1,469 matches
-
speranțe întru îndreptățite reparații, apoi spulberate fără menajamente și înscrise la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vacă, doi porci, pasări 20. Rebeli dintotdeauna. Rebeli și scăpătați. Dar și așa ați avut dădacă angajată! Cine era Nera? O copilă săracă!? Din popor!? Așa-i?! Nera? Era cățeaua ce ne toaleta când eram mici și făcea curățenie pe prispa casei ca după niște copii mai puțin supravegheați. Ați moștenit ceva blazoane de la înaintași? Nicidecum! Blazonul nostru a fost onoarea, cinstea, preocuparea pentru lucrul bine făcut și dragostea de țară plus ceva patimă a paharului. Dar ce îs ba-zoa-ne-le? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
patru cu burțile pline de franzele și seleam... Lasă-i să doarmă, Bianco! Să facă și ei câte un caca mare de român, ca să mă pot bucura și eu la vederea unor țuguiați cu adevărat gospodărești, că când văd pe prispă numai niște căcăraze, mă cuprinde tristețea... Și hai, fă, la strujac! Că, unde-s patru, a mai mânca și-al cincilea!... Bine, țigane! Așa să fie!... Așa să... Așa... Așaa... Aș...aa... A-aaah...Aaaah... Ignoranță Tu-ți vangheaua și grijania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de două ori prin părțile voastre acum câțiva ani, pe timp de vară și de iarnă, exact când se fabricau și când ardeau în plită turtele de tizic, după cum le ziceți voi acelor brichete de bălegar uscat la soare pe prispa casei. Și de fiecare dată am căutat să-mi iau tălpășița cât mai repede cu putință, că peste tot puțea de nu reușeai să înghiți măcar și o gură de aer, darămite o îmbucătură de mămăligă... Crede-mă că puțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa mea cu prispele de lut.
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
ogradă să stăm de vorbă, să vedem cei de făcut! Străinul a pășit în curte, în timp ce câinele a început să latre. - Taci, Lupule! Intră în cotețul tău! A strigat bătrâna la câine. Apoi l-a poftit să ia loc pe prispa casei. Soarele începea să se ridice spre bolta cerului care era senin în această zi de mai și o suflare de vânt aducea mirosul florilor de primăvară. - Cine ți-a spus de pământul acela? Îl întrebă bătrâna. - Omul pe care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
hârleț o parte din imaș, pregătindu-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara următoare cu ceva porumb, cartofi, fasole și legume, căci avea apă cu ce să le ude. Uneori, la asfințitul soarelui, când era frumos, se așeza pe prispă, în fața casei și își scotea fluierul și flautul cu care venise din prizonierat și slobozea acolo, lângă cimitir și în căușul acelui loc melodii de singurătate care păreau că vin dintr-o altă lume. Probabil, în prizonierat, învățase să cânte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături avea fluierul și flautul cu care, înainte de a pleca din lumea aceasta, mai cântase o doină sau o melodie tânguitoare la flaut, ca un rămas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am împrăștiat ciulinii în fața ușii, după care am început să batem în geam. Guzu s-a trezit din somn și a strigat cine este, dar noi am fugit. Guzu a ieșit din casă și când a pășit în fața ușii, pe prispă, i-au intrat ciulinii în tălpi. Să-și scoată ciulinii, s-a așezat în fund, dar și acolo i-au intrat ciulinii. A început să urle de durere. A ieșit și nevastă-sa să vadă ce i s-a întâmplat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de aici Înainte. Nici eu, și nici ceilalți; nici noi, turiștii, musafirii, adică, și, nici ele, gazdele noastre, că, În dimineața următoare, când m-am trezit, am văzut că ai mei dormeau, cu toții, care pe unde-l prinsese flacăra, pe prispă, ori mai pe alături, iar stăpânii casei, În iarbă, dincoace de poartă. Și, tot din dimineața ce a urmat, a Început, de fapt, și concediul nostru adevărat. Și, când mă gândesc, la parfumurile din șipurile alea, parfum de prună, parfum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu multe mese înlocuite cu praznice și hramuri și iată iarna, deloc convinsă că domnul învățător suplinitor și director totodată are dreptul să se bucure de căldură în sala de clasă unde, seara, își priponea caprele patului pentru odihnă. Pe prispele caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la poartă și fiindcă se bucătărea încă pe afară, mirosea tare a pui fript și a mămăligă caldă, ne gândeam că-i deranjăm. Ne-a deschis poarta chiar inspectorul în persoană, i-am spus ce dorim, ne-a invitat pe prispă (că masa era pe altă direcție), ne-a