2,861 matches
-
de sudoare. Cunoscând-o bine pe Rachel, Îmi puteam da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne muncise În halul ăla ca să scape de energia negativă. Am privit În direcția ei. Își ștergea fața cu un prosop. Trăgându-și elasticul din păr, Își scutură frumoasa claie de fire de culoarea antracitului și o șterse și pe aceasta bine cu prosopul. Am luat o cană cu apă și am dat-o pe gât dintr-o dată, am umplut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
halul ăla ca să scape de energia negativă. Am privit În direcția ei. Își ștergea fața cu un prosop. Trăgându-și elasticul din păr, Își scutură frumoasa claie de fire de culoarea antracitului și o șterse și pe aceasta bine cu prosopul. Am luat o cană cu apă și am dat-o pe gât dintr-o dată, am umplut-o din nou, apoi am pornit Într-o doară către locul În care stătea. — Ai cam scos untul din noi. Ea Îmi zâmbi dindărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Am luat o cană cu apă și am dat-o pe gât dintr-o dată, am umplut-o din nou, apoi am pornit Într-o doară către locul În care stătea. — Ai cam scos untul din noi. Ea Îmi zâmbi dindărătul prosopului. — Cam mult pentru tine, ai? Părea nespus mai relaxată acum. Exercițiile fizice au de obicei efectul ăsta. Eu Însămi eram pe un val de adrenalină. — Ai vrea tu, i-am răspuns cu spiritul abil care Îmi va aduce cândva faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mele n-aveau viață, le-o furase boala cu nume de om. Stăteau unul lângă altul, cuminți, ca frumoasa din pădurea adormită sub puterea vrăjii. Când mă dureau picioarele, mama mi le masa cu oțet, pe urmă le înfășura în prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se ducea la bar totdeauna după ce strigătele de la el din sufragerie se domoleau. Și atunci nu bea cappuccino. Când a intrat în cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de bucătărie și a început să-i depene tatei povestea hoinărelilor mele din ziua aceea. Tata a lăsat sacul pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cutiei de bere, mâna îi tremura mai tare ca altădată. Începând de atunci, tata a dormit prost, se răsucea mereu în pat de pe o parte pe alta și transpira. Câteodată se scula noaptea și se ștergea, fără să facă zgomot. Prosopul și-l punea seara pe un scaun, la îndemână. Dimineața mâna găsea repede deșteptătorul. Eu nu eram obligat să mă scol, dar voiam să mă uit după tata, printre treptele scării de incendiu. Domnul Sanowsky își lua uneori bâta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de când. Eu îmi țineam picioarele dinadins depărtate, ca să nu mă ating de ea. Pe urmă, întotdeauna mă duceam să mă așez lângă tata, în vreme ce Toni își descheia cămașa și intra cu pas hotărât în baie. Tata îmi ștergea părul cu prosopul, șoptind: „Precis că n-are să stea mult acolo”. Tata și cu mine aveam teoria că, de fapt, Toni Sanowsky nici nu se spăla. Se prefăcea doar. Într-adevăr, la cuvântul acolo, deja îl vedeai ieșind și încheindu-și cămașa. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul, trebuie că mai ai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a tăiat cu imparțialitate trupul în două, la comanda unui stăpân necunoscut. Draga mea, îl aud strigându-mă pe tonul tiranic al celor bolnavi, unde ești, am nevoie de tine, eu mă forțez să ies din baie învelită într-un prosop, ce vrei, întreb eu, mă uit cu teamă la ochii lui închiși, iar el spune, vreau să mă asculți, de câteva zile tot încerc să înțeleg ce anume mi se întâmplă, ce anume nu funcționează în viața mea, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos și binevoitor în care ne aflăm, iar eu suspin în prosopul ud, nu mai pot continua așa, nu mai pot, iar el izbucnește, m-am săturat de lacrimile tale, nu te gândești decât la tine însăți, eu sunt bolnav, iar tu îți plângi de milă! Privesc în jurul meu, ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui neobosită. Se pare că toată siguranța sa, esența tuturor cunoștințelor sale adunate zi de zi de-a lungul vieții, toată mândria sa erau adunate în lacul acela de mercur dens, care urca și cobora prin tub, și eu cu prosopul jilav înfășurat pe cap ca un văl de mireasă, cu ochii aproape orbi, în ziua nunții mele, mă târăsc până la bucătărie să îmi mai iau o lămâie, mâinile mele pipăie de jur-împrejur, până ce tot corpul îmi este cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acolo, culcat pe spate, cu ochii deschiși, cu privirea ațintită înainte. Trupul său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu fiecare zi ce trece de dimensiunile copilăriei, iar când trec pe lângă el dimineața, înfășurată în prosop, să îmi iau haine din dulap, mă simt și eu la fel de stânjenită cum eram pe atunci, o copilă înaltă, mare, în comparație cu băiețelul acela mititel, iată-ne acum, pe măsură ce el se micșorează, eu cresc, amândoi ne întoarcem la măsurile inițiale, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un pulover sau o haină, mai trândăvesc puțin în pat, nu trebuie să o presez pe Noga să se trezească, să se pieptene, să se îmbrace, îmi beau cafeaua încet și mă spăl liniștită, apoi intru în dormitor înfășurată în prosop, îmi iau haine, doar hainele mele au mai rămas acolo, amintindu-mi de viața de dinainte, iar el este