3,372 matches
-
cineva, dar cine și-o apropie și-i câștigă dragostea, nu poate fi altcineva decât cine i-o și dăruie! Pe scenă, în jurul Silviei Dumitrescu tălăzuiește o mare în furtună, ochii îi sunt un fluviu lovit de fulgere, fața o priveliște cu soare și trandafiri. Cântă tulburător, dar și ea, ca toți artiștii ajunși la dispoziția continuu schimbătoare a unor oameni de televiziune cu șăgalnică urmă de profesionalism, cântă rar! Cine să mai aibă azi iscusința de a produce și programa
SILVIA DUMITRESCU. RITMURI CONECTATE LA REVERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347850_a_349179]
-
din scena românească. Printre ele, Dida Drăgan e o artistă care are pe umeri elitre diafane ale muzicii, are în sân izvorul armoniei și metaforei cântecelor alese, ale căror fântânițe șopotesc în vis, are o raclă sufletească în care începe priveliștea cerului, are un munte care încleștează între creste și poală, pământul și cerul, tânjitori și unul și celălalt ai universului sonor pe care-l aprinde și-l și înfrigurează muzica. Dida Drăgan e artista care cântă o muzică ușoară foarte
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
care-l aprinde și-l și înfrigurează muzica. Dida Drăgan e artista care cântă o muzică ușoară foarte grea! Și adorabilă! Cântecele Didei Drăgan sunt ziua, crepusculul, căldura sau gerul vieții, dar întotdeauna îmbrățișarea. Cântecele Didei Drăgan întorc sufletul în priveliștile vieții iar priveliștile vieții în suflet. Sunt cântecele iubirii înfloritoare și ale scrumului neiubirii. Sunt fremătătoare dar și urcătoare în meditație, sunt iubiri ce susură în firul de iarbă ori lăcrimează în lucirea stelelor. Cântecele Didei Drăgan dezlănțuie și dansul
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
și-l și înfrigurează muzica. Dida Drăgan e artista care cântă o muzică ușoară foarte grea! Și adorabilă! Cântecele Didei Drăgan sunt ziua, crepusculul, căldura sau gerul vieții, dar întotdeauna îmbrățișarea. Cântecele Didei Drăgan întorc sufletul în priveliștile vieții iar priveliștile vieții în suflet. Sunt cântecele iubirii înfloritoare și ale scrumului neiubirii. Sunt fremătătoare dar și urcătoare în meditație, sunt iubiri ce susură în firul de iarbă ori lăcrimează în lucirea stelelor. Cântecele Didei Drăgan dezlănțuie și dansul frenetic dar și
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
diatribă recitată de acel guru din înțelepciunea budistă. Îi zisese Corina, pe numele ei de fată, oare de unde aflase el c-o chema Corina? Și Veronica își aruncase ochii, ca pe două mărgele, drept peste fiorii inimii lui, extaziată de priveliștile de basm și de frumusețea lui de Faun. „Vrei s-o iei pe Corina de soție?” - îl întrebase acel guru pe același ton cântat din Iataca. „Da!” - răspunsese poetul și-o privise pe Veronica cu ochii lui scânteietori, zâmbindu-i
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
ei și conștiințele. Conștiințele pe care se poate conta fără variante sunt cele care nu poartă în ele condamnări și condamnați, ci recunoștința. Mihaelei Runceanu i se datorează șlefuirea și cultivarea unor voci care azi sunt deasupra învălmășelii insolite de priveliști contrastante în caruselul spectacolelor nestimabile, cel puțin. Ca profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București, avându-l corepetitor pe Ionel Tudor, Mihaela Runceanu a pregătit pentru cântecul adevărat pe Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Carmen Trandafir, Adrian Enache
MIHAELA RUNCEANU. UN GLAS DE ROUĂ, UN SUFLET DE SOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347954_a_349283]
-
strălucitoare” ruptă din vechiul Paralimni Am parcurs distanța scurtă până la Protaras pe o șosea paralelă cu marea, marginită, pe de-o parte de întinderea albastră și de cealaltă de tufe imense de leandri înfloriți printre care se putea zări o priveliște de vis. Localitatea Protaras se află foarte aproape de linia de demarcație dintre Ciprul de Sud și cel de Nord, aflat sub administrație turcească. N-am rezistat tentației de a face o baie în mare la Protaras, unde într-adevăr, cred
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
am orientat spre vestul stațiunii și-am vrut să vedem mai întâi Makronissos, plaja celor trei golfuri orientate în trei direcții diferite: unul spre vest, al doilea spre sud-vest și al treilea spre est. O liniște de vis și o priveliște minunată se deschidea în fața noastră și ne incita la a cunoaște încă și încă, mai multe și tot mai multe ... Am lăsat mașina într-o parcare mărginită de palmieri și leandri și am plecat pe jos de la Makronissos spre Golden
