KorAP: Find »[drukola/base=profit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...4189 >

104,715 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

rentabilității rezonabile de către întreprinderea publică. Prețul nu trebuie să fie discriminatoriu. Prețurile diferențiate pen-tru același bun sau serviciu se justifică doar în circumstanțe speciale. El trebuie să acopere, în mod normal, cheltuielile de producție și să asigure întreprinderii un anumit profit care să o stimuleze în direcția unor noi investiții, a unor servicii de calitate și a cointeresării personalului pro-priu. Pentru aceasta, e necesară o anumită sumă a veniturilor totale, care rezultă din relația: Vt=C + (V-A) x , unde; Vt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
norme și noi criterii de evaluare a performanței. Astfel, a fost introdus indicatorul numit "beneficiu public", pentru a reflecta contribuția netă a întreprinderii publice la bunăstarea socială: Bp = BpN +Id + Cf VfS +A +CAS, unde: BpN = beneficiul privat net (similar profitului net din întreprinderile private); Id = impozitele directe plătite de întreprinderea publică; Cf = cheltuieli financiare; Vf = venituri financiare; S = subvenții primite; A = amortizarea activelor fixe; CAS = costul de ajustare socială (include costurile suplimentare rezultate din politica guvernamentală: personal excedentar, prețuri administrative

