1,916 matches
-
pentru a marca supremația sa asupra mediului, reprezentat de cel mai important factor de ostilitate pe care a perceput-o omul. Nu putem încheia acest demers fără a aduce în discuție un alt element propriu sanctuarelor paleolitice, extrem de important în procesiunile cultice: muzica. Este mai mult ca sigur că vorbirea articulată a precedat manifestările sale sonore de bucurie sau de tristețe. Dar nu se va ști, probabil, niciodată dacă acestea au fost vocalizate, și unde. Cu mai multă certitudine se deduce
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
constitui elemente de transmitere a unor mesaje, simboluri ale ritualului religios. După opinia noastră, aceste supoziții vor trebui probate prin identificarea mai multor serii mai mult sau mai puțin identice de tratare artistică a elementelor artistice. Este evident faptul că procesiunile cultice cu muzică trebuiau să cuprindă și dansul, și din acest punct de vedere, dacă statueta de la Galgenberg reprezintă nu o orantă, ci o dansatoare, imaginea ei se aseamănă până la identitate cu redarea, pictată, de pe ceramica eneolitică (Cârniceni-Iași). Păstrarea urmelor
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Calea Sfinților”. Torțe, girofaruri, costume naționale - relicve și spațiu public. Este ora 18.00, întunericul se așterne rapid, urmează să aibă loc una dintre cele mai importante etape ale sărbătorii din acest an. Racla Sfintei Parascheva va fi purtată în procesiune pe străzile orașului, pentru a se „întâlni” simbolic, undeva în fața Palatului Culturii, cu o altă raclă, conținând relicvele unui „Sfânt invitat”, anul acesta fiind vorba de Sfântul Maxim Mărturisitorul. Înaintea începerii ceremoniei propriu-zise, sporește vizibil numărul monahilor și al preoților
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
resimt acut faptul că mă găsesc singur pe teren : ar fi trebuit ca o întreagă echipă să surprindă prin observație directă ce se întâmplă direct în rândul blocat de așteptare, activitatea din Catedrală, comerțul cu obiecte religioase, traficul blocat de procesiune etc. Descrierea procesiunii în sine nu poate fi deci decât sumară și imperfectă, deoarece mi-a fost foarte greu să iau note în carnetul meu de teren în timpul în care m-am deplasat cu cortegiul. Ne îndreptăm undeva spre platoul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că mă găsesc singur pe teren : ar fi trebuit ca o întreagă echipă să surprindă prin observație directă ce se întâmplă direct în rândul blocat de așteptare, activitatea din Catedrală, comerțul cu obiecte religioase, traficul blocat de procesiune etc. Descrierea procesiunii în sine nu poate fi deci decât sumară și imperfectă, deoarece mi-a fost foarte greu să iau note în carnetul meu de teren în timpul în care m-am deplasat cu cortegiul. Ne îndreptăm undeva spre platoul din fața Palatului de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rutieră mă buimăcesc, totul îmi dă impresia unui pelerinaj militarizat, în care domnește o stare de suspiciune generalizată și o teamă difuză, combinată cu obsesia organizării perfecte. Acum îmi revine în minte un text polemic al lui Tudor Arghezi, despre procesiunile din Dealul Patriarhiei din perioada interbelică : „Măgura se surpă pe popor, care se întoarce pe jgheabul dealului înapoi, canalizați de frânghiile bine-venite ale vardiștilor, dând naștere la două regiuni înalte, de capete rezemate în echilibru, ca în olărie” (Arghezi, 1966
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
există un strat de protecție împrejur, transparent, nu-mi dau prea bine seama despre ce material este vorba, sticlă sau plexiglas, racla fiind parcă închisă într-un acvariu. La prima vedere, ansamblul pare imposibil de urnit și trans portat în procesiune publică, iar în imaginile pe care le-am văzut ante rior pe YouTube racla părea mult mai mică și mai „fragilă”. Iată de ce l-am întrebat pe călugărul ce avea grijă de raclă, miruindu-i cu atenție pe frunte pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
insulă ospitalieră pentru a pleca în necunoscutul lumii. 24 iunie 2013 Sărbătoarea atinge apogeul. Difuzoarele la maximum și efectul de microfonie. Influența geografiei locului de pelerinaj asupra stării de spirit a mulțimii. Artistul hipster punk și pelerinajul ca resursă culturală. Procesiune cu racla Sfântului pe străzile orașului. Ritualul și forța sa covârșitoare. Întoarcerea în curtea mănăstirii. Ultimele secvențe ale sărbătorii. Ora 09.30 dimineața. Rândul de așteptare și diverse portrete de pelerini. Curtea este plină, dar este dificil de estimat numărul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am obișnuit și nu îmi mai pasă. Eu mă ocup de orașul Suceava și îmi place acest oraș, iar acest pelerinaj este unul dintre cele mai exotice aspecte ale sale”. La finalul discuției noastre, îmi furnizează diferite sfaturi practice cu privire la procesiunea cu racla Sfântului. „Mereu în față, mereu în fruntea cortegiului, dacă vrei să vezi ceva”, spune Artistul. Mai târziu, l-am remarcat pe străzi, în punctele-cheie unde se oprea racla, fotografiind în rafale ritualul trecerii pe sub raclă și mulțimea pelerină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mereu în fruntea cortegiului, dacă vrei să vezi ceva”, spune Artistul. Mai târziu, l-am remarcat pe străzi, în punctele-cheie unde se oprea racla, fotografiind în rafale ritualul trecerii pe sub raclă și mulțimea pelerină. 