480,341 matches
-
Acești oameni au citit o viață întreagă, au dat examene peste examene peste examene, au scris cărți, au cumpărat cărți peste cărți peste cărți. Au amintiri dezagreabile ori șterse despre manualele după care au studiat. De aceea își amînă scrierea propriilor cărți. Naivi ca pașoptiștii, vor să schimbe lumea: vor să facă manuale atrăgătoare, să recîștige terenul pierdut de carte, vor să modeleze o generație nouă, iute la gîndire, cultă, sensibilă, frumoasă, cu idei generoase, care să citească din pură plăcere
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
următori obligatorii - renunțarea la opoziția aberantă la legea accesului la dosarele de securitate, deconspirarea turnătorilor și a ofițerilor acoperiți din sânul bisericii -, n-ar fi exclus ca acest bastion al fundamentalismului și anti-democrației să înceapă firescul proces de regândire a propriei identități. Iată, a făcut-o Păunescu, oportun convertit la pioșenie. De ce n-ar face-o și Teoctist? întrebarea de e pur retorică. Luările de poziție ale unor ierarhi ai bisericii ortodoxe nu încurajează în nici un fel speculațiile privind reforma B.
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
fior al consemnării haosului, autorul ajunge la tihna contemplației de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri. Incomunicabilitatea cedează în favoarea mesajului: "Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
pielea. Lavastine nu e mulțumită cu o explicație pe care toți intelectualii care au trăit în regimuri totalitare o înțeleg spontan. Ea ține cu orice chip să găsească în Ionesco un companion pentru Eliade și Cioran în aventura ascunderii trecutului propriu. Cum altceva Ionesco n-avea de ascuns, episodul Vichy este speculat la maximum. Lavastine merge pînă acolo încît identifică o paradigmă Ionesco în strategia ascunderii. Dacă Eliade ne îndreptățește, pînă la un punct, să vorbim de o paradigmă a disimulării
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
prin care Eliade își dovedește fidelitatea, și ce fel de oscilație e aceea prin care Cioran își abandonează trecutul? Lavastine nu numai nu pare preocupată de a fi necontradictorie în demersul său, dar pare, din contra, atît de fascinată de propriile revelații, încît forțează nota pînă la absurd. Identifică, de exemplu, în istoria religiilor, așa cum o gîndește savantul Eliade, trei motive, pe care le silește să explice întreg comportamentul omului Eliade, speriat cum ar fi de dezvăluirea trecutului său. Primul este
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
de la ministrul Apărării care a vrut să pună presa la punct printr-un comunicat? Poate că în loc să-și exerseze stilul epistolar în scrisori adresate presei generalul Sandu ar trebui să fie ceva mai atent la cele ce se întîmplă în propria sa parohie în ancheta referitoare la dispariția banilor de la FNI. Citîndu-l pe avocatul Mariei Vlas, Nistorescu conchide: "Nu vreți să știți cine sînt vinovații? Nu vreți să știți unde sînt banii? Autoritățile române răspund într-un fel din care sîntem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
parțial, fragmentar sau integral, un exercițiu care te solicită pe tine, spectatorule, și nu te lasă să lenevești în scaun. Cuvintele nu-ți dau pace și, imediat în trena lor, tot ce nasc, ce se petrece în spațiul construit la propriu de Adriana Grand, în descifrarea propusă de regizorul Victor Ioan Frunză. Se reintroduce acum, în circuitul teatral bucureștean, o sală (un loc), recuperată din moloz, de sub amenințarea anonimatului și inutilizabilului. O sală ciudată, ca halele mai mici din Franța sau
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
și autoritatea Regelui. Nu mă îndoiesc că în spatele apariției se află un enorm travaliu. Lipsește însă un tip de anvergură care să acopere complexitatea fațetelor lui Bérenger. Nu există o evoluție clară a personajului, nebunie, căderi (în sine, nu la propriu), disperări, ruperi de ritm, alternări, modificări comportamentale. Rostirea este de multe ori sacadată, plată, nu există senzualitate. Înfrîngerea unui bărbat, și Rege pe deasupra, este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai imprevizibil spectacol. Și cred că acest element este estompat
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