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a prețurilor, pentru a nu subvenționa risipa. Cel mai bun preț îl stabilește însă concurența. A te lipsi de acest motor, de spiritul întreprinzător implicat, înseamnă a renunța la una din sursele vitale ale societății, la inovare și creativitate. Nici profitul nu tre-buie renegat, pentru că numai el oferă motivația necesară întreprinzătorilor pentru a satisface prin acțiunea lor vasta diversitate a trebuințelor umane. Profitul și economia publică nu sunt incompatibile. Rolul său este la fel de pertinent ca în sfera privată. Prin urmare, sectorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
spiritul întreprinzător implicat, înseamnă a renunța la una din sursele vitale ale societății, la inovare și creativitate. Nici profitul nu tre-buie renegat, pentru că numai el oferă motivația necesară întreprinzătorilor pentru a satisface prin acțiunea lor vasta diversitate a trebuințelor umane. Profitul și economia publică nu sunt incompatibile. Rolul său este la fel de pertinent ca în sfera privată. Prin urmare, sectorul public nu este lipsit de grave insuficiențe, mai cu seamă cel hiperdezvoltat. În plus, obiectivele firmelor private nu sunt în mod necesar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pentru cele județene) este total insuficient, mai ales că și evaziunea fiscală, tot mai mare, deturnează o parte din aceste venituri. Era necesară cedarea și a altor surse de venit, cum ar fi, de pildă: 3% din TVA, impozitul pe profit de la unitățile de subordonare locală ș.a. Aceasta ar fi asigurat un relativ echilibru, dar cine a zăbovit să facă asemenea calcule? Legile respective sunt putem spune prost făcute, nearmonizate între ele și cu restul legislației, iar pregătirea aplicării lor nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pe baza impozitului, Statul exercită o funcție intervenționistă în alocarea resurselor în economie, în scopul stabilizării cererii agregate. Cheltuielile publice nu sunt finanțate numai prin impozite, ci prin ceea ce se numește generic "prelevări obligatorii". Acestea reprezintă totalitatea vărsămintelor efectuate în profitul administrațiilor publice, obligatorii și fără contraprestații. Ele pot fi grupate în două mari categorii: impozitele și cotizațiile sociale (CAS). Raportînd prelevările fiscale la P.I.B. se obține rata prelevărilor fiscale, sau a poverii (sarcinii) fiscale, cum se mai numește. Este un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nivelul agentului economic, presiunea fiscală este cu atît mai acut resimțită, cu cît ponderea impozitelor în valoarea adăugată realizată este mai mare. Nivelul presiunii fiscale la care este supusă o firmă se calculează după formula: Impozitele plătite de firmă (pe profit, C.A.S., altele) Pff = ----------------------------------------------------------------------Valoarea adăugată obținută de firmă Explicația creșterii presiunii fiscale trebuie căutată în creșterea cheltuielilor publice care, la rîndul său, este influențată de performanțele de ansamblu ale economiei, structura proprietății, politica guvernamentală, necesitățile publice, eficiența alocării resurselor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe venit și pe profit; b) impozit pe consum (TVA, accize); c) impozitul pe avere (patrimoniu); 2) Actorii economici, în: a) impozite ce grevează menajele; b) impozite ce grevează firmele; c) impozite ce grevează produsele (TVA, accize) 3) Obiectul impozitului, în: a) impozite ce afectează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de acum 20-30 de ani, în majoritatea țărilor lumii. Creșterea cheltuielilor și dorința de a evita creșterea deficitelor publice explică această evoluție contrară promisiunilor oamenilor politici. În România există această particularitate de apelare slabă la impozitele directe asupra veniturilor și profiturilor (cota unică). În contra-partidă, crește importanța impozitelor indirecte asupra cheltuielilor și cotizațiilor sociale. Putem vedea aici o concretizare a ceea ce economiștii numesc "translație fiscală", adică acea capacitate de a reporta greutatea impozitelor asupra terților. Astfel TVA-ul este virat la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Acesta practică un preț superior costului marginal și se îndepărtează de optimul lui Pareto. Această situație conduce adesea Statul să naționalizeze monopolul, cu scopul de a evita efectele sale perverse în alocarea resurselor. Statul, care nu caută să-și maximizeze profitul, poate practica prețuri la nivelul costului marginal, dar în acest caz întreprinderea publică administratoare va realiza o pierdere ce trebuie finanțată. Cum? Prin subvenționare de la buget. Intervenția Statului nu este, deci, neutră pentru restul economiei, pentru că mobilizarea resurselor necesare se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
programe privind promovarea sectoarelor noi au generat efecte de evicție (deturnări de mijloace financiare și umane în cercetări care au adus slabe beneficii ansamblului economiei). Politicile de acordare a ajutoarelor directe industriei sunt astăzi foarte criticate, căci ele generează scăderea profiturilor producătorilor și creșterea rentei oligopolurilor în detrimentul consumatorilor. b) Naționalizări și privatizări Prin naționalizare, pot fi urmărite o serie de obiective cum ar fi: un obiectiv anticriză, prin modernizarea aparatului productiv, cu intenția de a face din întreprinderile naționale vîrfuri de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ale acestora; * spiritul antreprenorial diferit; * reglementările specifice; * culturi specifice; * nivelurile de salarizare diferite; * poziția geoeconomică; * politica macroeconomică ș.a. Atît mîna de lucru, cît și capitalul se deplasează după logici proprii. Mîna de lucru caută salarii mai ridicate, iar capitalul caută profit și pentru aceasta va prefera zonele cu facilități și care oferă o anumită stabilitate. Răspîndirea celor doi principali factori de producție este extrem de inegală. De aceea, un echilibrul teritorial relativ nu poate fi atins, din punct de vedere economic, decît

