1,324 matches
-
atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori poetică și uneori vulgară. Ceea ce s-a păstrat din ciornele unora dintre proclamațiile lui (care Începeau cu „Grajdane!“, adică „Citoyens!“) și ale editorialelor lui este așternut pe hârtie cu un scris Înclinat ca În caietele de școală, frumos conturat, incredibil de regulat, aproape fără corecturi, o funcție auxiliară Îndeplinită cu conștiinciozitate, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de șoc, cu elicoptere, Să nu-mi spuneți că vă gândiți să bombardați orașul, Da, domnule, mă gândesc să-l bombardez cu hârtii, Cu hârtii, Exact, domnule prim-ministru, cu hârtii, în primul rând, în ordinea importanței, ar fi o proclamație semnată de domnul președinte al republicii și adresată populației capitalei, în al doilea rând, o serie de mesaje scurte și eficiente care să croiască drum și să pregătească spiritele pentru acțiunile cu efect previzibil mai lent decât a preconizat domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu, zvîrlind peste cap vițele din care curgea mătreață, unul din ei ne citi într-o seară o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai puțin importantă, se ajunge la alegorie, fiindcă povestea pianelor scufundate în ocean, în felul indirect în care cad frunzele toamna, devine alegorie, de pildă, a lumii care poate fi metamorfozată prin artă. O poezie a descătușării voinței e, uneori, proclamația libertății eului: nu mai vreau să fac / ce mi se cere / ce mi se spune / ce mi se ordonă // nu mai vreau să mă schimb / după cum iarna cu iarna / și toamna târzie cu o toamnă / și mai neagră. Între amintiri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea blocurilor din el au o perfectă orientare E-V. Iar aici este chiar capătul lumii, unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
femeile, afară de cazul în care sunt condamnate pentru delicte majore, vor fi iertate. Pentru bărbații care au trecut la dușman, există o singură speranță. Scăpați imediat de dușmanul barbar și PRZENTAȚI-VĂ LA TABERELE DE CONCENTRARE indicate la sfârșitul acestei proclamații. NU vor fi gărzi în aceste tabere dar se vor face apeluri de prezență săptămânal. Fiecărui bărbat al cărui nume apare regulat pe aceste liste de prezență, i se va oferi libertate deplină atunci când dușmanul va fi învins. Pentru recalcitranți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nu este acasă, luați mâncare și plecați fără permisiunea lui. Nimeni nu vă va împiedica să părăsiți orașul. Orice bărbat căruia i se aplică acest ordin și care este găsit ascunzându-se în orice oraș, douăzeci și patru de ore după ce această proclamație va fi trimisă prin poștă, va fi suspectat de intenție trădătoare. Pedeapsa este moartea. Orice bărbat care după o săptămână este găsit pe raza de cincizeci de mile a unui oraș, va fi suspectat de intenții trădătoare. Pedeapsa este moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ignoră, erau prea venali pentru a fi luați în considerație. A scos în evidență că va fi imposibil să țină secretă o comandă generală pentru execuția în masă. Majoritatea sclavilor vor scăpa și apoi vor deveni periculoși. A recunoscut că proclamația, deși orice promisiune era adevărată, era plină de minciuni. Un milion de sclavi numai din Linn trecuseră la Czinczar, mulți dintre ei fiind soldați instruiți. Czinczar i-ar putea folosi la garnizoana fiecărui oraș ce-l putea captura, și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mai și decembrie 1705, iar această carte „este prefața încercării de eliberare a țării întreprinsă de D. Cantemir”, că germenii ideii conducătoare în Descrierea Moldovei, adică domnia autoritară și vechimea independenței Moldovei, se află în tratatul de la Luțk și în proclamația din 1711 a domnitorului către moldoveni. „Cauza - spunea și A. D. Xenopol - care l-a îndepărtat pe Cantemir de turci [...] era convingerea adînc înrădăcinată în el despre starea de decădere în care se aflau turcii, izvorîtă din serioasa și îndelungata lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu lucraseră împotriva părerii obștești”. Această părere obștească nu putea să încline decât