1,727 matches
-
specificului, față de ștergerea chipului. Prin urmare stânga spre care aspiră partidul domnilor Iliescu, Petre Roman, Teodor Meleșcanu, și alții câți ori mai fi și s-or înghesui, este una care, în lumea de dincolo de vama de la Curtici, vorbește în sintagme primejdioase: subsidiarități, federalism, democrație participativă paneuropeană, mai nou mișcarea constituționalistă de aceleași dimensiuni care să configureze (vă rog, luați aminte!) nu o Europă a națiunilor, nici măcar o Europă a patriilor sau regiunilor ci, pur și simplu o Europă a cetățenilor. Mi-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai vede în statul român o ființă de sine stătătoare, un produs al istoriei unui vechi și vrednic neam, o manifestare a geniului nostru popular, ci o unealtă pentru realizarea unor ambiții personale, un obiect pentru experimente, unele premature, altele primejdioase, în fine un teren de esploatare în folosul unei asociații ale cărei tendențe se pretind a fi politice dar sunt și în mare parte curat personale și țintesc la îmbogățirea fără merit și fără muncă a membrilor cari simulează a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
slab, cum îl știi, n-ar trebui să-l primească în casă prea des. - Împărtășesc în totul impresia dumitale, domnișoarăOtilia, și am făcut ce am putut să deschid puțin ochii lui moș Costache. Cocoana Aglae și Stănică, iată o tovărășie primejdioasă. Așa vorbi Pascalopol, trăgând rar câte un fum de țigare. Felix nu-și putu da seama cam ce pericol putea reprezenta, G. Călinescu pentru Otilia, Stănică. Întâmplările ce urmară îl întăriră însă asupra dreptății aprehensiunilor Otiliei și ale lui Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în carne vie, doar sunt bărbat, ce Dumnezeu! Doctorul căută să scape de orice preciziune pășind repede spre poartă, în vreme ce vorbea, ceea ce jigni pe Stănică. - Este un ictus, cu atac afazic, așa mi se pare, în aparențăfoarte ușor. Tocmai astea sunt primejdioase. Nu pot să mă pronunț până nu fac examenul amănunțit al bolnavului. Poate să fie și altceva. Nu pot să anticipez. Trebuie să-l supravegheați, să vedem cât durează criza. - Atunci e grav, domnule doctor? Doctorul ridică din umeri și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă Otilia înfățișa fără îndoială aspirația sufletului său, Georgeta putea să-i fie o prietenă, fără nici un neajuns pentru cealaltă. Avea să fie doctor, om serios, nu se cădea să ajungă la excese mistice. Însă legăturile cu Georgeta deveneau cam primejdioase pentru demnitatea lui, dacă Titi continua să umble după Georgeta; chiar îngăduința mai mult sau mai puțin ironică a generalului era stânjenitoare. Se gândi să încerce o renunțare, măcar provizorie, la întîlnirile cu fata. Cu cât se hotăra mai tare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ideile. Într-o noapte, discutară despre Dumnezeu. Afară ploua cu găleata și tuna, și unii din băieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni, tremurau de frică și chiar se închinau pe sub pătură, încredințați că o astfel de discuție poate fi primejdioasă pe așa vreme. Răspunse câte unul cu idei de manual, înflorite (studiau puțină istorie a filozofiei, abia în clasa ultimă): Dumnezeu este cauza dintâi și scopul din urmă. Prin el, noi ne explicăm tot ce întrece puterea noastră de explicație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe generalul cu tine? Ei bine, am să fac și asta, fiindcă sunt o fată bună și, de altfel, am prins slăbiciune pentru tine, dar fără manifistări casnice. Ai dreptate, în definitiv, însă află că în cele din urmă devin primejdioasă. Un tânăr s-a sinucis din cauza mea! Iubește-mă pe furate, nu te zăpăci! Pe Felix, această morală îl supără iarăși, lucru pe care Georgeta îl remarcă. Fata se așeză pe genunchii lui Felix și-i înconjură gâtul cu un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu aere confidențiale, și Felix aavut o combinație cu Georgeta, fată faină, mie-mi spui?! Pascalopol bătu palmele a mirare, râse, apoi se prefăcu adâncit în examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui Pascalopol: - Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? - Nu mi-a venit ceasul! glumi moșierul, ca să scape deinterogatoriu. - Dumneata, un bărbat așa elegant! N-ai avut niciodată o pasiune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