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nr.2, 1990), putem repera trei ansambluri reglaționiste: Pe linia marxismului ortodox, care își fondează raționamentul pe valoarea muncă și pe mecanismul exploatării, sursă a plusvalorii, Statul se prezintă ca un baston de sprijin al capitalului. Scăderea tendențială a ratei profitului fiind o lege fundamentală a capitalismului, persistența acestuia din urmă ar presupune o intervenție crescută a Statului pentru a socializa pierderile și a privatiza profiturile. Acțiunea publică este aici aservită nevoilor clasei capitaliste. Este perspectiva leninistă a "Statului valet al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
plusvalorii, Statul se prezintă ca un baston de sprijin al capitalului. Scăderea tendențială a ratei profitului fiind o lege fundamentală a capitalismului, persistența acestuia din urmă ar presupune o intervenție crescută a Statului pentru a socializa pierderile și a privatiza profiturile. Acțiunea publică este aici aservită nevoilor clasei capitaliste. Este perspectiva leninistă a "Statului valet al capitalului". În acord cu fundamentele primului curent, dar atribuind Statului o anumită autonomie în raport cu monopolurile, se prezintă un al doilea curent pentru care reglarea monopolistă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
adăugate. Rezultatul este ambiguu. Știm astăzi că acest program nu a fost decît parțial realizat. Privatizările au permis intrarea capitalului străin și reorganizarea întreprinderilor, dar aceasta a însemnat și noi îmbogățiți, dar și șomaj și numeroase falimente. Legea dură a profitului a început să lucreze. Pentru aceasta a fost nevoie de politici de rigoare și de o lectură mai realistă a abordării reglaționiste, plină de ambivalențe. Curentul reglaționist a inspirat programele partidelor aflate la stînga eșichierului politic. Referindu-se la noțiunea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Brut. Ținînd cont de caracterul amestecat al intereselor diverselor grupuri sociale, trebuie reabilitată ideea de interes general. Cum, în mod concret, este imposibil de disociat mult timp interesele unei firme de cele ale salariaților ei, trebuie să recunoaștem faptul că profitul nu reprezintă neapărat un semn al exploatării, ci mai curînd unul al sănătății economice. Dimpotrivă, o firmă cu deficit este o organizație ce nu furnizează mare lucru colectivității, eventual mai puțină bogăție decît primește. De aceea, nu e nimic surprinzător

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și dacă nu se impun adaptări aduse serviciului public. Adaptări pe care le vom prezenta subliniind limitele a trei expresii cheie ale vechii definiții a sectorului public: statut, perecvări (buget comun pentru mai multe activități și acoperirea pierderilor unora din profiturile altora), monopol natural. 6.2.1. "Statut" sau salariu de eficiență Pentru a înțelege rolul cheie al chestiunii statutului, sau al contractului colectiv de muncă, vom spune că el reprezintă mai mult decît un conținut concret. El este semnul refuzului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
birouri de poștă, chiar dacă veniturile sunt inferioare costurilor, diferența trebuie să o acopere Poșta Română sau trebuie avute în vedere subvenții publice? Practicarea de prețuri diferențiate poate oferi întreprinderii posibilitatea de a furniza servicii particulare degajînd o marjă semnificativă de profit, sau de a atrage spre ea o parte din surplusul reținut de anumiți utilizatori. Astfel, diversificănd și raționalizînd sistemele de tarifare a electricității, telefonului, transporturilor aeriene sau feroviare, întreprinderile în chestiune pot practica reale politici comerciale, sursă de dinamism intern

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cu cît actorii economici sunt mai interdependenți.. Sistemul economic este confruntat cu probleme de deflație industrială. Derapajele au debutat la nivel financiar, dar criza a devenit una profundă, afectind sistemul productiv și tinzînd să distrugă țesătura industrială a economiei, în profitul unei economii virtuale evaluate în performanțe sau contraperformanțe financiare. În concluzie, vedem că soluțiile pur cantitative ale problemelor economice și-au demonstrat limitele. O teorie economică trebuie să-și definească în mod clar fundamentele filosofice și religioase, deoarece comportamentele economice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unitare, toate fiind supuse unor exigențe de calitate. Instaurarea liberei circulații a capitalurilor duce lucrurile mai departe, deoarece, în mod implicit, ea lasă investitorilor libertatea de alegere. Aceștia pot deci să pună între paranteze preferințele naționale și să riște căutînd profituri mai mari într-o zonă mai largă. Aici apare un risc de creștere a inegalităților între națiuni, pe care U.E. se străduiește să le combată prin instrumente specifice sunt fondurile structurale și de coeziune. Totuși, mulți recunosc existența unei Europe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Corola-journal/Journalistic/80599_a_81924