24 iunie 2013, ora 12.15. Procesiunea cu racla Sfântului Ioan cel Nou a pornit pe străzile orașului Suceava. Lângă mine, pe marginea unei borduri mai înalte, se găsește o femeie din Suceava. Poartă cu ea un buchet de sânziene, este îmbrăcată simplu, proaspătă pensionară. Îmi furnizează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
străzile orașului Suceava. Lângă mine, pe marginea unei borduri mai înalte, se găsește o femeie din Suceava. Poartă cu ea un buchet de sânziene, este îmbrăcată simplu, proaspătă pensionară. Îmi furnizează o mulțime de informații despre cum se va derula procesiunea, cât va dura, stațiile (opririle) acesteia etc. Bat clopotele, se aud cântările liturgice ale cortegiului care se apropie, mulțimea freamătă ca înaintea furtunii. „știți, domnu’, de zece ani tot vin la pelerinaj. Eu sunt femeie tare de felul meu, dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinajului, diferența conținută în experiențele și modul de manifestare religioasă feminină este bine reprezentată. Astfel, Alice-Mary Talbot remarcă faptul că în Bizanț cultele religioase dețineau un rol aparte în destinul femeilor, deoarece „pentru laicatul feminin, parti ciparea la liturghie și procesiuni, vizitarea lăcașurilor sfinte etc. repre zentau singura posibilitate aprobată de societate pentru a ieși din casă. Toate aceste ocazii erau, de altminteri, un mod de a satisface unele nevoi psihologice și spirituale” (Talbot, 2000 : 154). Observația sa mi se pare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sacru, condus de un preot, un lider spiritual, un rege. Aici rețelele cosmice și telurice fac posibilă fuziunea între timp și eternitate. Aici au loc inițierile. Apoi s-au adăgat statuile, inscripțiile, imaginile, ustensile pentru sacrificii și libații, drumuri pentru procesiuni, locuri unde inițiații dansează sau retrăiesc dramele sacre și de unde se observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul dezvoltă necesitatea înțelegerii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
frății să aducă noi adepți, că fiecare trebuia să depună un jurământ și să-și asume obligații pe care trebuia să le respecte. De ziua patronului sfânt al frăției sau în ziua sfântă a săptămânii ei nu lucrau și în procesiune se îndreptau spre capela de rugăciune, tributari fiind atât ordinelor și legilor civile, cât și bisericii. În camera lojei în care obișnuiau să se întâlnească ei își țineau Înscrisurile Tradiției. Toate acestea existau, statuate în secolul paisprezece în Anglia, aceleași
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un întreg suprem. Și atunci, să receptăm mișcarea din templu, gesturile sacre legate de locul în care se desfășoară ritualul, ca fiind rectilinii, circulare ori verticale. Mișcarea spațială pregătită gradual pentru a extrage individul în sfera sacrului se referă la procesiuni, ceea ce se observă la construcția unui templu sau loc sacru așa cum erau ele în Mesopotamia, Egipt, China sau în cadrul misterelor eleusiene. Ades, ca și azi în ritualurile creștine sau în francmasonerie, ele erau urmate de o mișcare circulară în exteriorul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aici prezența craniului, oaselor umane, corpului mumificat sau scheletului care apar și ca relicve în biserica creștină și masoneria modernă. Venerarea relicvelor sfinților, fondatorilor de religii, a personajelor apreciate de societățile omenirii este universală și poate să fie realizată în procesiuni sau pelerinaje. Ele sunt adeseori ornate cu pietre prețioase, email, bronz, cupru, aur, argint, piatră, sticlă, cuarț, fildeș, os sau lemn. În Tibet ele sunt reprezentate sub formă de biserici, capele, turnuri, sarcofage la scară redusă sau statui (busturi, picioare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
