2,300 matches
-
cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea. Linia obrazului ei se asemuia cu nisipul ud al mării, blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
departamentală: „You know, she is European”. Amândouă lucrurile sunt Jeff like! Azi m-a dus în hall să îmi povestească ultima ședință de catedră. Mă înțeleg foarte bine și cu mulți din ceilalți colegi de aici. Poate este ceva din prospețimea unei colegialități pe care în București nu o mai simt. Însă, după două luni, e așa de plăcut să vezi că oamenii se bucură să te întâlnească și se simt bine cu tine. Știu cât de mari sunt rivalitățile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire dar cu aceeași prospețime ca-n dimineața când le-am revăzut întâmpinându-mă. Ana dispăru de îndată, apoi sora ei, ca după câteva minute să revină amândouă cu trei scaune de răchită ce urmau să se adauge măsuței rotunde și celor două fotolii, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scandaluri din oraș și din regat. Sara se jură în fața maică-mii că o găsea cu adevărat urâțită, ceea ce îi făcu mare plăcere, căci era semnul neîndoielnic că avea băiat; în schimb, o lăudă plină de milă pe Warda pentru prospețimea încântătoare a chipului ei. Salma era atât de încrezătoare în justețea previziunii medicale, că nu se putu abține să nu-i spună chiar în seara aceea lui Mohamed. Credea că poate astfel strecura o nouă recomandare făcută de Sara, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mea, căci unchiul nu mai voise să se recăsătorească, temându-se desigur că o mașteră s-ar arăta nedreaptă față de fetele lui. Având doisprezece ani la moartea tatălui ei, Fatima mi se păruse întotdeauna firavă, ursuză și fără urmă de prospețime. Khâli nu mă invitase niciodată limpede s-o iau în căsătorie, însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
clădirile începură să se rărească și se iviră pâlcuri dese de copaci, într-o stare deplorabilă. Merse până nu se mai zăriră deloc clădiri, până începură să urce șerpuit pe la poalele dealurilor, iar Sampath simțea aerul rarefiat în jurul său și prospețimea vegetației în floare în oasele sale ostenite. Urcau din ce în ce mai departe. O cotoroanță bătrână se mută ca să stea mai aproape de el. Avea atâtea bidoane cu ea că fu obligat să se aplece de-a dreptul pe fereastră și să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
niveluri, avea aspectul unei locuințe ordonate, concepută pentru o viață sănătoasă și practică. Cărți, tablouri, birouri, o mașină de scris, un joc de șah, o rachetă de tenis sprijinită de ușa debaralei. La etaj erau hainele lui Ossie, pline de prospețime, înșiruite pe umerașe sau așezate în teancuri... Martina cea înaltă purta un jerseu cu encoeur și o fustă albastră de dril. Are un fund de milioane și sâni mari, deși nu chiar așa de mari cum mi-i imaginasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn, Martina Twain. Tocmai fusese la un muzeu. Pielea ei avea o paloare patinată, de muzeu. În ciuda prospețimii de fruct a tenului ei, are momente când îi fuge tot sângele din obraji. În mod normal, aș atribui, desigur, acest fenomen prezenței mele în imediata ei apropiere. Dar era altceva. Apelând la sensibilitatea masculului din mine, am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de‐a fi asimilat în alți oameni. Rostul acestei familiarități cu lumea fiind semnul unei intense comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care stă și se mișcă poetul nimbat cu neistovită noutate și prospețime în cosmos. Apoi astfel conceput omul în lume, acesta este scutit de a trage concluzii pripite care l‐ar duce să acționeze greșit distrugând, cum a fost de atâtea ori cazul în istorie, decât să întemeieze. Efortul poetului merge mereu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
are propriul ei termostat care ne ferește de supraîncălzire, un ajutor suplimentar nu strică niciodată. Deși ascunderea În locuri mai răcoroase pare singura soluție disponibilă În zilele caniculare, există totuși și alte căi accesibile pentru a ne menține vigoarea și prospețimea, indiferent de temperatură.” Care erau aceste căi mai accesibile de răcorire a pielii nu era greu de ghicit: apa...Toropit de căldură, Noimann se aruncase În piscină... Făcând un efort de voință, el Își aminti vag de jeturile de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își Întoarse capul și privi, prevăzător, În urmă. În depărtare, casa lui strălucea În soare. Pe stradă nu se afla nici țipenie de om. Fericirea pe care o simțea Înăuntrul său se revărsa și În afara lui. Totul În jur respira prospețime. PÎnă și umbra ce se ondula În fața lui pe trotuar degaja lumină. Aburi ușori de ceață se ridicau din asfalt. Deasupra sa copacii foșneau din frunziș, cuprinși de o adiere blîndă. Viața merita trăită. Ce rost avea să te lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a spălat pe dinți. Stomatologul Își pipăie fața. Pielea e totuși netedă. Perii n-au dat Încă În floare. Înseamnă că azi-noapte a avut grijă să-și treacă aparatul de ras peste