E bine să fie și așa, las’ să fie, că așa e lumea.“ Există însă și o formă perversă a îngăduinței, cea care poartă masca toleranței. Ea acceptă lucrurile așa cum sunt - nu când sunt normale, ci când devin anormale și primejdioase. Dar nu le acceptă cu gândul că și „asta este o stare a lucrurilor“, ci din lașitate, din frica de a interveni, din slăbiciunea de a se simți slab și de a se retrage imediat din orice situație care contrariază
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
imperialistă și de prozelitism al valorilor care trebuie transpuse într-un alt mediu, nou și virgin față de aportul colonului care vine să se instaleze pe pământ străin. Pentru că, nu trebuie uitat: oricât de fascinant ar fi elementul marin, oricâtă atracție primejdioasă ar exercita „sirenele“, tot pământul rămâne elementul de bază, călătoria pe mare nefiind decât un mijloc de a se instala în altă parte, pe „alt“ pământ, îndepărtat, între care s-a interpus, față de locul de plecare, elementul nesigur și nepământesc
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și cinstit față de propria sa singurătate, el execută rugăciunea, nu poate să se roage. Îmi închipui cum arată interior viața unui om, redusă la programul ei de execuție, și mă trece un fior, ca și cum aș fi atins plaga unei boli primejdioase; și nu pot să nu mă las bătut de gândul - condamnabil, dar care nu-l face mai puțin resimțit - că sunt oricum constrâns să formez „aceeași“ societate cu astfel de oameni. Vrând-nevrând, suntem aceeași specie. Însă gândul, acest dar nemeritat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Gide) că Iliada nu merită atenție și că lumea se înșeală când laudă această operă. Cu alte cuvinte, Valéry denunță Iliada în numele culturii, nu în numele unei păreri subiective. El vorbește adică în numele mulțimii, al speciei umane, și asta este latura primejdioasă a afirmației. Ce culegem noi din lume? Noi numim în mod obișnuit această lume „lume înconjurătoare“, ceva care este împrejurul nostru, ca și cum ne-am învârti în mijlocul ei. Dar noi înșine suntem acest „mijloc“ de lume care face din ea o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
persoana care mi înmânase biletul de vacanță și care mă pune să dau o declarație asupra „activităților“ la care participam alături de studenții cehi. Am văzut că omul era în panică și că momentul avea într adevăr un caracter solemn și primejdios. Mi-a spus pe un ton ridicat că trupele rusești sunt deja masate la graniță și că toți cehii din România sunt susceptibili să exporte conflictul lor aici. Mi s-a părut că într-adevăr lucrurile pot lua o întorsătură
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
statul bizantin cât de multă țară vor putea, pentru a ridica apoi o împărăție romîno-bulgară unită, după cum se întinsese mai-nainte și era însemnată prin graniți firești. Împăratul, reținut în capitală de poftele și plăcerile lui, nu ieși singur contra primejdiosului dușman, ci puse-n fruntea oștilor pe unchiul său, prințul Ioan, care era investit cu demnitatea de sebastocrator. Acest general dovedea multă circumspecțiune și trezvie, și-ncepu treaba foarte cu băgare de seamă și știu să biruie pe inamic în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
retragere, să-și mântui ceata sa la Rhaedestos (acum Rodosto) lângă malul mării, unde întru adevăr a fost în siguranță, dar totuși, în urmarea strapațelor războiului, el, vicleanul plănuitor al campaniei de cucerire în contra Constantinopolului, simți în sine germenul acelei primejdioase boale care curând după asta îl răpuse pe d-a pururea. Puțini cavaleri scăpară numai spre Adrianopol la tovarășii lor de arme carii rămăseseră acolo și carii de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o nouă suflare de viață. Ioan de Brienne, escelent ostaș îndealtmintrelea, nu era om de stat prevăzător, întreprinse o campanie în Asia Mică și călcă fără de nevoie pacea cu statul grecesc al {EminescuOpXIV 113} Niceii. Acest act dădu împăratului Vatatzes, primejdiosului inamic, o ocazie dorită pentru a pune în lucrare în mod practic alianța ofensivă dintre el și regele românilor și al bulgarilor, Ioan Asan. Cu o putere de o sută de mii de oameni și o flotă de trei sute de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât