1,301 matches
-
unei Rusii federalizate. Această hotărâre a fost întâmpinată cu entuziasm de Congresul Țăranilor Ucraineni din 28 iunie. La scurtă vreme după lovitura de stat bolșevică de la Petrograd și după un enveniment similar la Kiev, Rada Centrală a emis a treia Proclamație Universală, proclamând înființarea Republicii Populare Ucrainene și condamnând lovitura de forță bolșevică de la Petrograd, pe care o considera ilegală. După dizolvare guvernului legal de la Petrograd, Rada Centrală nu a avut altă alegere decât să-și proclame autonomia, sub conducerea unui
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Rada s-a transformat în parlamentul revoluționar al Ucrainei. Enciclopedia Sovietică consideră că aceast Parlament este o instituție contrarevoluționară, care a slujit interesele burgheziei și naționaliștilor ucranineni în perioada 1917 - 1918. a condus mișcarea națională ucraineană și, cu ajutorul celor patru Proclamații a străbătut drumul de la autonomie la suveranitate. În timpul scurtei sale existențe, din 1917 până în 1918, , aflată sub conducerea istoricului și etnografului Mihailo Grușevski, a fost instituția de conducere principală a Republicii Populare Ucrainene și a sădit semințele democrației parlamentare și
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
Ucraineană, Asociația Pedagogică Ucraineană, Asociația Tehnicienilor și Agricultorilor Ucrainenei, șa). În funcția de președinte al Radei a fost ales Mihailo Grușevski, iar ca adjunt al său a fost ales V. Naumenko. Rada a publicat pe 22 martie 1917 prima sa proclamație „Către poporul ucrainean”, prin care afirma susținera pentru guvernului provizoriu rus. În momentul în care Grușevski a preluat controlul Radei pe 27 martie 1917, acest organism a început să funcționeze ca centru al mișcării naționale ucrainene. La scurtă vreme după
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
a organizațiilor profesionale și culturale ucrainene și din rândul reprezentanților guberniilor. În timpul existenței sale, Rada a convocat nouă sesiuni plenare: opt în 1917 și una în 1918. A existat și o sesiune extinsă a „Mala Rada” Chiar mai înainte de prima proclamație a Radei, numărul membrilor săi a crescut cu încă 130 de reprezentanți delegați de Sovietul al II-lea al militarilor (23 iunie 1917) și cu încă 133 de membri delegați de Sovietul țăranilor din Ucraina (15 iunie 1917). În timpul Congresului
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
care a păstrat și funcția de președinte al Radei Centrale. Adjuncții săi au fost aleși tot Viniacenko și Efremov. Toate problemele importante erau discutate în cadrul ședințelor Radei Mici, iar proiectele rezultate erau supuse dezbaterii și aprobării plenului Radei Centrale. După proclamația de autonomie (Prima proclamație a Radei Centrale) de pe 10 iunie 1917, Rada Centrală a ales Secretariatul General, care a fost un guvern al Ucrainei autonome. Secretariatul General a fost format din opt membri. Enciclopedia Sovietică subliniază clar faptul autonomia a
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
funcția de președinte al Radei Centrale. Adjuncții săi au fost aleși tot Viniacenko și Efremov. Toate problemele importante erau discutate în cadrul ședințelor Radei Mici, iar proiectele rezultate erau supuse dezbaterii și aprobării plenului Radei Centrale. După proclamația de autonomie (Prima proclamație a Radei Centrale) de pe 10 iunie 1917, Rada Centrală a ales Secretariatul General, care a fost un guvern al Ucrainei autonome. Secretariatul General a fost format din opt membri. Enciclopedia Sovietică subliniază clar faptul autonomia a fost declarată în ciuda politicii
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
funcționeze ca reprezentant al Guvernului Provizoriu. Răspunsul lui Kerenski i-a nemulțumit pe liderii ucraineni, iar Volodimir Vinnicienko și-a dizolvat guvernul. După ce Rada Centrală a fost înconunștiințată de instrucțiunile Guvernului Provizoriu Rus, a emis cea de-a doua sa proclamație, prin care confirma existența unei înțelegeri dintre cele două guverne. De asemenea, au fos primiți încă 100 de membri noi ai Radei, dintre reprezentanții aleși în timpul primului congres al muncitorilor din Ucraina (24 - 27 iulie 1917) și dintre reprezentanții minorităților
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