spre viitorul pe care-l promitea Petru I (pe atunci nu existau motive care să pună sub semnul întrebării sinceritatea promisiunii), biruitorul de la Poltava, țarul pravoslavnic, în proclamația adresată moldovenilor: „luptați pentru patrie, pentru cinste și recăpătarea vechilor libertăți și eliberarea voastră și a urmașilor voștri de sub jugul păgînesc”. Condițiile și termenii în care românii aveau să se angajeze în luptă urmau să fie negociați de domnitorii lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova fără ajutor armat efectiv (Rusia nu era, totuși, o vecină), odată desprinsă de Poartă, nu s-ar fi putut apăra singură împotriva ei. Este însă în afară de orice îndoială că, în ciuda precauțiilor domnitorului, diploma lăsa portițe deschise unei eventuale anexiuni. Proclamația lui Dimitrie Cantemir către țară, din iunie 1711, este, după diploma de la Luțk, cel de al doilea act în care sunt cuprinse concepțiile sale privind statul și destinul său istoric. Prin acea proclamație - o îmbinare, cum bine a fost spus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
diploma lăsa portițe deschise unei eventuale anexiuni. Proclamația lui Dimitrie Cantemir către țară, din iunie 1711, este, după diploma de la Luțk, cel de al doilea act în care sunt cuprinse concepțiile sale privind statul și destinul său istoric. Prin acea proclamație - o îmbinare, cum bine a fost spus, de politică și istorie - domnitorul urmărește afirmarea sa personală, cât și a Moldovei ca stat independent; făcând apel la istorie, el desfășoară o pledoarie în favoarea drepturilor și opțiunilor sale politice, în beneficiul aspirației
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înțelegea să nu scape „frîiele din mînă”, ceea ce explică înlocuirea în funcție a lui Anton Jora cu Ion Neculce. Corespondența între domnitor și țar arată că cel dintâi își îndeplinea scrupulos îndatoririle, pe care singur și le-a impus (răspândirea proclamațiilor țarului și pe ale sale, chiar „prea iubitului nostru frate, domnitorul Munteniei, i-am trimis scrisoarea” țarului, „întocmirea” armatei etc.). Dificilă este aprovizionarea furajeră și alimentară, țara fiind „pustiită”. Totuși, Dimitrie Cantemir a venit în sprijinul armatei ruse cu 17
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
campaniile militare din 1737-1739, ceea ce explică audiența pe care o aflau emisarii ruși în Principate. Cazul lt.-col. rus Carazin, trimis aici în ajunul războiului declarat în 1768, cu misiuni de spionaj, de organizare a colaborării militaro-politice cu Rusia, cu proclamații etc., este cât se poate de semnificativ. El și-a îndeplinit misiunea cu cea mai mare înlesnire. A stabilit legături cu prelați și mari boieri, a elaborat schițe de acțiune, ajungând să fie primit de însuși domnitorul. Cu ajutorul decisiv al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt protecția (subl. ns. L.B.) Rosiei, care aceasta au poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor, mitropolitul Gavril al Moldovei se autocalifică, pe el și popor, ca supuși ai Rusiei, dar invocă patria, slobozenia, oblăduirea împărătesei, care va garanta în „bună pază toate hotarele Moldovei, după vechea stăpînire a domnilor ce au fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cine vroiau democrații polonezi, ci cu cine vroia Adam Czartoryski, în vreme ce polonezii trebuiau să intre în raporturi cu românii numai prin intermediul agenției lui Adam Czartoryski, adică a lui M. Czajkowski; de a convinge pe români să acorde ajutor pentru tipărirea proclamațiilor poloneze, de a alege drumurile transportării armelor către Galiția, de a acționa în unitate cu Zablocki etc. Evident, împlinirea acestor obiective ar fi extins exagerat natura misiunii pentru care se angajase Pulawski, căci, în fond, era vorba de programul partidei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opinii formate de la distanță. Transilvănenii vedeau lucrurile ceva mai nuanțat. Într-adevăr, Bem și polonezii nu aveau înalte atribuții de decizie politică. În această privință ei puteau impune hotărâri ce țineau de competența comandamentului militar. Este adevărat că Bem, prin proclamațiile sale și unele măsuri, a depășit acest cadru, dar el n-a încetat să rămână șeful unei armate ce lupta contra acelor români din Transilvania care refuzau să se supună unor măsuri politice împlinite fără voia lor, împotriva dorinței lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
