104,850 matches
-
absolute, care impune o geometrie, o construcție... Iar în centru, în mod efectiv, nu există nimic, fiindcă însăși existența e absolut contingentă și gratuită și cu atât mai mult cea a personajelor de hârtie... Sunteți, prin urmare, de acord, în principiu, cu Derrida, care vorbește despre absența centrului și predominarea jocului... Fără îndoială... Contează însă foarte mult construcția... Lucrul care mă interesează cel mai puțin, în fond, în roman este nivelul intermediar, obișnuit, tradițional al romanului, adică psihologia personajelor îmbarcate într-
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Cronicar Desenele din covorul literar Un foarte interesant studiu despre povestirile fantastice ale lui Mircea Eliade publică în 22 Literar Matei Călinescu (nr. 17 din aprilie). Studiul se intitulează Calendarul ascuns: citind și recitind ficțiuni de M.E. În principiu, autorul nu pare să accepte ideea utilității unei lecturi construită pe coduri, chei sau cifruri literare. Comentînd o sugestie a lui I.P. Culianu, conform căreia, în povestirea Un om mare, protagonsitul, pe nume Cucoaneș, este o alegorie pentru Corneliu Zelea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai reu, a
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
C. Rogozanu Clientelismul cultural, cărțile sau articolele unui prieten scriitor despre un alt prieten scriitor, constituie de mult un fenomen de amploare în literatura română. Principiul e simplu: tu mă lauzi, eu te laud; eu sînt puțin mai cunoscut decît tine și, deci, cîndva, te voi putea ajuta; am nevoie de ceva referințe critice așa că scrie în revista (sau la editura) ta ceva despre mine și
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
cu o rană sîngerîndă. Atunci, ca și acum, premisa mi s-a părut falsă; ea subminează credibilitatea întregului; senzația globală e aceea că filmul nu propune "viață", ci o ipoteză de lucru, o convenție, o demonstrație. Construind cronica pe același principiu al ciorbei reîncălzite, aș remarca doar că, din așa-numita "critică severă" apărută în România literară în '98, în antologia din volum e extras un citat cîtuși de puțin sever. Iată-l: "Există, în Război în bucătărie, multe lucruri pe
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
cu orice preț". (Nu "tranziție", ci modificare, nu continuitate, ci ruptură cu vechiul regim, despotic). Lipsa de rezistență morală și spirituală în fața obstacolelor ("apa trece, pietrele rămîn"), reflexul de apărare (Servitutea voluntară, La Boétie), nu de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal) că dacă vîntul este inconștient cînd suflă, trestia știe că va muri atunci cînd va fi frîntă". Nu e de mirare că, în asemenea circumstanțe, mass
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
nu mai stă în picioare a sa diferențiere între condiția materială și ideală a poeziei, valabilă la începuturile secolului al XIX-lea. Dar chiar din nervurile acestei categorisiri, expusă sistematic, se înalță, sigure pe sine și perene, elementele necesare afirmării principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă evoluția modernă a literaturii române. Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, făcînd distincție
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
îndrumător cultural s-a ridicat și împotriva antisemitismului. În studiul împotriva școalei Barnuțiu scria: "Însă preoții români ar face mai bine să se gîndească mai de aproape la acea consecință a cărții lui Barnuțiu și să știe că din acelaș principiu din care Barnuțiu voia să gonească și religiunea creștină afară din România, fiindcă, după părerea d-sale, este religiune greco-jidovească, nepotrivită cu România." Nici că se putea altfel. Europenizantul T. Maiorescu era și un tolerant, astfel comportîndu-se, în parlamentul țării
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
deși nu mă uit niciodată! Pledez pentru asumarea individualității ca forță creatoare în indiferent ce sistem de referință ne situăm: de creație, politic, social, geografic. Noi trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații - pentru mine nu înseamnă în primul rînd dreptul de a nega, ci asumarea răspunderii individuale. Destinul este întîi al unui individ, și după aceea al unei nații, al universului. Crezi că această
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
care ești structurat în raport cu tine și cu lumea, te-a ajutat în munca ta de regizor, în relațiile cu ceilalți sau ai simțit, la un moment dat, că te incomodează? Nu m-a ajutat niciodată, m-a încurcat tot timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală generativă a imaginarului". Teza de căpetenie pe care mizează criticul de la
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un paroxism al virilității fruste, sălbatice: "Virilizarea atitudinii presupune cu necesitate feminizarea cosmosului, iar în această dialectică a atracției contrariilor apa se oferă de la sine ca principiu feminizant, căci atît în "imaginația naivă", cît și în "imaginația poetică" apei i se atribuie "aproape totdeauna" un caracter "feminin". (...) Doctrina virilă încurajează feminitatea elementelor și le alertează calinitatea" (citatele în citat sînt din Gaston Bachelard). Procesul de "feminizare" a
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
nu doar ilustrată subtextual. Impusă inițial din exterior, în temeiul unor norme imaginative diverse, livresc constelate, ori al unor imbolduri doctrinare, forma ajunge a se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