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
că mă voi ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
că mă voi ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
ca să fie dăruită și să primească pe întâia filă, semnătura scumpă cât o avere a „Zeiței de la Montreal”! Omenirea ar trebui să păzească minunea și frumusețea. Astfel, ea nu ar mai fi prăfuită de înșelăciunile care reduc la tipuri inferioare priveliștile lumii. Lumea nu poate fi purificată până la a o face să dureze de la ea numai frumusețea. De aceea, fiecare clipă în care se oglindește frumosul trebuie sorbită în suflet. Cartea scrisă de Maria-Daniela Pănăzan este un act de amintire. Poate
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
tresărit,/ pierdută-n sfânta rugă/ un strigăt vine, neumbrit,/ la căpătâi să-mi plângă.”/ de-atâtea ori m-ai legănat/ în cea mai scurtă noapte;/ sărutul ne-a împreunat/ și tot el ne desparte...”. Dacă pe „Coasta de argint”, admirând priveliști unice dominate de „Cuibul liniștit”, autoarea acestor originale și plăcute gânduri „de acasă” a fost atrasă și copleșită de personalitatea fascinantă a reginei artiste, în proaspătul său volum de versuri - Patimi dulci - ne atrage și ne copleșește pe noi, cititorii
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
semnal. Cu o explozie asurzitoare, erai aruncat la capătul de sus al șinei și un mecanism de eliberare te lăsa în jos destul de încet. Analizând trecutul, nu era foarte diferit de “Marea Aruncare ” din Stratosphere Tower din Las Vegas (deși priveliștea din acesta era mult mai frumoasă). Am avut destule cursuri despre fiziologia zborului, dar cel mai important pentru trecerea pe T-37 a fost cel referitor la relația dintre funcțiile organismului uman și nivelul presiunii oxigenului. Această parte a antrenamentului
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
s-apună, Lumina mea e prinsă-n rând. Darul meu fie cuvântul, Argintat cu praf de stele, Care-ascunde tainic gândul, Triste dorurile mele. Iarna Cu zăpadă pe genele-i lungi, Priviri sticloase, cerne fulgi, Trena-i plutește-n voaluri ample, Priveliște-nghețată pe stampe. Dantele de cristale croșetează, Covoare dalbe așază. Țurțuri la streșini fac coloane, Natura toată parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze discrete, Priviri lungi, cochete. Nu vrea să îi deșire
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
zone sălbatice, de nerecunoscut. Dispăruseră satele și lanurile de grâu și porumb ce altădată se legănau în adierea caldă a vântului, apele secaseră, dealurile zăceau sterpe, iar versanții despăduriți alunecaseră la vale. Cu cât înainta cu atât se îngrozea de priveliștile dezolante. - Oare acesta să fie Bărăganul? Unde-s instalațiile de irigații realizate cu sudoarea poporului, unde-i grânarul Europei? Totuși se consolă cu alt gând. - Probabil au abandonat agricultura și s-au axat doar pe turism și păstorit. Așadar, luă
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
Liliana. -Pe zeii toți, e greu să vă țin în frâu! zise Talestri puțin speriată de ce auzise. Prințesa făcu repede câțiva pași în jurul celor două amazoane, analizându-le gesturile, apoi, întorcându-se pe poteca dinspre hanul mare, păși nepăsătoare, admirând priveliștea din jur. Câțiva bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana o urmară la câțiva pași distanță, șușotind, râzând și dându-și coate. Deodată, doi călăreți apărură din senin pe poteca, ce lucea în ultimele raze ale
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
printre nori” - se intitulează capitolul în care autorul spune „povestea” Turnului de Televiziune, important obiectiv militar și strategic, „la încrucișarea unor mari ape ale României - Dunărea, Prutul și Siretul - alături de lacul Brateș”, cel care domină orașul și oferă gălățenilor o priveliște minunată, „un argument de netăgăduit și totodată o invitație de nerefuzat la redescoperirea Galațiului”, așa cum precizează eseistul. Un alt punct important de atracție pe harta turistică a Galațiului contemporan, care înlesnește „Curgerea Dunării pe verticală”, este fântâna arteziană numită „Păpădia
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
