92. WARREN BENNIS - „On Becoming a Leader, Addison-Wesley Publishing Company”, Inc., 1995. 93. Werner J. Severin, James W. Tankard Jr. - „Perspective asupra teoriilor comunicării de masă”, Ed. Polirom, Iași, 2004 94. WILIHOITE F. - „Equal Opportunity and Primate Particularism”, Journal of Politics, 1997. 95. WINSTON S. CHURCHILL - „The Price of Greatness is Responsibility”, Finest Hour 80, Third Quarter, 1993. 96. WINSTON S. CHURCHILL - „The War Situation: House of Many Mansions, Broadcast”, London, 1999. 97. ZLATE, M. "Omul față
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
poeziei argheziene, are merite considerabile în impunerea poetului în conștiința contemporanilor. Campaniile sale de susținere, exegeza subtilă și aplicată au făcut epocă. Pentru Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi are o statură de dimensiunile celei eminesciene: "Tudor Arghezi nu se dezminte: păstrează primatul poeziei noastre nezdruncinat. Încă o dată, oricât ar displăcea repetiția, îl socotim de statura ciclopică a lui Eminescu. Și ne fericim că ne-a fost dat să trăim în epoca lirică pe care posteritatea o va numi a lui Arghezi." Extrasele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
siguranță dificil de a formula un răspuns, deși au fost încercate mai multe posibile rezolvări. Runciman, spre exemplu, consideră că genul spiritualității bizantine este marcat de lipsa unor formule „tari” în chestiunile fundamentale, și aceasta datorită unei accentuate conștiințe apofatice. Primatul experienței, al trăirii, a fost întotdeauna absolut, și teore¬tizarea a survenit doar în condițiile periclitării dreptei căi potrivit căreia trebuia să se trăiască. Constructul teoretic nu a fost făcut niciodată de dragul lui, însă a fost practicat ori de câte ori a fost
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
centrul reflecției avangardiste, care vizează conflictul - tot mai acut resimțit de conștiința creatoare modernă - dintre literatură și existență; exacerbare a unei opoziții croceene între literatură și poezie, între limbajul conceptual-abstract și cel intuitiv, - și, mai mult decât atât, afirmare a primatului trăirii, experienței, capabile să confere creației autenticitate. Căci nu e vorba în asemenea luări de poziție doar de o atitudine antitradițională, limitată la o „convenție” literar-artistică anume, ci de efortul dramatic de a depăși orice formulă, de a transgresa, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afirmă el - alunecarea într-o cale lactee de imagini, iată ce constituie însăși unealta de azur a meșteșugului de a scrie”. Deviere, așadar, a gândului prin cuvânt; proces de refracție - ca să zicem așa - a ideii în materie verbală, sugestie a primatului intuiției poetice în raport cu gândirea abstractă, ba chiar - cum o indică articolele din etapa constructivist-integralistă - desprinderea totală de planul conceptual în direcția mallarméană a „cedării inițiativei cuvintelor” și a transformării poetului într-un „operator al limbajului”. E o anti-mimesis declarată ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Învățământul de necesitatea unilaterală a metodelor de comunicare personală, făcând loc și unui nou mod de comunicare și de Învățare - Învățarea pe baza textului scris. Metodele livrești au adus, astfel, servicii considerabile Învățământului, dovadă că, de atunci și până astăzi, primatul cuvântului scris asupra limbajului vorbit a rămas adânc ancorat În cea mai mare parte a sistemelor de Învățământ (Faure, 1974, p. 47). Începând cu secolul al XIX-lea, odată cu accentuarea instruirii În domeniul științelor naturii și a orientării spre un
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
partea a doua a lucrării vom descrie pe larg fiecare din categoriile mari de metode enunțate aici, pentru departajarea și detalierea a acestora vom face pe loc o serie de considerații: I. Metodele de comunicare - Își legitimează existența și adeseori primatul, În virtutea faptului că cea mai puternică sursă de cunoaștere de care Învățământul s-a folosit dintotdeauna a constituit-o experiența de cunoaștere a umanității. Este vorba de cunoașterea cultural-structurată (de cultură), cea mai puternică forță ce dă formă spiritului și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
uite, În același timp, să Încurajeze eliberarea acestora de sub tutela excesivă a manualului (a cărții), orientându-le atenția și spre alte surse de cunoaște (datele perceptive, acțiunea practică, mass-media). Cu toate aceste avantaje evidente, În ultima perioadă, metodele Întemeiate pe primatul cuvântului scris nu au fost scutite de unele critici, dimpotrivă, ele au devenit mai numeroase și din ce În ce mai aspre. În principiu, se consideră că „știința livrescă”, „noțiunile livrești”, găsite de-a gata În cărți, bazate pe autoritatea exagerată a manualelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
metafizic ca și sentimentul vidului sau al absurdului, hipertrofia eu-lui ca și refuzul a tot, contestația goală, așa cum nici o psihoză nu explică furor-ul economic și politic, arta abstractă, demonia tehnică, sau cea a formalismului extrem în cultură, ducând astăzi la primatul exactității goale. Nu încape îndoială că unele din aceste orientări au dus și duc la creații mari"199. La începutul anilor '80, într-o călătorie în Mexic, îl întâlnește pe N. Petra: "Înconjurată de case de tip colonial spaniol, la
