8,847 matches
-
o pseudocultură, care nu e însoțită de un proces de înțelegere și cuprindere mentală. Pseudocultul crede că știe, și nu știe! Pseudocultura e agresivă, arogantă și fictivă, lipsită de temei. Incultura însă e liniștită, nevinovată, de obicei nepericuloasă, ca și prostia, care însă nu doare. Educația familială își îndeplinește tot mai rar rolul celor șapte ani de-acasă, în timp ce mass media vede totul numai în competiție îcel mai bun, mai mare, mai grozav) și promovează lucrurile anodine. Noroc cu alfabetizarea de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
E foarte frig acolo. Sunt zeci de grade cu minus În Înălțimile acelea... Da, știu, ar trebui să raportez totul la ”planul liric al existenței”, cum ne spunea profa’ de română. La spirit. La... bull shit-uri. Nu e decât o prostie. O mare farsă. Un voal urât mirositor peste ochii noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridicol de neîmplinit și intrigat de comportamentul straniu al Ninetei. Pot spune, Însă, că Nineta era și o mare sentimentală. Că avea suflet bun! Cupidonul din ghips l-am primit de la ea, cu dedicația „pentru tine, de Ziua Îndrăgostiților”. Ce prostie!... Ruptura a venit Într-o sâmbătă, când ne-am Întâlnit pe stradă, după o ploaie de vară, În fața unei florării. Era de mână cu o slăbătură, un individ scheletic, un tip În vârstă, o adevărată mumie. Îi cumpăra trandafiri. Ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pertinente, cu tărie, că nu puteam fi decât nefericiți În preajma lor, În relațiile de orice fel cu acestea. Că trebuiau evitate, Îndepărtate. Ele erau, nu-i așa, cele care trăgeau istoria Înapoi. Care Împuiau viața bărbatului cu tot felul de prostii, cu tot felul de lucruri derizorii, oprindu-l din studiu, din cercetare, din munca sa la progresul omenirii... Somnul nu mai venea. Mi-am Întins privirea afară, urmărind o creangă de tei care lovea ușor fereastra Închisă ca și cum ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra, pe bună dreptate, pe rău-platnici. Dar cel mai rău se supăra (devenea chiar violent) pe cei care murdăreau ori scrijeleau pereții blocului, desenând inimioare străpunse, chipuri intenționat deformate (tot felul de prostii), ori scriind nume de Îndrăgostiți sau lucruri obscene. Odată s-a certat foarte urât cu Țurca, al cărei copil obraznic ciobise În mai multe locuri, și destul de grav, două trepte de la intrarea În bloc. S-a făcut leu-paraleu domnul Cantemir
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și el în ritmul alert al respirației, apoi se retrase de o parte și de alta a frunții, lăsând-o să inspire. Corina își reveni imediat, puse mâna la gură și își aranjă bretonul cum a fost. — Tu chiar crezi prostiile astea? Dan ridică din umeri, nu voia să fie categoric, și o lăsă pe ea să continue. — Adică nu ți se pare că își bat joc de noi? — Numai dacă i-am crede. — Tu ai fi în stare să-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
două stigmate. În zilele ce urmară ai început să cauți printre călători, poate că din moment în moment s-ar fi oprit niște pantofi cu tocuri înalte în smoala de lângă ghișeu. Apoi ai renunțat, era copilăresc să mai crezi în prostii cu happy-ending. Viața ta avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fie sănătoși. — Mai târziu le va fi destul de greu să găsească donatori compatibili sau dispuși să renunțe la ceva. — Cam așa ceva. Ce se caută? — Orice. Orice v-ar fi de prisos. — Mi-e imposibil să mă hotărăsc. — Nu vorbiți prostii. Oricine poate renunța la un rinichi, la o cornee sau la grefe de piele. — Dumneavoastră ați donat ceva? — Desigur. Mai am nevoie de puțin și am strâns aproape toată suma. Mâine fac un transplant de măduvă și gata. De poimâine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Boala ta îți dă