11,078 matches
-
mii de spaime și de neputințe îi despart. Nu am văzut niciodată construit monologul Ninei cu o asemenea intensitate. Mi s-a părut că în fața mea este Crisalida lui Murakami pentru care nu am avut, pînă acum, Imaginea. Ca un prizonier în propria-i mantie, în formele unei placente captive, Nina se zbate ca să țîșnească din cocon. Mișcările ei, desprinderea îi creează bucuria că a învins. Că asta-i tot. Că după ieșirea din tine nu mai urmează nimic. La sfîrșit
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
asemănător cu ceea ce se va întâmpla în țara sa natală peste numai câteva luni de la publicarea ei. Eminentul istoric al religiilor avea, așadar, extraordinara capacitate de a se ridica deasupra jocului istoriei și de a-i privi invariantele, așa cum noi, prizonierii desfășurării ei concrete, n-o puteam face. Descoperind modul de operare diacronică a ideii, Culianu realizase că omul e angajat în istorie într-un moment determinat și nu realizează că activitățile sale sunt doar rezultatul unei opțiuni din imensul joc
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
care pericolul politizării judecății de valoare poate întuneca o judecată bazată, teoretic, pe autonomia esteticului. E adevărat că uneori (rareori) autorul riscă să-și rateze obiectivele enunțate. Bunăoară, atunci cînd comentează jurnalul din anii ’60 - neautocenzurat - al lui Radu Petrescu (Prizonier al provizoratului), unde lasă impresia că nu sesizează tocmai componenta politică frapantă. Alteori, reținerea legitimă în a credita modernizările forțate ale unor clasici (ca și postmodernizările lor încă și mai forțate) îl face să exagereze cu prudență; nu cred, de
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
nu sunt nici pe departe strălucite. Acolo unde s-a lăsat condus doar de propriul său gust literar, format prin frecventarea marilor opere ale literaturii universale, Gherea a avut unele intuiții interesante, lansînd formule ce au făcut epocă. Din păcate, prizonier al unei doctrine înguste, criticul a încercat să o aplice ad litteram, iar efectele au fost uneori lamentabile. Dacă teoria sa estetică ar fi putut reprezenta, în absolut, o contrapondere a celei maioresciene, în privința intuiției literare nu există comparație posibilă
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
naratorul spune limpede: „știam dinainte totul și voiam să verificăm, cu plăcere perversă”; „jocul lor”, mereu amintit, este un „joc de oglinzi”, din care triumfă, vom vedea, numai moartea, ei rămânând „robii unei fascinații malefice” - nimic altceva decât narcisismul morții. Prizonieri ai realităților patafizice, eroii lui Nimigean sunt marionete într-un joc absurdist cu mărgele de sticlă. Evident că jocul nu duce, aparent, nicăieri. Crimele au o rațiune în mintea lui Abăza, ce le introduce, când nu fac parte din plan
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
daunelor pe care ar fi putut să le sufere exercitîndu-și profesia. Contractul de angajare negociat cu administrația (unde, de altfel, adesea aveau un rol hotărîtor) prevedea indemnizație pentru pierderea cailor, a armelor, pentru eventualele răscumpărări de achitat, cînd erau luați prizonieri, și așa mai departe. În concluzie, cavalerii care plecau în război pînă în primele decenii ale secolului al XIII-lea aveau doar de cîștigat. Pe vremea lui Dante lucrurile se schimbaseră însă mult. Deși tot mai erau prevăzute premieri și
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
reprezintă un dezavantaj pentru Marea Britanie și România, deopotrivă: pentru țara dumneavoastră - pentru că partidele populiste și xenofobe atrag tot mai multe voturi; pentru țara noastră - pentru că dobândim pe nedrept o reputație conturată prin minciuni. Conaționalii mei au fost numiți criminali, necivilizați, prizonieri ai crimei organizate. Ni s-a spus că nu ar fi trebuit să ni se permită accesul în UE. Auzim aceste mesaje în mod repetat din partea unor politicieni britanici - nu doar extremiști, ci și reprezentanți ai altor partide, cum ar
Ce propunere a făcut Cătălin Ivan cotidianului The Guardian by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34111_a_35436]
-
document personal, căreia îi căutăm un detaliu picant sau un altul care ar fi un fel de autobiografie sau confesiune. Or, corespondența Sfântului Ioan Hrisostom nu corespunde acestui gust15. Același autor lansează însă o posibilă ipoteză. Se poate ca autorul, prizonier în deșertul său, să fi fost supus cenzurii, dar cu toate acestea, și formația sa clasică la școala lui Libanius se simte într-o anumită măsură. Învățase să trateze corespondența ca pe un gen literar, deținând legi și reguli proprii