obrajii buhăiți de alcool. Acum pielea obrajilor respiră prospețime, deși Noimann e obosit... În schimb cocleala din cerul gurii n-a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia 86 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul 1 pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de taină, iar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dat o "raită" cu ochii, ca să-i vedem și să-i apreciem componența. Am întocmit statistica respectivă imediat; vreun sfert erau colegi și părinți, alt sfert, frați și surori; iar jumătate, simpatiile lăzăriștilor ― numai fete! Ce colorit viu și câtă prospețime aduseseră ele în sală! În grupe de câte patru-cinci, de pe scenă păreau niște buchete enorme, alcătuite numai din boboci... Nu respectaseră recomandările profesoarelor de a veni în uniforma școlară, ci îmbrăcaseră cele mai delicate și spumoase rochițe. Aruncaseră cordeluțele ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dincolo de tot ce se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul pieptului, ca și cum s-ar fi apărat de o forță care se apropia implacabil. - Foc... murmură din nou, dar forța aceea nevăzută Îl atingea deja, era contrariul forței lui, era prospețimea aerului și tumultul șuvoaielor de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corpul, Începu să-și amintească. La Început Îi reveniră În memorie chipurile celor dragi, pe care parcă Îi părăsise pentru o plecare fără Întoarcere. Iată că se Întorsese, chiar dacă pentru puțin timp. Chipul Erinei și al lui Alexandru mai aveau prospețime, cel al lui Ștefănel plutea În depărtările unui trecut care Îl urmărise mereu. Întoarcerea la viață era o Întoarcere la suferință și la Întrebări. Nu voise asta, atunci când scosese spada ca să-l provoace pe Ogodai. Nu voise nici o Întoarcere, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mă întorc de la acest inedit târg cu câte o nouă floare, care cu greu își găsește loc în balconul supraaglomerat. Bună dimineața! - este salutul pe care îl adresez în zorii fiecărei zile dragelor și iubitelor mele flori. În timp ce le admir prospețimea și frumusețea diafană, le mângâi cu privirea, le alint cu vorbe dulci, le adresez întrebări privitoare la felul cum au dormit și la trebuințele pe care le au, le laud cumințenia și strădania de a se face tot mai mari
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ținuturile fertile, ușurându-i pe țărani de recolte și de vite. A fost o viață sănătoasă, în aer liber și oricine și-l poate închipui pe general, alături de multele generații de soldați englezi care l-au urmat, bucurându-se de prospețimea dimineților răcoroase din Punjab și de rezervele îndestulătoare pe care le aveau. Dar iată că într-o bună zi, chiar când începuse să-și dea seama că războiul nu mai e de el, Ala-U-din ajunge la coliba unui sfânt. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de taină, iar titlurile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nițeluș pe Doamne-Doamne - În care nu cred, dealtfel. Nu izbutesc nici măcar În vis - și visez enorm, În fiecare minut de somn, de fapt, În vis am trăit mult mai intens și mai frumos decât la trezie - să găsesc uimirea și prospețimea sufletului pe care Îl aveam la vârstele de până acum. Un gol uriaș s-a căscat dureros În mine - Îl simțeam chiar și fizic, cuibărit În torace și apăsând plămânii și inima - când am dat cu ochii de curtea școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se terminase și încă se mai auzeau viola, flautele și tobele. A doua zi dimineață, Nobuo se trezi la o oră foarte matinală pentru el și se îndreptă spre apartamentele lui Ieyasu. Acolo îl găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ntreagă... În bobi, sau în cărți? Aveam azi un nemaipomenit subiect de scris, un subiect din acela delicat și suav, care fâlfâia ușor din aripioarele-i multicolore prin mintea mea, făcându-mă să mă înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura contra celor mulți. Voiam, ca măcar pentru o zi, să uit de ploșnițele care sug zi de zi sângele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deloc. în fond, erau niște oameni foarte importanți acasă, în Ballina sau Westport sau din orice alt loc or fi venit. Așa că atunci când Brigit și cu mine am izbucnit în râs, oamenii ne-au privit ca pe o adiere de prospețime. Toți voiau să ne ia ceva de băut și să afle ce era așa de nostim. Dar, cu toate că am acceptat să ne cumpere de băut, la urma urmei un pahar gratis e un pahar gratis, nu le puteam spune de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei. Abia ieri, în urmă cu trei ani, ca în urmă cu trei sute de ani sau în urmă cu trei nopți sau niciodată, ca acum. O seară senină și rece, ca acum. Prospețime și pace. Tolea se apropiase de fereastră și privea strada. O stradă pustie, curată, pe care avansa, lent, un tânăr șchiop, în urma unui pletos câine afgan. Un câine solemn, aristocratic, auriu. Strada tăcută, perfect repaus, câinele perfect absent, tânărul șchiop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]