ca întotdeauna în pat, rămășițele unei fosile din vremuri primordiale, întins pe spate, cu ochii deschiși. Într-o dimineață mă urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe o asemenea căldură pentru nimic în lume, iar în tot acest timp mă chinuie îndoiala, de ce ne este atât de devotată, doar dacă nu cumva el chiar este foarte bolnav. Nu pare deloc bolnav, vine repede în salon, cu prosopul înfășurat în jurul coapselor ca o fustă, ea ne privește curioasă pe amândoi, îi este clar că ne-a scos din baie, dar nu părem prea apropiați unul de celălalt, asta e sigur, numai foarte curați, săpuniți, lustruiți, dar lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu este decât începutul, dar ea zâmbește, acest lucru depinde numai de tine, dacă îți vei înfrâna tendința spre nefericire, ai putea să schimbi și viitorul. Privește-ți trupul, spune ea, ochii ei se plimbă pe pieptul gol, întârziind asupra prosopului roșu, sentimentele negative s-au acumulat în centrul energetic al trupului, semințele iadului se găsesc pe tălpile picioarelor, acolo se acumulează furia, semințele foametei se găsesc la baza coloanei vertebrale, acolo sălășluiește lăcomia, semințele invidiei se ascund în gât, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care ți-a ieșit vreodată pe gură, al fiecărui sentiment, efectul lor asupra vremii, asupra plantelor și asupra animalelor, asupra pământului și asupra aerului, nu doar asupra ta, iar el tace rușinat, gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ajutor ar putea fi doar niște personaje deghizate, care să iasă în calea voastră pentru a vă stârni compasiunea și pentru a vă aduce evoluția spirituală. Îl privesc sceptic, un Buddha slab și ostil cu o fustă dintr-un prosop roșu, un Buddha fără sclipire, încercând să se ascundă de privirile mele, altădată am fi schimbat între noi semne de bârfă, ne-am fi exprimat dezaprobarea prin zâmbete abia perceptibile, dar acum suntem străini unul altuia, parcă nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton gros, prosoapele care atârnau în agățătorile lor, toată această casă părăsită, mobilele pe care de ani de zile intenționez să le schimb, covoarele pline de praf, toate obiectele fără număr pe care le adunaserăm de-a lungul anilor, fie că foloseau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe gânduri, l-aș convinge, l-aș amenința, nu știu sigur ce anume aș face, dar ceea ce a făcut el... pentru așa ceva ar trebui închis, să își părăsească soția și fetița după atât de mulți ani. Adesea mă aștepta cu prosopul desfăcut, mă înfășura în el ca și când aș fi fost o copilă, nici nu îmi trecuse prin minte că acest lucru se va sfârși vreodată, nu mă gândisem că în cele din urmă chiar și rămășițele acestea de răsfăț îmi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
părea că mi-a trecut, dar imediat revine, se ascunde printre pături, asaltându-mă acum, că am rămas singură, fără apărare și fără protecție, o pradă ușoară, un melc fără casă, cu goliciunea sa moale și venoasă, mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște, nu va veni, dar din câte se pare ajunsese în cele din urmă, mai este încă destul timp, iată fața palidă a lui Noga aplecându-se deasupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi vorbește fără chef, voi încerca să ajung, ca și cum drumul dintre casa ei și casa noastră ar fi devenit foarte lung și periculos. Mă întorc la Noga uimită, paracetamolul nu își făcuse efectul, iar eu îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șterge singurătatea, nu o accentuează. Este plăcut să simt unduirile apei fremătând între noi, răspunzând fiecăreia dintre mișcările ei, iar în bucătărie, mama spală vasele, exact ca în diminețile de sâmbătă din casa aceea veche, imediat ne va înfășura în prosoape mari, o aud răspunzând la telefon, da, se simte deja bine, spune ea și intră în baie cu telefonul în mână, i-l întinde lui Noga cu mișcări ceremonioase, eu îmi cufund capul în apă, ca și când aș fi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pașii care îl calcă, fiind aplecat doar asupra celor care se nasc înăuntrul său, asupra viermuirii lavei care fierbe dedesubtul pojghiței subțiri, asupra vibrațiilor ușoare, vechi de milioane de ani, ale uscaturilor dornice să se unească din nou. Înfășurată în prosop, mă apropii de dulap, scot fără motiv de acolo costumul acela cu pantaloni gri, o singură dată îl îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mergea la baie, se spăla pe față. Îi lua teribil de mult timp să se spele pe față, încât ajunsesem să cred că-și scoate fiecare dinte din gură și îl spală separat. Când se întorcea în cameră, își scutura prosopul de câteva ori, având grijă să nu-i rămână vreo cută și apoi îl așeza la uscat pe calorifer, iar periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și nici n-am găsit alt fraier care să vrea să aibă grijă de el. Am cumpărat gheață și am băgat-o în pungi de plastic pe care i le-am ținut pe frunte, l-am șters de transpirație cu prosoape umede, i-am luat temperatura din oră-n oră și i-am schimbat cămașa. Febra nu i-a scăzut deloc în ziua aceea, dar a doua zi dimineața a sărit din pat și s-a apucat de gimnastica lui cretină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]