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Stalin, în ciuda unui Testament al lui Lenin care îl desemna drept succesor favorit și îl ataca serios pe adversarul său politic 4. Rubenstein pune eșecul liderului bolșevic pe seama unei lipse de flexibilitate cauzate de spiritul său revoluționar; Troțki a fost prizonierul propriei doctrine, care avea mai multe în comun cu certitudinea teologică, cu acel tip de credință care caracterizează religia, mai degrabă decât cu un respect profund față de evaluarea istorică și științifică. Acesta este un alt punct de divergență între filosofia
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
sistem nereformat și finalul unei generații politice”, sub titlul Italia, dincolo de «cazul Berlusconi»; apoi, eseul teatral al Ioanei Moldovan intitulat Istorie într-un bilet de teatru, cronica lui Iulian Diculescu la un volum de Șerban Filip Cioculescu, Viitorul nu ia prizonieri. Cum ne putem gestiona geografia și anxietățile colective? și, în fine, chenzina literară a Taniei Radu, care scrie cu entuziasm despre recentul roman Negru și Roșu, publicat de Ioan T. Morar: „Marea performanță a romanului Negru și Roșu este felul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
Cristian Tudor Popescu a spus, joi seară, că președintele Traian Băsescu este un interlop, în contextul scandalului provocat de fratele acestuia, Mircea Băsescu. „Să ne înțelegem, dl Mircea Băsescu nu este un tânăr nevinovat, abia intrat în viață, care este prizonierul unui clan interlop. Nu, dl Băsescu este el însuși un interlop, Mircea Băsescu. Iar comportamentul lui este de interlop. Nu e de mirare că s-a înhăitat cu ăștia. E din aceeași specie cu ei. Iar dl Traian Băsescu este
CT Popescu: TRAIAN BĂSESCU este un INTERLOP by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29260_a_30585]
-
care există poate constitui, pentru oricare alta, un termen de comparație, aceasta însemnînd conștientizarea propriilor insuficiențe și, astfel, posibilitatea de a accede la o mai bună înțelegere a vieții. Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit! Am fi rămas prizonieri pe tărîmul unei limbi unice, al uneia care n-ar fi putut niciodată să devină conștientă de propriile limite la contactul cu o altă limbă. În mod fatal, această limbă unică n-ar fi fost decît un mare vis închis
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
foarte diferite, văd lumea cu „aceleași dioptrii”. Dar cum altfel ar fi putut ei străbate de la A la Z cu iscusință, suveranitate, erudiție și umor labirintul a ceea ce tot ei au convenit să numească „sufletul german”, izbutind să nu cadă prizonieri unor tabuuri și clișee? Temerara expediție începe cu „Abendbrot” , modesta și cucernica „cină cea de toate zilele” prin care credincioșii luterani desfid și azi excesele gastronomice ale „papistașilor”. Ultimul popas din cele peste 60, incluse în traseul lexicografic, are o
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
Pot însă să vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și uimitoare - am avut senzația că am înaintea mea sufletul fratelui meu". Sunt rânduri scrise de Profira Sadoveanu despre acest făuritor de frumos, prizonier al universului sadovenian ce l-a înglobat în lumea sa ca într-un mirific chihlimbar. "Literatura", oricât de mare ar fi harul celui ce evocă un tablou, face numai în parte dreptate unui artist. Poate că într-o bună zi
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
masivului cu același nume, a murit. Viața părintelui a fost una miraculoasă. Aruncat într-un coș, printre gunoaie, în prima zi de viață, a fost salvat de o femeie. Prima viziune a fost despre fiul femeii, ce avea să fie prizonier în Rusia pentru 12 ani. A doua oară a fost la botez, când o femeie cu chip strălucitor i-a spus că are o misiune. A fost reținut de Miliție și condamnat la muncă forțată la Periprava. A reușit să
Părintele Gherontie Puiu a murit. Povestea vieții sale miraculoase și a mănăstirii ctitorite într-un loc unic by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29529_a_30854]
-
libertatea celorlalți”. Șapte ani mai târziu, după ce renunțase la președinția țării, își amintea de convingerea cu care ieșise din lunga detenție: „Știam foarte bine că opresorul trebuie eliberat ca și oprimatul. Un om care-i răpește altui om libertatea este prizonierul urii sale. El se află în spatele gratiilor prejudecăților și îngustimii lui de spirit. Trecând pragul închisorii, mi-am spus că misiunea mea este să-l eliberez atât pe oprimat, cât și pe opresor”. În autobiografia sa, Mandela relatează momentul pără-
Nelson Mandela (1918-2013) dixit () [Corola-journal/Journalistic/2954_a_4279]
-