halucinații. Liniștește-te, te rog, Olga! - Ina, nu, creierul meu mai funcționează, memoria nu s-a topit... țin minte totul, secundă cu secundă, totul, mă înțelegi? Ți-am provocat un rău pe viață...din gelozie, din prostie, din invidie, din răutate feminină, din ce vrei tu, dar prietenia noastră s-a rupt o dată cu căsătoria ta cu Alex. L-am iubit nespus de mult pe acest bărbat. L-am iubit, Ina!... - Dar nu mi-ai mărturisit explicit niciodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ăsta, Corcovă, mă vrea de nevastă, că sunt îndrăgostită de el, mă mărit cu dânsul. Dacă nu, chiuretez copilul și apoi om vedea ce-o mai urma. Dar, în urma unui chiuretaj, poti muri. și? cum, și? Cum auzi. Nu vorbi prostii. Ești de-o seamă cu mine, nu ești o copilă, fără minte. Copilă, nu, dar, fără minte, încă da. Bine. La revedere. La. Ceva mai încolo se întâlni cu cel pe care zicea că-l iubește și cu care era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alții, nu, deoarece nu era motiv pentru astfel de final. La urma urmei, reclamantul, dacă ar fi fost un reclamant, avea martori, pentru a o acuza pe găsitoare?... N-avea. și, dacă n-avea, de ce, atunci, nu-și vedea de prostia sa, pentru că, așa zicea, că, din prostie, ar fi aruncat nevastă-sa, la gunoi, bocancii blestemați, și-n care, bărbatul, alt mintos, ar fi dosit colosala sumă de euroi!? Taci, mă, din gură, și nu mai mânca... Fie-ți rușine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
astfel de final. La urma urmei, reclamantul, dacă ar fi fost un reclamant, avea martori, pentru a o acuza pe găsitoare?... N-avea. și, dacă n-avea, de ce, atunci, nu-și vedea de prostia sa, pentru că, așa zicea, că, din prostie, ar fi aruncat nevastă-sa, la gunoi, bocancii blestemați, și-n care, bărbatul, alt mintos, ar fi dosit colosala sumă de euroi!? Taci, mă, din gură, și nu mai mânca... Fie-ți rușine, mă, să vorbești în acest fel.Ba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Păcătosule! Eu, păcătos, zici?! Da, tu, că, nimeni altul, nu mă hărmuiește, mai rău decât ursul prin pădure, ca, la urmă, tot el să fie nemulțumit, că, cică, n-are-n-ce-și sprijini, când e să fie la spartul târgului. Nu mai vorbi prostii. Prostii, neprostii, gata! ți-am venit de hac. N-ai să mai ai motiv să mă zbuciumi, și să dai vina, tot pe mine, că, de aia, zici, mereu, treaba iese cum iese! Hai! Hai, repede, și-om așeza patul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Eu, păcătos, zici?! Da, tu, că, nimeni altul, nu mă hărmuiește, mai rău decât ursul prin pădure, ca, la urmă, tot el să fie nemulțumit, că, cică, n-are-n-ce-și sprijini, când e să fie la spartul târgului. Nu mai vorbi prostii. Prostii, neprostii, gata! ți-am venit de hac. N-ai să mai ai motiv să mă zbuciumi, și să dai vina, tot pe mine, că, de aia, zici, mereu, treaba iese cum iese! Hai! Hai, repede, și-om așeza patul cazon
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
legendar și apocaliptic. Poarta Casei Polovraci a fost împodobită cu doliu. De ce, oare? Păi, de aia. Că, zicea un om în etate, unde e multă minte, nu se poate să nu mai fie și altceva. Ce, altceva? În unele cazuri prostie; în altele nebunie; în altele, și în altele, câte altceva. Dar, în cazul marelui vostru viceacademician? Medicii și procurorii de la forul de analiză vor afla, poate, ceva. Deocamdată, analizează. Pentru că, în noaptea trecută, Smarald al nostru, sărit, brusc, din somn