de scrupulos a fost împăratul cu darea îndărăt a făgăduitelor două orașe maritime care, precum se-ngrijea, le-ar fi servit romîno-bulgarilor ca puncte de razim pentru incursiuni în împărăția romeică și ar fi devenit în mînile lor un primejdios mijloc de agresiuue. Pentru a-și îmbuna șovăirea și pregetul, se servi de fel de fel de pretexte, mai mult ori mai puțin de crezut. Ba locuitorii acestor orașe se împotrivesc hotărâtor de a fi încorporați cu regatul româno-bulgar de vreme ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tată, cu toată nespusa depărtare și deosebire între ei. Tot așa de puține scrupule căta să aibă recunoașterea apelațiunii la Roma, căci abia se va găsi vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea în rugăciuni, trebuie să se admită în vederea scopului de folos comun, căci Dumnezeu însuși a primit fire omenească și s-a supus răstignirii pentru a mântui omenirea; deci, daca în cazul de față se poate evita prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe niște frigări de lemn, pentru a frige în ele pe Bekkus, au însă totodată gândirea nemărturisită de a-i arunca pe urmă și pe ei în foc". Esperiența confirmă curând după asta adevărul acestei aserțiuni. Intrând odată în curentul primejdios al responsabilității religioase și politice, nu mai era nici o oprire pentru corabia mișcată de furtună. Admițîndu-se odată principiul datoriei de-a se justifica, darea în judecată rostită asupra patriarhului suplantat nu se putea opri asupra unui singur creștet, ci trebuia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izbândea asupra năvălitorilor, cu atât mai mult creștea faima lui de om ales pentru lucruri mari. Mase mari de popor și ținuturi întregi se luau după dânsul și-i sporeau partizanii cari, prin mulțimea și direcția lor, începură a deveni primejdioși. Primejdia {EminescuOpXIV 138} apropiată stârni atât pe regele Constantin cât și pe împăratul Mihail. Acesta alergă în puterea iernii la Adrianopol, parte pentru a supraveghea mai de aproape decursul evenimentelor de dincolo de graniță, parte pentru a dispune la fața locului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl îngrijea cazul asemenea foarte verosimil că Lachanas, purtând o campanie fericită, va abuza de favoarea poporului, care atunci se va grămădi și mai mult împrejurul lui și se va simți ispitit de-a stârni o rebeliune în orice caz primejdioasă. Deci îl chemă pe Pseudo-Lachanas la curte, îl dezbrăcă de demnitatea de general, îl înlătură în genere de la orice comandă peste trupe și-l închise pe îndrăznețul aventurier în temniță sigură. O măsură atât de aspră avu urmare imediată; toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Nogas, privea căsătoria ca un mijloc de moleșire pentru înăsprita sa viață războinică, el hotărî să-și amâne însurătoarea și retrimise împăratului, tatălui ei, pe mireasa ce i se adusese, până la alt răspuns și, abia după ce în anul 1292 primejdiosul Nogas își pierdu domnia și viața, el ceru îndărăt și reprimi de la împăratul pe mireasa lui, își serbă nunta, supuse fără greutate toată țara, pe care o posedase hanul învins, și întări cu puternică legătură de înrudire raportul de pace
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu cât mai ușoară era năvălirea în Moldova despre învecinata Podolie, adecă chiar de la granița țării sale. Supărarea Poloniei și nemulțămirile dinlăuntru în contra lui Ștefan Vodă le mai ațâță mai presus de toți un frate mai mic și cel mai primejdios rival al lui, Roman, care și izbuti să puie la cale o răscoală pentru răsturnarea domniei. Ștefan ceru, dar prea târziu, ajutor de la turci; înainte de-a putea sosi un asemenea ajutor el era deja detronat și aruncat în temniță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
săi de sfat jurară apoi mai târziu în țara lor, înaintea delegaților împuterniciți ai regelui. Domnia a doua a lui Ștefan Vodă se întîmplă într-o epocă mișcată deopotrivă și în cele politice și în cele bisericești, într-o epocă primejdioasă. Prin sila împrejurărilor și puterea precovîrșitoare a mișcării generale, fusese și el răpit și mânat în anul 1396 să ia parte la nenorocita cruciată a lui Sigismund contra turcilor, deci și la înfrîngerea suferită de marea oaste creștină lângă Nicopole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]