-care închipuie „conturul seraficei ființe vegetale” - atât de vulnerabilă încât la cea mai ușoară boare de vânt se risipește, își ia zborul precum nacelele unui dirijabil. Arteziana incită la visare și la poezie și oferă totodată turiștilor și localnicilor, pe lângă priveliștea spectaculoasă a apei care se revarsă din zecile de spori metalici o apă luminată în spectru, o invitație la poezie, la visare și, de ce nu, la nostalgie? Curgerea necontenită a apei presupune și o gândire filozofică din străvechime. „Începutul toamnei
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
1] Așa cum sunt aranjate toate lucrurile pe lumea aceasta, cu fața în jos și cu spiritul în sus, așa precum sărim cuvintele când avem nevoie de propria umbră oglindita în limpezimea pond-ului de argint, tot astfel s-ar putea arăta priveliștea înaintea cunoașterii, imaginea deasupra conștiinței, culoarea în ordinea valorii ei. Toate la locul lor, greu de înțeles, deși la îndemâna tuturor. --------------------< S-a ridicat încet, și-a scuturat haină lungă de catifea și a încercat să potrivească diamantul pe deget, ca și cum
VICE VERSA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348857_a_350186]
-
Dumnezeu și de la El vin lecțiile veșniciei. Prin El descoperă Adevărul, singura valoare de necontestat. Devotament solemn, înger care își răsfrânge aripile prin iubire, tratament care vindecă și aduce nemurirea, toate se îmbină armonios în cuvântul lui Traian Vasilcău, zidind priveliști de un lirism fără margini. „Sfeșnic în rugăciune” este măiestria prin care se relevă piatra de temelie a edificiului spiritual- credința. Este înlănțuirea de imagini care curg în valea eternității, dar și expresia iubirii supreme. Prin Cuvânt, poetul clădește o
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
ce descoperă în sine sensul profund al iconomiei dumnezeiești, împărtășirea omenirii credincioase de Duhul lui dumnezeu, întreaga fire creată dobândește un reflex de veșnicie, existența însăși fiind atinsă de un invizibil har divin. Sublimă în măreția ei, această zi este priveliștea existenței restabilită în paradisul cel dintâi, temeiul și nădejdea unirii credincioșilor într-o singură și mare familie a lui Dumnezeu. Nu ar putea fi această imagine înveșmântată în frumusețe cerească idealul unei societăți ce tinde spre globalizare? Nimeni nu ar
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
lui Andrés Sánchez Robayna într-un discret context metafizic. Oricare ar fi sursa inspirației, o măruntă floare de ciulin (“UMBRA ta doar/ apasă pe lut/ mai puțin decât tine.// Și încă mai puțin decât umbra-ți,/ pasul nostru-n țărână”), priveliștea ruinelor miticului, faimosului odată, Delos ( “...în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui”), ori grupul statuar al cardinalului Ludovico Ludovisi din Palazzo Altemps, Roma (“ Nu există distrugere, ai zis. Ne vom întoarce/ la sânul stelei, în
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
mai e tot ăla în care ai intrat adineauri, e parcă un “circuit al vaselor comunicante” în care ești “stors” de transpirația abundentă a uimirii fără răgaz, într-un carusel al unei neîncetate respirații “gură la gură” unde fiecare nouă priveliște, alți jucători într-un alt peisaj constitue “gura de oxigen” la care ești “cuplat” fără să vrei și în care “dezmățul” nu se mai termină ... Când am ieșit în prima seară în oraș, pentru a ne stabili reperele pentru a
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
vreme, trenul străbate ținutul Gorjului. Peisajul începe să se schimbe treptat, iar munții așteptați cu atâta nerăbdare încep să capete contur. Se simte deja aerul proaspăt de munte, iar Iulia soarbe cu nesaț bucurându-se ca un copil de noua priveliște, ce i se perindă în fața ochilor. Un șuier lung și trenul se cufundă în întuneric. Intrase în primul tunel din defileul Jiului. Se aprind becurile, pe ici pe colo, unde nu au fost sparte. Ieșind din nou la lumină, Iulia
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
în fața ochilor. Un șuier lung și trenul se cufundă în întuneric. Intrase în primul tunel din defileul Jiului. Se aprind becurile, pe ici pe colo, unde nu au fost sparte. Ieșind din nou la lumină, Iulia deschide fereastra, admirând minunata priveliște ce i se așterene în cale. Lăsase deoparte gândurile ce o bintuiseră toată ziua. Auzise cândva vorbindu-se despre frumusețea Văii Jiului, dar ceea ce vedea acum, întrecea orice descrierere. Apele Jiului înspumate sclipeau în soarele dupămiezii, de parcă pietre nestemate ar
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]