propriu-zis al polemicii. În discuție par să fie, la modul cel mai general, opera și personalitatea lui Eminescu. Știm însă bine, de destulă vreme încoace, că despre "opera" și "personalitatea" unui scriitor, mare sau mic, nu se poate spune, în principiu, nimic definitiv. Ambele sînt �povești fără sfîrșit", variind ad infinitum modulațiile inevitabil subiective ale interpretării și valorizării, pe o gamă în care și timpul și locul își fac neîncetat simțită prezența. Încă de la începutul secolului XX, Mihail Dragomirescu a avut
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
încercările suferinței, ale conviețuirii cu atingerea morții. În alt secol, lumea a fost impresionată de boala incurabilă - nu exista încă tratament pentru tuberculoză - a Violetei din Traviata lui Verdi, o boală la "modă" atunci. Sigur că un actor joacă în principiu orice: și un nebun, și un criminal, și un homosexual fără să fie, dincolo de ficțiune, așa ceva. Important și valoros este cum! face asta. Eu am citit textul: este o dramă răscolitoare scrisă, acut și actual. Doamna profesor Viviana Bearing este
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai reu, a
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
anume stabilitate psihică și, dacă se poate, somatică (multă vreme am părut mai tînăr decît ar fi fost de așteptat!), e un fel de maimuțărire a eternității. Dacă te conservi, ți se pare că ești imun la schimbare, întruchipînd un principiu metafizic în fața valurilor mișcătoare ale evenimentelor. E o iluzie pe care ți-o oferă instinctul. În conștiința publică, sînteți, înainte de toate, critic literar unul dintre cei mai talentați și activi din perioada postbelică. De peste trei decenii, citiți și comentați cărțile
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Regelui de a reveni în țară, în următoarele șase luni. Altfel spus, reîntors la Cotroceni, Ion Iliescu semnalizează din toate puterile că vrea să recupereze handicapul unei relații proaste cu Regele Mihai și că Majestatea Sa n-ar avea, în principiu, nimic împotriva inițiativei sale. Intrînd în detalii, Regele cere scuze că nu poate da curs unei invitații făcute în pripă, în timp ce președintele Iliescu uită de toate mîrlăniile și vexațiunile cu care s-a confruntat Regele din '90 pînă în '96
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
operativ, implică o discretă și bine tăinuită - dar mereu integral transmisibilă - doză de seriozitate, de nu și de tragism". Ne putem pune întrebarea în ce grad rămîne actual discursul eseistic-critic al lui Nicolae Steinhardt. Există două tentații de încălcare a principiului estetic, una, amplu reprezentată, în prezent, bazată pe aplicarea unor metode dinafară (de la sociologie și psihanaliză la structuralism și matematică), alta de natura intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
soluționa conflcitele, anume genuri de mișcare. Tot astfel și Europa post-comunistă: nu atât substanța, nu atât valorile, nu atât obiectele, cât modul în care toate acestea pot intra în relație, cum se comportă unele față de celelalte. Or, dacă acceptăm acest principiu, atunci nu ne mai deranjează că Occidentul nu este un monolit, ba chiar ne bucurăm că nu este. "Imitația" devine exercițiu, are o anumită creativitate a sa, nu mai este grosolănie ieftină. În "Ortodoxie și Occident", filozoful grec Christos Yannaras
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
decît cei care trăiesc înlăuntrul ei, dar e de asemenea posibil că voi încerca să o asimilez forțînd-o să fie compatibilă cu orizontul meu aperceptiv. Soluția pe care o recomandă Todorov, pentru ieșirea din acest impas, este asemănătoare cu un principiu bine cunoscut hermeneuților: fuziunea de orizonturi. Dar trebuie să înțeleg, mai întîi de toate, diferența dintre cele două lumi - a mea, și cea pe care o observ - pentru a putea să le fuzionez în actul cunoașterii. Impresia mea este că
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
orchestreze trecerea Cehoslovaciei într-o altă vîrstă și alt mod de viață, ceea ce a condus la alegerea sa ca președinte la începutul anilor 90. Din acel moment, susține Keene, a început descensiunea lui Havel. Un celebru aforism modern, cunoscut ca principiul lui Peter, afirmă că fiecare individ promovează în viață pînă atinge nivelul său de incompetență. Nu acest principiu e responsabil pentru descendența lui Havel, așa cum o vede și descrie Keene. Tragedia președintelui și politicianului Vaclav Havel nu ține de nepricepere
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
ca președinte la începutul anilor 90. Din acel moment, susține Keene, a început descensiunea lui Havel. Un celebru aforism modern, cunoscut ca principiul lui Peter, afirmă că fiecare individ promovează în viață pînă atinge nivelul său de incompetență. Nu acest principiu e responsabil pentru descendența lui Havel, așa cum o vede și descrie Keene. Tragedia președintelui și politicianului Vaclav Havel nu ține de nepricepere (oricît îi reproșează unii diversele decizii pe care le-a luat de-a lungul timpului, mai ales în privința
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
este încununat de o luptă ieșită din comun: înfruntarea, corp la corp, a Charlottei cu Dana Mikasch, fostă securistă și fosta adversară olimpică a diplomatei germane. Încăierarea dintre cele două femei ne poate duce cu gîndul la eterna înfruntare a principiului binelui cu cel al răului, sau la cele două protagoniste ale germanicei saga a Niebelungilor, Krimhilda și Brunhilda... Romanul are suspens și, conform unei vechi scheme, la care a recurs între alții la vremea ei și Agatha Cristie, crima nu
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]