victoriile lui Bem, care erau victorii ale ungurilor. George Barițiu recunoaște și el marele rol împăciuitor al lui Bem, opoziția sa față de represiuni, bunăvoința sa față de români dar, adăuga el, românii, masa populației am preciza noi, nu mai dădeau crezare proclamațiilor sale, considerându-1 și pe el ungur, neștiind cine este, și chiar dacă ar fi știut că era polonez, „tot așa de puțin i-ar fi crediutu” din motivele arătate. Pentru a obține sprijinul real al Franței și a repudia învinovățirile de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
naționale pentru toți, ceea ce contravenea politicii guvernului care-1 angajase și-l numise general-comandant. Ca militar, i se cerea să nimicească pe toți cei care-1 înfruntau cu arme, deci și pe cei ale căror drepturi el le recunoștea ca fiind încălcate. Proclamațiile sale vădesc, într-o oarecare măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură, căci ele nu exprimau integral vederile sale, de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură, căci ele nu exprimau integral vederile sale, de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de reprezentanții acestuia din urmă. În proclamația pe care Bem a dat-o din Cluj, la 27 decembrie 1848, se spunea că armata sa era venită să mântuiască populația Transilvaniei de jugul reacțiunii și tiraniei, că libertatea va fi asigurată prin constituția statului maghiar, că era dată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se știe, comisarii civili maghiari au protestat pe lângă Kossuth împotriva amestecului lui Bem în treburile civile administrative, după care i s-a cerut acestuia din urmă să se limiteze la atribuțiile ce i-au fost conferite de guvernul central. În proclamația din 21 martie 1849, Bem făcea un nou apel la înțelegere: „maghiari, sași și români, întindeți-vă și strângeți-vă reciproc mâinile ca frați, înlăturați ura națională și veți fi fericiți”. Totuși, urmare a dispozițiilor lui Kossuth, Bem a ordonat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se respectă „și, mai vârtos, unii dintre mădularele scaunelor judecătorești estraordinare nici cu cât nu o bagă în samă [...], asupresc și terorizează [...],. libertatea cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Intervenția externă militară l-a îndemnat totuși pe Bem la măsuri drastice, dar, semnificativ, el cerea românilor și sașilor să nu se amestece în această nouă fază a războiului: „iară pe împotrivitorii libertății și ai neatârnării maghiare - stă scris în proclamația de la Cluj, din 24 iunie 1849 -, adecă: locuitori ai țării, sașii și românii, întradins îi sfătuiesc să nu ia nici o parte la această luptă, ci să rămână în odihnă, că eu nu poftesc ajutor de la ei spre alungarea unitului vrăjmaș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
3.000 de oameni cu 6 tunuri. Pe lângă Bem se aflau și români (Caracaș, Bălăceanu, Costescu și Cezar Bolliac), iar la Tg. Ocna a fost găzduit la Villara, căruia i-a cerut să i se alăture. Bem a dat două proclamații (la 10/22 iulie, adresată moldovenilor, și la 12/24 iulie, adresată autorităților civile ale ținutului Tg. Ocna), în care cerea populației să se răscoale, afirmând că turcii vor da ajutor împotriva trupelor țariste. Bem a evitat o ciocnire cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă în a aprecia că intrarea lui Bem a provocat un puternic șoc autorităților și marilor boieri din Moldova, dar efectul practic scontat nu s-a produs. Lăsând la o parte marea boierime reacționară și autoritățile preocupate de oprirea răspândirii proclamațiilor și liniștirea locuitorilor necesari atunci muncii câmpului, Poujade susținea în august 1849 că proclamația lui Bem în Moldova „n-au produs nici cea mai mică impresie asupra poporului”, în vreme ce Michal Czajkowski nota că Bem s-a reîntors în Transilvania „atrăgându
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]