același. „Nașul, Prietenii de Pretutindeni și Asociații SA“ a fost înființată în luna mai 2012, în urma unei subscripții publice și credem că anul viitor, poate chiar la sfârșitul verii anului viitor va trece de punctul break even (de la pierderi la profit, n.r.)“, a declarat directorul „Nașul... SA“, pentru ECONOMICA.NET. Fire Breaking News SRL are 97,18% din acțiunile „Nașul Prietenii de pretutindeni și Asociații SA“, restul acțiunilor aparținând celor 224 de acționari care au subscris la oferta din primăvară, potrivit

Radu Moraru vrea să-şi vândă din televiziune. Cât valorează Naşul TV (2012) [Corola-journal/Journalistic/80599_a_81924]
Corola-journal/Journalistic/80681_a_82006

Steaua peste 20 de milioane de euro numai din Liga Campionilor. Mai mulți fotbaliști s-au plâns de întârzieri salariale și chiar Gigi Becali a declarat de mai multe ori că nu îl mai interesează performanțele sportive ale Stelei, ci profitul financiar pe care echipa îl poate aduce, informează romaniatv.net. Pentru a-și spori lichiditățile, Gigi Becali s-a hotârât să scoată la vânzare palatul din Aleea Alexandru. Ideea i-a venit la sfârșitul anului trecut, iar primul interesat de

Gigi Becali vrea să-și vândă palatul by Andrei Moisoiu (Google) (2014) [Corola-journal/Journalistic/80681_a_82006]
Corola-journal/Journalistic/80691_a_82016

Pentru fiecare categorie de riscuri omogene considerate, asigurătorii au obligația de a stabili tarifele de prime astfel încât, cu o probabilitate de 99,5%, primele estimate pe următoarele 12 luni să acopere toate riscurile asumate, toate chletuielile aferente și marja de profit a asigurătorului”, conform unui proiect de normă al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Astfel polițele auto obligatorii, care reprezintă o treime din piața asigurărilor generale, se vor scumpi considerabil ținând cont de faptul că în prezent polițele RCA generează

RCA s-ar putea scumpi cu până la 50% din 2013 (2012) [Corola-journal/Journalistic/80691_a_82016]
Corola-journal/Journalistic/78691_a_80016

mulți, când aud ce zicea Ciuvică, despre ce aș fi primit eu de la RCS/RDS, spune Dumitru Dragomir. L-am și sunat, așa, personal: mă, nu ai tot contractul, te-au păcălit ăia care ți l-au dat. Sunt adendumuri, profitul lor e de 15%, în ultimii trei ani îl iau ei pe tot. Nici sumele nu sunt corecte. Ce 1,7 milioane? Eu am pus 11 milioane, ei puneau trei milioane. Nu închid telefonul bine și, la 15 minute, mă

Dragomir: Dacă voiam bani de la RCS, nu găseam o babă pe moarte, să-i încasez prin ea? Sau îmi făceam off shore! by Ion Voicu, ionvoicu (2013) [Corola-journal/Journalistic/78691_a_80016]
scos un leu din firmă, tot ce s-a făcut e conform contractului, am avut zeci de controale, la revedere! Au trimis și ăștia ziariști de la GSP, le-am arătat toate actele, cu datele când s-a semnat, cu împărțirea profiturilor. Și ei au spus: mă, cum de a luat Ciuvică plasa asta? Eu i-am spus din prima: vezi că actele alea pe care le prezinți sunt falsificate, nu e contractul bun, nu ai adendumurile. Cred că cineva a vrut

Dragomir: Dacă voiam bani de la RCS, nu găseam o babă pe moarte, să-i încasez prin ea? Sau îmi făceam off shore! by Ion Voicu, ionvoicu (2013) [Corola-journal/Journalistic/78691_a_80016]