avertisment, este metafora deplină a fragilității și a entropiei. Ființă relativă, strivită între presiunea Cosmosului și a istoriei, omul decade din funcția sa narcisiacă de măsură a lucrurilor și devine o formă precară, un schelet ambulant în căutarea sceptică a propriului conținut. Omul lui Paul Neagu era plin de sertare și de rotițe, omul lui Doru Covrig era o arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
plin de sertare și de rotițe, omul lui Doru Covrig era o arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se așază, în
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se așază, în mod cert, și tînărul pictor Ciprian Paleologu. Absolvent, în 1999, cu o
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
și să sancționeze implicit, ci riscă și propunerea unei alternative. Și aici, în această alternativă, el se întîlnește din nou cu proiecțiile lui Paul Neagu. Lumea pe care pictorul o propune ca soluție la riscurile decăderii, la umanul prăbușit în propria lui carcasă, este una a construcției raționale și a viziunilor riguroase, dacă aparenta contradicție a termenilor poate fi acceptată. Ca și Paul Neagu, Ciprian Paleologu își așază un important segment al creației sale sub semnul unui anumit cartezianism. Ceea ce, îndeobște
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
puțin în oglindă? Cred că nici obiceiul de a ne întocmi liste numai cu nonvalorile care ne conduc nu e mai sănătos. După părerea mea, oricare dintre noi ar trebui să aibă și o listă cu oameni de valoare, pentru propria sa igienă lăuntrică. În acești ani ai tranziției ne-am lăsat în prea mare măsură influențați de presa mizerabilistă a unor securiști cu ora, turnători din plăcere și foști adulatori cu simbrie ai ultimilor ani ai ceaușismului. Cînd Săptămîna a
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
noi sau cu ai noștri". Oamenii de valoare independenți sau care nu acceptă să-și ofere serviciile decît în calitate de tehnocrați, indiferent cine s-ar afla la putere, nu sînt bine văzuți în România. Sau sînt ignorați pentru a satisface clientela proprie. Cine vine la putere în România are o listă pentru toate funcțiile posibile, ba mai inventează și funcții noi, pentru a asigura o răsplată de la buget pentru toți merituoșii partidului. Această maladie politică se manifestă cu efecte descumpănitoare la toate
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
ci, dată fiind și funcția d-lui Ministru, e porumbelul războiului. * Oarecum în aceeași ordine de idei, citim în EVENIMENTUL ZILEI din 10 mai că președintele Consiliului județean Vrancea, acela acuzat că vrea să lichideze ziarul de Vrancea trăgîndu-și gazetă proprie de partid, a organizat la Focșani un simpozion prilejuit de "Ziua Europei". Ziariștii boicotați de putere au reușit să intre în sală îmbrăcați în tricouri pe care scria "Ziar supus presiunilor politice". Oficialitățile s-au ținut departe de ciumați. Președintele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul care nu poate fi învins, ci doar redus prin exacerbarea unor forme desubstanțiate, ale unor protocoluri și cutume proprii unei societăți, care, chiar dacă mai mult ori mai puțin eterogenă, tinde a se "aristocratiza" pentru a-și compensa, prin "distincție", carența de fond. O a doua sursă a Răului e de ordinul concepției literare. Peste starea damnării se suprapune rețeta
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
conferă acesteia aspectul unei "gravidități demonice": "Cu vitalitatea paralizată și dorința ucisă, femeia se de-sexualizează, deși, paradoxal și cinic, cutremurați de fiorul spaimei, am putea spune, parafrazîndu-l pe Sfîntul Ieronim, că cea cu pîntecele în suferință era însărcinată cu propria ei moarte". Într-un sens specific, putem aprecia că însăși analiza erosului, cu atît mai mult cu cît, fixată pe cazuri deviante și morbide, are o tonalitate implacabilă, ni se înfățișează ca un fapt demoniac, la nivelul subiectului care i
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cioburile unei amfore care urmează să fie reconstituită în întregime trebuie să se potrivească între ele pînă și în cele mai mici detalii, fără să fie identice, nici traducerea nu trebuie să semene cu sensul originalului, ci să încorporeze în propria limbă, cu iubire și în detaliu, modul său de semnificație, pentru ca astfel ambele să fie recunoscute ca fragmente ale unei limbi mai mari, așa cum cioburile sunt recunoscute ca fragmente ale unei amfore. Tocmai din această cauză, traducerea trebuie să se