noiembrie 1918, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina ""pentru a ocroti viața, avutul și liberatatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere"" (după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele de haidamaci ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să
Ilia Semaka () [Corola-website/Science/319347_a_320676]
-
noiembrie 1918, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina ""pentru a ocroti viața, avutul și liberatatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere"" (după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele de haidamaci ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
noiembrie 1918, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina ""pentru a ocroti viața, avutul și liberatatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere"" (după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele de haidamaci ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
noiembrie 1918, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina ""pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de distrugere"" (după cum spunea proclamația adresată bucovinenilor de generalul Zadik), iar la 11 noiembrie a intrat în Cernăuți alungând bandele înarmate de ucraineni. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, germanilor și polonezilor, evreii și ucrainenii refuzând să
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
un semn de respect cunoscut ca Virgil of Prince - o onoare foarte mare, dăruită doar încă o dată înainte, la încoronarea Regelui George al V-lea. În ziua înmormântării Reginei mame, în 9 aprilie, Guvernatorul General al Canadei a emis o proclamație care cerea Canadei să onoreze în acea zi memoria reginei. La Londra, mai mult de un milion de persoane au umplut zona din exteriorul mănăstirii Westminster si o distanță de peste 23 de mile (37 kilometri) din centrul Londrei până la locul
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în Vinerea Mare, ortodocșii și-au adus preotul în biserică, acțiune urmată de multe arestări. În 1760, într-o proclamație a împărătesei Maria-Theresia se poruncește ca bisericile ortodoxe să treacă înapoi la preoții uniți. Pictura s-a conservat doar la nivelul bolții naosului și pe bolta absidei. În rest, scândura se arată golașă sau brăzdată de dâre negre, semn că
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
în reușita propagandistă, Macià devenind o icoană populară după exilarea lui la Cuba. Acolo, Macià a organizat Partit Separatista Revolucionari de Catalunya, luând inspirația din Partidul Revoluționar Cuban de José Martí și Maximo Gómez. Evenimentul cel mai important a fost proclamația Constituției de la Havana în 1928, care a pus bazele pentru o constituție provizorie a Republicii Catalane. Deja în anile '30 au apărut și alte partide separatiste, cum ar fi Nosaltres Sols! și Partit Nacionalista Català în 1931 sau Partit Català
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
către bugetul apărării. Tot cu această ocazie a fost instituit ordinul național Steaua României cu 5 clase, care trebuia să fie acordat tururor cetățenilor care se distingeu pe timp de pace sau război. Dacă puterile europene au primit cu rezervă Proclamația de Independență (Franța) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman și Regatul Unit), opinia publică internațională a fost favorabilă luptei poporului român. Înainte de începerea luptelor, Imperiul Rus nu s-a arătat deloc interesat să coopereze activ cu România în acțiunile de război
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
după semnare, Actul a fost dus în Germania și înmânat partidelor din Reichstag. La 18 februarie, textul a fost retipărit în ziarele germane, printre care în "Das Neue Litauen", "Vossische Zeitung", "Taegliche Rundschau" și "Kreuzzeitung". În Lituania, un text al proclamației a fost pregătit pentru tipărire în ziare, în deosebi în "Lietuvos aidas", ziarul Consiliului, înființat de Antanas Smetona; dar autoritățile germane au interzis publicarea. Deși majoritatea copiilor acestui număr au fost confiscate, redactorul ziarului, Petras Klimas, a reușit să ascundă
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