dat câte o coală de hârtie, toc și cerneală pentru cerere iar el a scris la fiecare:"Revizoratul școlar Ismail, pentru numiri de învățători suplinitori" și a semnat. Noi credeam că l-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și necazurilor, au ascultat suspine de dor și au dus spre apa Bârladului plâns și jale. Am ajuns la poarta casei părintești. Aceștia ne-au ieșit în cale, le-am sărutat mâna și i-am îmbrățișat cu drag. Urcând pe prispa de lut, amintirile au început să mă copleșească. Am intrat în tindă, apoi în odaia mare. Pe perete se afla icoana Macii Domnului cu Fiul Ei, iar mai la dreapta o candelă aprinsă, semn al credinței ortodoxe și respectului față de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
foc spre o vale unde curgea un râu subțire și leneș. Orele șase după amiază. Un drum destul de lat ducea spre locul de destinație, tăind în două un deal de lut galben de unde se aprovizionau sătenii pentru lipit case și prispe. Un călător ajunge în dreptul nostru, ne salută și curios întreabă: - De unde sunteți și la cine vă duceți, dacă nu vă e cu supărare? - La Ilie Comănescu. - Apoi, el stă chiar în marginea satului și până acolo mai aveți cinci minute
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
era deja sacrificată. Amândoi am intrat în beci, am scos un vin alb cu miros îmbietor. Apoi am mai gustat din alte două butoaie pântecoase, dar ne-am hotărât că cel mai bun este vinul nohan. Au început discuțiile, pe prispă tronând cana de vin și pahare mari cu picior. Au început să apără și neamurile din sat. Discuții, snoave, povestiri, mâncare și băutură. Târziu în noapte, oaspeții au început să plece. Ne-am aciuat în camera mare și, obosiți de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că a cumpărat o casă sau o dugheană, dar „după pravilă” nu era îndreptățit, ba i-a închis ieșirea spre uliță cu cine mai știe ce angarale ridicate unde nu trebuie, ba apa de pe streașina casei vecinului se scurge pe prispa lui sau cine mai știe ce le trece prin cap!... Văd, părinte, și mai văd cum unii dintre jălbari chiar au dreptate. Dar astea sunt păcate lumești și cine le poate opri? Păcate lumești da, dar după cum ai văzut am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tensiunile interioare, dăm unele răspunsuri la probleme aparent fără soluție, dar eu nu cred în teoria asta, cred doar în soluțiile punctuale, fiecare problemă cu soluția ei, altfel sunt doar vorbe fără rost, cu toate astea sunt de acord că prispa lui Iocan avea un sens, că Moromete al lui Marin Preda dezbătea problemele satului și ale lumii, și chiar dacă nu se găseau soluții se realiza exorcizarea, țăranii lui Marin Preda mergeau acasă împăcați că au spus ce aveau pe inimă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale lumii, și chiar dacă nu se găseau soluții se realiza exorcizarea, țăranii lui Marin Preda mergeau acasă împăcați că au spus ce aveau pe inimă, că au scăpat de ceva care îi apăsa, grija mea, vasăzică, era transmisă celor de pe prispă și în felul acesta ea nu mai era doar problema mea, devenea și problema celorlalți, e ca și cum ai duce un sac în spate, ar fi prea greu pentru puterile tale, ai transfera din povara ta și celor care te însoțesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spuse Mma Makutsi politicoasă, folosind expresia care înlocuia un ciocănit atunci când nu exista o ușă la care să bați. Un gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-au rupt catarge. De sub nuci, frunzele, ca niște veverițe zburătoare, urcau în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai adânc strănutau pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
felinarele cu o lumină roșie, lichidă mir-ungere peste pleoapele cerului. Așchii de viață pe toate aleile, pe bulevard, în grădina publică, în curtea liceului, în gară (atenție la lina întâi), așchii sub roțile trenului, așchii sub tălpile îngerilor, așchii pe prispa casei îndoială, bob sosit în icoană, bob sosit în grădina cu mușuroaie, bob sosit în paginile acestea necitite de carte, bob sosit! Doamne, eu... nu se poate, nu, Doamne! Chemați salvarea! Ajutați-mă, poate trăiește! Să mă ajute cineva! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără sticlă, inunda prispa, o altă hemoragie, ca un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân văduvă, cine o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce fel de rugăciune, Doamne, să mă fac auzit?" striga sfântul Augustin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]