1,482 matches
-
mare în autobuzul 102. La radioul din cabina șoferului, vocea șmecheroasă a speaker-ului anunța că în Gara de Nord intrase alt tren cu două mii de mineri din Valea Jiului. Cred că era a treia mineriadă de după Revoluție. Primele două fuseseră organizate în spirit proletar de președintele Ilici Piele-Roșie. Cea dintâi mineriadă împrăștiase manifestația-șezătoare din Piața Universitară, devastase biblioteci, laboratoare și ciomăgise zdravăn câteva zeci de studenți. Pe pancartele purtate de valurile de mineri - despre care se spunea că ar fi fost, de fapt, securiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
parveniții senatori, dați afară tot la revoluție din șantierul naval. Așa că nu-i de mirare că lui Fane i se pune gînd rău. Care i se și aplică, spre sfîrșitul filmului, prin Împușcare În inimă din elicopter. Între timp, cuplul proletar se destramă. De ce se destramă: pentru că băiatul cel mic fură, apoi ajunge-n București unde, după ce cîntă un șlagăr trist În metrou, se trezește că-i curge sînge din nas. Demonstrînd astfel că posedă o demnitate unui copil. Concomitent, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență contra slugoilor ambițioși, înjugați la arta cu mesaj. Desculții nu i-ar fi interzis pe culți, în numele "moralei proletare", preț de jumătate de secol și mai bine. Vergangenheitsbewältigung " Nu spera cînd vezi mișeii La izbîndă făcînd punte Te-or întrece nătărăii de ai fi cu stea în frunte". M. Eminescu, Glossă 24-25 august, 2001 Am șters din agendă numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dezastru economic. La dezastru cînd leul românesc a fost leu greu? Mai greu decît marca? Pandrea, Noica, Țuțea au ajuns profesori după gratii. Pandrea a fondat, în pușcărie, Academia de sub pămînt. Sus, Leonte Răutu ducea "lupta cea mare" pentru arta proletară. Neapărat ruptă de trecut. Față de invazia realismului socialist, celelalte invazii mi se par neînsemnate. Și nu știu care a fost mai ucigătoare: prestația lui Teohari Georgescu la Interne sau a lui Leonte Răutu la Cultură. Mă gîndesc mi se dau multe ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și frații lui mai mici (poem tradus în cîteva limbi) le explica școlarilor de ce rîndunica de tip nou nu-și mai face cuib sub streașină. Pentru că inovase locuința în prun. Țelul înalt al păsăricii era să vadă mereu cerul. Cer proletar, mult mai senin decît posacul cer burghez. Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Titel Petrescu. A cedat. După ani și ani de temniță, a formulat o scrisoare de adeziune pentru regim. Era înfometat. Era șantajat. Psihicul i s-a șubrezit și s-a frînt. Dar Pandrea? Petre Pandrea chiar crezuse în alternativa proletară. A pledat gratis pentru eliberarea a o mie de comuniști. Cu toate astea, a intrat la Ocnele Mari în '48 și n-a ieșit pînă-n '53. "Cine gură mare are/ Cinci ani va tăia la sare". Odată cu el a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
catedrele securicumetriale** de după reforma curriculară, nu-i loc pentru profesori culți și probi. Măcar generația mea, între "parantezurile" lui Al. Dima și "ghilimetele" lui Ioan Constantinescu, mai făcea ceva școală. Fără ei și alții ca ei, puțini, ne năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-am dreptul să-mi spun o părere cinstită? Lasă că peste zece zile am scăpat de armată, dar și până atunci, ce, am să mă jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu e proletar ca și noi? ― Ba ce mai proletar, domnule Mișu! făcu Titu și mai în glumă, și mai în serios. Atât de proletar că deocamdată tai frunze câinilor cu speranța că voi găsi cândva de lucru! După o tăcere tulbure, Mișu urmă cu un glas mai potolit: ― Măcar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gradului de înaintare a procesului de occidentalizare. Persistența unui costum național în India, în toate clasele societății, a fost un semn forte de rezistență pe care civilizația indiană l-a opus occidentalizării. Dimpotrivă, adoptarea de către China a unei veritabile uniforme proletare, având probabil ca model tunica lui Song Zhongshan, este un semn manifest de ruptură cu trecutul. În Africa neagră, persistența și uneori chiar reintroducerea portului "marelui-bubu", de influență arabă, în țările cu majoritate musulmană, traduce perfect întârzierea acestora în procesul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
atacat direct Iugoslavia, ci prin intermediul Kominformului. Statele comuniste erau acum divizate în două tabere în problema relațiilor cu Uniunea Sovietică. La 5 decembrie 1948, ziarul Kominformului scria următoarele: "Atitudinea față de Uniunea Sovietică constituie acum testul de devotament față de cauza internaționalismului proletar."28 Ultimele două cuvinte aveau să rămînă cuvintele de cod ale loialității față de Uniunea Sovietică. Campania împotriva Iugoslaviei s-a intensificat în 1949. În septembrie, urmată de toate statele comuniste, Uniunea Sovietică a denunțat tratatele încheiate de ea cu Belgradul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din acest moment din arsenalul verbal obișnuit al comuniștilor. Termenii aceștia insultători includeau formule cum ar fi: "Clica criminală a lui Tito," "Tito Iuda și complicii lui," "trădătoridemni de dispreț și lachei imperialiști," "haită de rechini faliți", "trădători ai internaționalismului proletar," "mesagerii siniștri ai lagărului războiului și morții, ațîțători trădători la război și demni urmași ai lui Hitler," "bandă de spioni, provocatori și ucigași," "cîini ținuți în lesă de americani, rozînd oasele imperialiștilor și lătrînd ca să apere capitalul american," "noul țar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o perioadă de declin a sănătății și capacității sale mintale, Stalin deținea totuși rolul suprem în