de rezistență, în cartierele sărace din estul Parisului, Belleville și Ménilmontant. Luptele au luat sfârșit în după-amiaza și seara zilei de 28 mai. Conform unor legende, ultima baricadă a fost în rue Ramponeau din Belleville. Mareșalul MacMahon a emis o proclamație: „Locuitorilor Parisului. Armata franceză a venit să vă salveze. Parisul a fost eliberat! La ora 4 soldații noștri au cucerit ultima poziție insurgentă. Astăzi, luptele au luat sfârșit. Ordinea, munca și siguranța vor renaște.” Represaliile au început cu toată forța
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
de poliție în Ostrava. Partidul German al Sudeților a întrerupt negocierile pe 13 septembrie după care au urmat violențele și perturbările. În timp ce armata cehoslovacă încerca să restaureze ordinea, Henlein a plecat în Germania și pe 15 septembrie a emis o proclamație solicitând anexarea Regiunii Sudete de către Germania. În aceeași zi, Hitler s-a întâlnit cu Chamberlain și a cerut preluarea rapidă a Regiunii Sudete de al Treilea Reich sub amenințarea războiului. Cehii, așa cum a pretins Hitler, îi masacrau pe germani. Chamberlain
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
la izbucnirea în martie 1905 a „revoluției de la Theriso”, Venizelos devenind liderul ei. Pe 10 martie 1905, cretanii revoltați s-au adunat la Theriso și au proclamat „unirea politică a Cretei cu Grecia într-un stat unic liber și constituțional” . Proclamația a fost înmânată marilor puteri, în fața cărora rebelii au susținut că aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a insulei și singura soluție logică a „Chestiunii Cretane” ar fi fost doar unirea cu Grecia. Înaltul comisar, care se bucura de sprijinul
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
făceau necesară trasarea unor frontiere și stabilirea unui regim administrativ în subdistrictele Cisiordaniei istorice (la vest de Iordan) și Transiordaniei (la est de Iordan). Britanicii și-au asumat dreptul ca „după aprobarea de către Secretarul de stat, să dividă Palestina prin proclamație în diviziuni administrative sau districte, în așa fel și cu asemenea subdiviziuni care să corespundă scopurilor administrative, descriind granițele din acestea și atribuind numele acestora” În conformitate cu termenii acordurilor McMahon-Hussein și Sykes-Picot, teritoriul de la est de râul Iordan urma să fie
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și Vietnamul de Sud. La 29 ianuarie, Lon Nol a proclamat o încetare a focului unilaterală în toată țara. Toate operațiunile americane de bombardament au fost oprite în speranța unei șanse pentru pace. Khmerii Roșii au ignorat pur și simplu proclamația și au continuat lupta. În martie, pierderile mari, dezertărille și numărul mic de noi recruți îl forțaseră deja pe Lon Nol să introducă serviciul militar obligatoriu și, în aprilie, forțele insurgente au lansat o ofensivă ce a ajuns până în suburbiile
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
rege, care face un veritabil acces de furie, că tânăra necunoscută a fugit și că și-a pierdut unul din pantofi, făcând, cu ajutorul acestuia, un plan pentru a o găsi. A doua zi dimineață la prima oră, este eliberată o Proclamație Regală, în care se spune că Marele Duce va vizita fiecare casă din regat pentru a găsi fata căreia i se potrivește pantoful de sticlă, urmând ca aceasta să devină soția prințului. Când aceste vești ajung la casa Cenușăresei, mama
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
vaselor militare elene să părăsească portul capitalei imperiale. Kemal a acceptat propunerea de începere a negocierilor pentru un armistițiu, după ce Aliații i-au obligat pe greci să se retragă la vest de cursul râului Marița. Mustafa Kemal a emis o proclamație prin care amenința cu pedeapsa capitală orice soldat turc care ar fi atacat civilii din Smirna. Cu doar o zi mai înainte de cucerirea orașului de către turci, mesagerii lui Kemal au distribuit fluturași cu acest ordin scris în limba greacă. În
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell Center, lângă pavilion. Clopotul apare pe monezi și pe timbre, iar numele și imaginea sa sunt folosite și de diverse companii. Clopotul orașului Philadelphia fusese utilizat pentru a anunța publicului proclamații sau pericole încă de la înființarea orașului în 1682. Primul clopot era pus într-un copac din spatele Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței) și se spune că a fost adus în oraș de fondatorul acestuia, William Penn. În
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]