floarea intelectualității interbelice), Dinu Pădureanu îl răpește pe fostul procuror al instrumentării dosarului său, devenit, între timp, important membru al Comitetului Central. Se ițește, astfel, un nou microroman carceral: Alexandru Nicolae Margine, soldatul devotat al partidului, „călăul“ de altădată, ajunge prizonierul victimei sale. Dinu Pădureanu îl închide într-o chilie de la conacul părintesc, din Podul Rugilor, în apropierea unei așezări de pe Valea Lotrului (nu vreau să stric surpriza, vă las să descoperiți singuri ce urmări va avea trezirea gândirii celui îndoctrinat
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
și autori în vogă în Germania, Austria sau Elveția. Este și cazul lui Eugen Ruge, cu Vremea luminii care pălește, roman apărut la Curtea Veche Publishing în cadrul colecției Byblos, în traducerea excelentă semnată de Nora Căpățână. Eugen Ruge, fiul unui prizonier de război german și al unei rusoaice din Siberia, născut în URSS, este de formație matematician, dar imediat după căderea comunismului s-a dedicat scrisului, alegând dramaturgia. Pe lângă piese de teatru, a scris numeroase scenarii, iar romanul de față, apărut
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
Viața literară, 15, nr. 7, duminică, 1 iunie 1941, p. 4, col. 5 mijloc. (Mișcarea literară) 3. În anul 1941, recent absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, Const. Ciopraga este înrolat, trimis pe front, cade prizonier la sovietici și se reîntoarce abia în 1946. Experiențele războiului și ale prizonieratului vor fi transfigurate în romanul Nisipul (1989), care nu s-a bucurat de o exegeză adecvată. 4. Ultimul număr, zece, al revistei Viața literară apare în august
Note despre epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5681_a_7006]
-
Stau veacurile unul lîngă altul. Acolo printre miile de oameni Am fost mai singur decît niciodată“. Ce bine-ar fi, crede poetul, ca o revoltă a naturii să distrugă orașele, adică alcătuirile artificiale și demonice care îl țin pe om prizonier între zidurile lor: „Visez o răzvrătire a lumii vegetale. De la lichenii palizi ai cercului polar Pîn-la giganții arbori ai zonei tropicale. [...] Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
centrează nucleele simbolice. În jurul despărțirilor de tot felul sunt calibrate sensurile din singurătăți, revelații ori metamorfoze pozitive. Miza scriitorului cade în Scorpionul galben, la fel în toată proza lui, pe felul în care pot fi explorate fisurile realității. Cu melancolia prizonierului în trecutul feeric, dar imposibil. Sau înarmat cu acea curiozitate a fotografului care trece repede pe lângă eveniment pentru a zăbovi, după imprimare, în fața imaginii. Indiferent de opțiune, avem de-a face cu un excelent povestitor.
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
În timp ce liderii naziști se aflau în închisoare în așteptarea procesului care va avea loc la Nürnberg, câțiva psihiatri au primit misiunea de a-i consulta, îndeosebi ca să prevină eventuale sinucideri. Problema căderii psihice a prizonierilor a devenit gravă când s-a sinucis Robert Ley și a fost nevoie ca la ușa fiecărei celule să fie plasat un polițist. În celule se aflau Keitel, Streicher, Hess, Ribbentrop, Göring și alți 17 deținuț i de rang înalt
Hermann Göring și psihiatrul () [Corola-journal/Journalistic/3023_a_4348]
-
povară cu pretenții. Mofturos, bolnav, nevrotic, imposibil de așezat într-un loc, fie el și „paradisul” unei locuințe la malul oceanului, Moricand va ajuge să-i reproșeze binefăcătorului că îl pune „într-o poziție de nesuportat” și că e un prizonier în casa lui. Episodul în care Miller și Lilik se chinuie să-l ducă la spital pe musafir, în mijlocul unei furtuni teribile, printre stânci desprinse care cad pe șosea, este unul magistral realizat. În românește, textul, tradus de scriitoarea Lavinia
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
despre transformarea bisericilor în djamii, episodul otoman aduce Povestașului diafilmul propriei copilării. De fapt, Vighi se găsește într-o pândă a refacerii unei biografii anexate istoriei vechi. Ironic și plin de umor, el exuberează atunci când, de pildă, află despre Osman, prizonierul căzut în patima vinului, că este, de asemenea, un scriitor aventuros, care și-a notat destinul strâmb. Nu-i vorbă, Vighi nu caută, precum alții, etichete înalte, moralizatoare. În Istoria din cutia de pantofi, faptul mărunt, splendoarea destinului anonim ori
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în tandrețea ta muzicală,/ să mă faci prizonierul/ sfîrșitului tău zilnic” (Eu, celălalt...). Sînt menționate cu gratitudine miracolele solitudinii: „Fericit ești că ți se dă prilejul/ să cobori singur/ sub geana zilei,/ să fii ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un alter ego al poetului „domesticește tăcerea
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]