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
ceea ce trebuie comunicat. (...) Pe de altă parte, față de sens, limba traducerii poate - de fapt, trebuie - să cedeze pentru a lăsa să se exprime acea intentio a originalului nu ca reproducere, ci armonie, completare la limba în care se exprimă, ca propria sa intentio. Prin urmare, cea mai înaltă laudă adusă traducerii, mai ales atunci când apare, nu este că se citește de parcă ar fi fost scrisă în original în acea limbă. Dimpotrivă, fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară poate exprma marea nostalgie a unei complementarități a limbii. O adevărată traducere este transparentă; ea nu acoperă originalul, nu îl pune în umbră, ci permite limbii pure, consolidată parcă de propriul ei mediu, să lumineze și mai puternic originalul." Convins că elementul fundamental al traducătorului este cuvântul și nu propoziția, Benjamin crede și că libertatea traducătorului în propria lui limbă se confirmă mai curând în favoarea limbii pure. "Sarcina traducătorului este să
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
originalul, nu îl pune în umbră, ci permite limbii pure, consolidată parcă de propriul ei mediu, să lumineze și mai puternic originalul." Convins că elementul fundamental al traducătorului este cuvântul și nu propoziția, Benjamin crede și că libertatea traducătorului în propria lui limbă se confirmă mai curând în favoarea limbii pure. "Sarcina traducătorului este să salveze în propria lui limbă acea limbă pură surghiunită în limba stăină, să elibereze prin transpunere această limbă pură prinsă în operă. De dragul limbii pure, sparge barierele
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
să lumineze și mai puternic originalul." Convins că elementul fundamental al traducătorului este cuvântul și nu propoziția, Benjamin crede și că libertatea traducătorului în propria lui limbă se confirmă mai curând în favoarea limbii pure. "Sarcina traducătorului este să salveze în propria lui limbă acea limbă pură surghiunită în limba stăină, să elibereze prin transpunere această limbă pură prinsă în operă. De dragul limbii pure, sparge barierele putrezite ale propriei sale limbi: Luther, Voss, Hölderlin și George au extins frontierele limbii germane". " Așa cum
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
se confirmă mai curând în favoarea limbii pure. "Sarcina traducătorului este să salveze în propria lui limbă acea limbă pură surghiunită în limba stăină, să elibereze prin transpunere această limbă pură prinsă în operă. De dragul limbii pure, sparge barierele putrezite ale propriei sale limbi: Luther, Voss, Hölderlin și George au extins frontierele limbii germane". " Așa cum tangenta atinge cercul în treacăt într-un singur punct, iar prin această atingere, mai curând decât prin punct, stabilește legea potrivit căreia își continuă calea spre infinit
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
singur punct, iar prin această atingere, mai curând decât prin punct, stabilește legea potrivit căreia își continuă calea spre infinit, o traducere atinge originalul în treacăt și numai în punctul infinit de mic al sensului, pentru a-și urma apoi propriul curs, conform legii fidelității în libertatea mișcării limbii". Această teorie, în linia lui Goethe (reflecțiile din Westöstlicher Diwan) și Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, este cu atât mai relevantă în ziua de astăzi, când, tocmai pentru că există simplificatoarele
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
Această teorie, în linia lui Goethe (reflecțiile din Westöstlicher Diwan) și Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, este cu atât mai relevantă în ziua de astăzi, când, tocmai pentru că există simplificatoarele computere, traducătorul trebuie să extindă și să aprofundeze propria limbă prin intermediul limbii străine. Catrinel Pleșu pune ea însăși în practică această teorie, dăruind, prin traducerea Iluminărilor, nu numai un prețios instrument de lucru, ci și o lectură cu viață lungă, plină de energie proprie. Walter Benjamin, Iluminări. Traducere de
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]