orientarea politicii sovietice. Sub presiunea Moscovei, partidele satelite au fost obligate să se debaraseze de membrii lor suspectați de sentimente titoiste sau naționaliste. "Internaționalismul proletar", adică încrederea oarbă în Uniunea Sovietică, era testul supraviețuirii. Practic, politica aceasta însemna că orice comunist ridicat la putere și care avea influență în țara lui era sacrificat în favoarea celor care trăiseră în timpul războiului în Uniunea Sovietică sau erau apropiați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la măsuri dure, trebuind, de exemplu, să se debaraseze de poliția și de armata burgheză a statului și să le înlocuiască cu propriile echivalente. Perioada aceasta, a "dictaturii proletariatului", urma să dureze pînă la distrugerea ultimului "dușman de clasă". Statul proletar și instituțiile lui aveau apoi să "dispară treptat", întrucît, după lichidarea opoziției de clasă, nu va mai fi nevoie de instrumente coercitive, inclusiv de guvern. Trebuie să menționăm că termenii de comunist și socialist sunt utilizați în acest studiu unul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a relațiilor economice și militare dintre ele. Relațiile din cadrul blocului Deși marxism-leninismul oferea anumite teorii relativ la conflictele dintre sistemul comunist și cel capitalist, el nu constituia un ghid clar asupra relațiilor dintre statele socialiste. Guvernul sovietic prefera firește principiul "internaționalismului proletar" adică acceptarea de către toate statele socialiste a dominației sovietice. Acest aspect a fost criticat nu numai de Iugoslavia, ci și de alte regimuri comuniste. După cum am văzut, în cele trei decenii de după sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, China
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
antiteză își găsește, după părerea sa, sinteza, unitatea, în stat. El predică o înțelegere între clasele sociale și vede în statul burghez singurul organism social în stare să soluționeze contradicțiile care macină orânduirea capitalistă. Atrăgând atenția claselor posedante asupra pericolului proletar, el găsește că „monarhia socială” ar fi cea mai bună garanție împotriva revoluției. Opiniile sale în domeniul politicii externe sunt și ele conforme cu interesele marii burghezii. Ele converg către realizarea unității germane, a unui mare imperiu german, iar în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
muncitori, minerii vor fi urmăriți. Regiunea Lupeni este declarată interzisă. Numărul de muncitori transferați ar fi fost de trei mii. Un colectiv de mineri adresează un mesaj către Radio Europa Liberă și explică: "La Lupeni, noi am strigat: "Jos burghezia proletară!" deoarece există cinci funcționari pentru doi muncitori; iată dreptatea în România. Ne alăturăm lui Paul Goma prin semnăturile acestui colectiv de mineri, pentru drepturile omului". Trimiterea la aceste drepturi ale omului este, în 1977, maniera de a redefini un statut
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
doi muncitori; iată dreptatea în România. Ne alăturăm lui Paul Goma prin semnăturile acestui colectiv de mineri, pentru drepturile omului". Trimiterea la aceste drepturi ale omului este, în 1977, maniera de a redefini un statut de demnitate pe care "burghezia proletară" l-a călcat în picioare. Există în muncă o normă, o legalitate de respectat: apelul la stahanovism nu mai este ascultat și, dacă nu se mai crede în viitor, prezentul este revendicat cu decență. Referința la ideea confuză de normalitate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Bon: clasele populare, revoluțiile sînt un pericol căreia democrația, cel puțin în Franța, nu îi poate face față. Cu toate acestea, încep să mă despart de domnia-voastră cînd pretindeți că cea mai mare amenințare vine din acțiunea lor de mulțimi proletare și turbulente. După părerea mea, în joc e mai curînd frica decît răul. Tranzitorii și provizorii, aceste mase vin și pleacă, se ridică și recad ca un aluat. În definitiv, ele rămîn neputincioase. Asocieri spontane de indivizi, aservite capriciilor mediului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau să-i expună în procese dezonorante, ca Buharin. În cadrul aceluiași congres (al XVII-lea), primul declară că Stalin este "cel mai mare conducător din toate timpurile și de la toate popoarele", iar al doilea îl proclamă "glorios mareșal al armatelor proletare, cel mai bun dintre cei mai buni revoluționari". Toate țările, începînd cu a sa, sînt invadate de milioane și milioane de portrete care fac omniprezent personajul și imaginea lui retușată de propagandă. Și ține sub privirea lui popoarele îndepărtate la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spectaculos, după Naționalizare, a făcut o mutare de geniu: a oferit Puterii comuniste tot ce avea el, plus "secretele" burjuilor de la Malaxa! Cu o zi înainte de-a fi arestat, inspirat, Vornic s-a oferit să slujească, cu devotament, puterea proletară. Să cînte realizările ei mărețe!... Cu toate acestea, trebuie să facem o precizare: fostul bogătaș nu și-a trădat rasa, nici clasa socială, nici idealurile; el a ironizat mîrlănia bolșevică cu atîta pricepere, încît bieții semidocți, cocoțați pe baricadele epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bon la...cantina Athénée Palace din București! Bieții comuniști habar n-aveau ce-i aia, așa că au semnat o adresă către "căminul și cantina" cu pricina. În schimb, Tiberiu se angaja să discute acolo cu talpa țării (peizani și truditori proletari), pentru a le afla păsurile și a le imortaliza în piese de teatru înălțătoare. Pactul cu diavolul roșu era (teoretic) încheiat... Numai că, după o lună, luxosul local și hotel a trimis tovarășilor o notă de plată atît de pipărată
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]