multor religii contemporane și în cele care păstrează tradiția, în special în masonerie; în rosicrucianism sunt predominant folosite metodele orientale. De asemenea se întâlnesc în temple evantaiul (la brahmani și budiști, dar și în biserica catolică, alături de scaunul papal din procesiuni și în cea ortodoxă la sfânta liturghie a euharistiei), umbrela ca semn al bolții cerești în India și China sau baldachinul în toate formele sale, acoperind altarul, o statuie simbol al divinității și chiar tronul imperial în zoroastrism sau în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Încheiem această trecere în revistă, de altfel foarte sumară, dar pe cât posibil cuprinzătoare, amintind cupele pentru apa sfințită, serviciile de masă, hainele, retortele pentru parfumuri, bijuteriile, ornamentele, ghirlandele de flori, oglinzile metalice, tronurile și platformele, balansoarele, ambarcațiunile și carele de procesiune, instrumentele muzicale, umbrelele, evantaiele, benerele și steagurile. O ceremonie importantă este încoronarea, ungerea, consacrarea care cere o diversitate de alte obiecte necesare ritualului: coroana, sceptrul, ciocanul, globul. Să nu uităm și de micile altare domestice care susțin practicarea unor ritualuri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ar fi numele Marelui Arhitect al Universului, narațiunea miturilor divine, rugăciunile, imnurile, dar, cum spuneam, și unele sunete sacre precum om hindus sau om mani padme hum al budiștilor și aleluia iudeo-creștin. Ritualurile legate de venerare, sacramente, inițieri, sacrificii și procesiuni sunt strâns conectate la expresiile verbale ale puterii sacre. Parte a importanței ritualurilor este tocmai faptul că obiectele sacre își au bine stabilit locul. Pentru ca existența umană să se dezvolte trebuie să aibă o corespondență totală prin destin cu divinitatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se poate accede la beneficiile divine. El învață despre tabu și i se dă o marcă sacră 182 care îl integrează în comunitate. Există și posibilitatea ca prin inițiere inițiatul să-și schimbe numele, creând o relație specială cu sacrul. Procesiunile și festivalurile au o funcție religioasă combinată, aducând energie în plus pentru societate și de purificare a existenței corupte. Totul converge pentru a implica, cu prioritate pe cei care participă la ritual, întru realizarea unui timp sacru. Iată modul de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
începutului lumii, și chiar este reprodusă geneza creării dintru începuturi a lumii. Utilizarea măștilor și suspendarea obișnuitelor tabuuri imită în adânc natura nestructurată și necondiționată a elementului sacru. Marele Arhitect al Universului declanșează aici creația. Dansând, cântând, mișcarea circulară și procesiunile fac parte din simularea creației, stimulând puterea vieții. Realitatea ritualului este o forță, o putere motrice care se concentrează în locul, spațiul și ocazia dată, totodată eliberând energia pentru cursul zilnic al evenimentelor din viața noastră. Prima vibrație reverberase înaintea existenței
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un raport al muncii și orelor, având deci un trezorier și un secretar. Cea care coordona munca masonilor, de exemplu, era biserica și legile civile, sub patronajul unui sfânt, având deci hram o zi anume, zi în care mergeau în procesiune la capelă, obiceiuri păstrate și azi în francmasonerie. Vechile cutume însemnate într-un manuscris erau ținute în camera lojei unde se întruneau ca un garant legal al dreptului lor de asociere și nu erau gândite ca o carte sacră sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
citească și s-o predice dar nu s-o interpreteze sau s-o traducă. Practic era necunoscută în măreția ei majorității oamenilor. Practicile și ritualurile clerului erau pe primul plan. Astfel credincioșii veneau în contact cu liturghia, confesionalul, imnurile, ceremoniile, procesiunile și grija față de proprietățile bisericii. Venerarea sfinților, devoțiunile la altarul local, adorarea relicvelor și hagiologia au constituit sinteza de povestiri despre sfinți și miracolele lor, singurele forme de credință alături de caracterul sacerdotal amintit. Abia în ultimul rând credincioșii apelau la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca prezență continuă în structurile latente ale versului, această lume, reală, antrenând cortegii de elemente reconstituite, încearcă să desfășoare o procesiune lirică vizuală sau sonoră, o parte densă a viziunii pe care poetul, oricare ar fi el, o scufundă în har și meditație. Nevoia de comunicare spirituală și de cunoaștere implică dificultatea poetului de a recompune, într-o structură și o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Și totu-n goluri e-atârnat,/ Și dintr-un turn înalt, trufaș,/ Veghează moartea peste-oraș697. Viziunile din stările hipnagogice în care ochiul și mintea, primul arc reflex de conexiune cu realitatea și cel noetic se întrepătrund prin prelucrarea într-o procesiune somn-veghe a metamorfozelor de referință cosmică, perfect definit de poet cu ochiul pururi redeschis/ pe când vin spectre din abis698. La Henrich Heine visul exprimă sentimentele, bucuriile și durerile poetului, dar și pe ale semenilor săi. Vălul care acoperă viața fizică
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]