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poți face timp liber berechet. Adică? Adică, să te duci cu alții, ori ei să vină la tine. Ai început să devii nebun, Ioane. Da. Am. Încă mai de demult. și încă nebun tare. Vino-ți în fire. și lasă prostiile deoparte, că ești om în etate, de-acuma, și-ar trebui să-ți fie rușine. Rușine ori nu, lasă c-o să vezi, cand o fi să vezi. Dacă o să mai apuci să vezi că, poate, nu o să mai apuci. Hai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că ești om în etate, de-acuma, și-ar trebui să-ți fie rușine. Rușine ori nu, lasă c-o să vezi, cand o fi să vezi. Dacă o să mai apuci să vezi că, poate, nu o să mai apuci. Hai, lasă prostiile, și du-te la treabă. Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prost. Pe-atunci ajunsesem, deja, sus de tot: vârful guvernului. Dar, dacă vârful n-avea de ce se înrădăcina, ce vină avea vârful?! și am fost alesul, și am fost trimisul, să umblu prin mulțimi, pentru a cuvânta și binecuvânta, orice prostie ieșise de sub acea gândire, a guvernului, pe care-l patronam, care semăna mai mult cu ceva inegalabil. Da, fraților de corvoadă la conducerea statului, așa am fost, cum vă spun. Să nu mă dați dracului, cum că nu v-aș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la prieteni, în presă... Era convins că răul vine din ignoranță și sesiza cu o ușurință naturală ridicolul lucrurilor, al persoanelor și situațiilor, deși era câteodată indulgent cu prietenii și cu cei care-l iubeau. Asta mai tempera disprețul și prostia lumii în care trăia. Studiile în Franța, pe vremea aceea visul oricărui intelectual iranian, au un caracter complementar, pentru că-l pun în legătură cu marea cultură a lumii occidentale. Aici descoperă latențe europene ale spiritului oriental. Aici învață să se bucure (în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din prima ei noapte de dragoste - pentru a-și bate mai mult joc de mine. Atunci toată lumea mă felicită, oamenii își făceau cu ochiul. Gândeau, fără îndoială: „Ușuraticul a cucerit fortăreața, de ieri până azi!“ Știam să încasez: râdeau de prostia mea. Am jurat să scriu despre toate astea într-o zi. Mi-am dat în curând seama că e o destrăbălată. Cu siguranță că îi displăcusem din clipa în care mollahul, după ce debitase câteva cuvinte în arabă, mi-o încredințase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se încăpățâna să fumeze în camera mea. De altfel, dacă nu fuma, nu era în apele ei. Întreținându-se cu mine despre familie, noră, fiu, sfârșise prin a mă face complicele plăcerii ei vicioase, vorbindu-mi despre toate astea. Ce prostie! Mi se întâmpla, fără nici un motiv, să mă gândesc la viața pe care o duceau apropiații doicii, dar, nu știu de ce, sub toate aspectele, viața și fericirea celorlalți îmi făceau greață. În ceea ce mă privește, înțelegeam bine că existența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trebuia să fie drăguță. Am văzut-o puțin prin lucarna care dă în curte; avea ochii maronii, părul roșcat, nasul mic și drept. Câteodată, pentru a mă distra, doica îmi povestea despre miracolele Profeților, dar îi deplângeam spiritul rudimentar și prostia. Alteori, mă punea la curent cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar fără să manifeste vreo surpriză, mânie, fără să exprime măcar tristețe. De obicei, un gest stupid te poate face să râzi. Dar râsul meu avea un sens mai profund. Această prostie enormă se găsea în raport cu toate celelalte lucruri ale lumii, de care nimeni nu și-a dat seama și care sunt greu de înțeles, cu tot ceea ce s-a pierdut în tenebrele nopții. Era un gest supraomenesc al morții. Doica luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am dorit Will, Cehov, Ibsen , Caragiale, Gogol, Wede kind, Ionesco, Camus, Strindberg, Ion Sava...Și i-am și montat de cîteva ori, : dar nu atît de des pe cît mi-am dorit! În schimb, Fata moșului..., Stan Pățitu’ și Povestea prostiei după Creangă, ori Vrăjitorul din Oz după F.Baum, pot spune că au fost puse aproape...Împotriva dorinței mele. Mă rog, viața are meandrele ei, iar Destinul se joacă cu tine, mai des chiar decît te hîrjonești tu, cu el
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]