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de probleme cu care ne confruntăm astăzi și ne invită să căutăm în tezaurul de gândire al „Școlii franciscane”, pentru că aici am putea găsi răspunsuri pe măsura întrebărilor, neliniștilor și preocupărilor noastre: „Apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune prezumțioasă, ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
atenția, a examinat și evaluat pozitiv unele trăsături ale vieții sociale care, atunci statu nascenti, au fost dezvoltate mai apoi în marea operă a economiei de piață, adică a capitalismului. Prin urmare, apărarea de către Bonaventura da Bagnoregio a drepturilor și primatului credinței în raport cu o rațiune prezumțioasă ridicată la rangul de zeița-Rațiune; o zeiță-Rațiune incapabilă să înțeleagă condiția de creatură a ființei umane și, deci, să se deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
un filosof care este și creștin. Altfel spus, Bonaventura nu se joacă de-a creștinismul: când face filosofie nu își pune în paranteză propria credință, ca și cum Revelația nu ar fi avut loc. Poziția sa este o formă de apărare a „primatului credinței”. El privește lumea cu ochii credinței. Rațiunea este un instrumentum fidei; rațiunea citește ceea ce credința luminează; rațiunea este o gramatică scrisă cu alfabetul credinței. Ținând cont de toate acestea, se poate înțelege că filosofia sfântului Bonaventura și cea a
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
siguranța națională) a devenit principala grijă și responsabilitate a politicii externe a statelor europene. Această teză a fost reiterată de cardinalul Richelieu, prim-ministru al Franței între 1624 și 1642, care introduce conceptul raison d’Etat, ce susținea existența unui primat al intereselor naționale de securitate. Interesele naționale și apărarea lor scuzau mijloacele prin care erau obținute. Acest concept reușește să-l înlăture pe acela de moralitate universală al imperiilor multinaționale cu aspirații la o monarhie universală. Criteriul securității naționale reușește
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
externă și acțiunile acesteia făceau parte dintr-o dimensiune morală cu totul diferită de cea individuală; nu era esențială calitatea de acte morale, ci eficiența lor în asigurarea securității statului și a intereselor lui. Această abordare a condus la un primat al politicii externe în detrimentul reformelor interne. Prin intermediul acestor două abordări, statul este conceput la nivelul sistemului internațional al secolelor XVI-XVIII, ca un garant și un furnizor al ordinii interne și al siguranței externe (Armstrong, 1993, p. 29). Criteriul de constituire
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Țărănesc cu Partidul Național Român: reprezenta interesele burgheziei mici și mijlocii; a avut ca lider incontestabil pe Iuliu Maniu; avea ca organ de presă ziarul “Dreptatea”; a dezvoltat teoria țărănismului, care acorda o atenție deosebită gospodăriei țărănești și agriculturii; susținea primatul clasei țărănești pe care o vedea ca pe o clasă omogenă și independentă cu rol important în evoluția statului; promova ideea “statului țărănesc”, propunând creșterea rolului țăranului în economie; pornea de la concepția că România trebuia să rămână un stat preponderent
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Richard D. Hichwa, „Subcortical and Cortical Brain Activity during the Feeling of Self Generated Emotions”, Nature Neuroscience, nr. 3, 2000, pp. 1049-1056. Jones N.G. Blurton, „An Ethological Study of Some Aspects of Social Behaviour of Children in Nursery Schools”, în Primate Ethology, de D. Morris, Weidenfeld și Nicholson, Londra, 1967, pp. 347-368. Hubert Montagner, op. cit. , p. 95. Siegfried Frey, Hans-Peter Hirsbrunner, Anne-Marie Florin, Walid Daw și Obsert Crawford, „Analyse intégrée du comportement non verbal et verbal dans le domaine de la Communication
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cea dintîi reprezentînd interesele marilor moșieri, iar cea de a doua pe cele ale nobilimii rurale. Prima cameră se întrunea sub președinția palatinului și era compusă nu numai din marii proprietari funciari, ci și din demnitarii bisericii, în frunte cu primatul catolic (capul bisericii catolice n.t.), arhiepiscopul de Esztergom și principalii oficiali ai regatului, inclusiv banul Croației. Camera inferioară era alcătuită din reprezentanții aleși de adunările comitatelor, din cîțiva delegați ai orașelor regale și din oficialii inferiori ai bisericii și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ambele conservate la Biblioteca „Batthyáneum” și tipărite în 1972 și în 1975, sau să își omagieze maestrul, incluzând, în ediția a doua a Istoriei literaturii române vechi (1980), o Bibliografie selectivă pentru anii 1942-1979 și Bibliografia scrierilor lui N. Cartojan - primatul textului a rămas indiscutabil, ceea ce îl face un editor plin de merite. Condica lui Gheorgachi, pe care o va tipări în 1939, îi slujise drept material de studiu pentru teza de doctorat. Urmează Legenda lui Afrodițian Persul (1942), Istoria Țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]