2,042 matches
-
odinioară, când papa era atot pu ternic, au fost de partea Împăratului, astăzi s-au săturat de el, fiindcă a lucrat fără Îndemânare. Prezența sa la sfințirea domului San Marco a fost o greșeală politică. El voia să fie considerat protectorul acestor negustori vicleni. Dar venețienii vor cu totul altceva decât să aibă un protector, ei doresc o independență nestânjenită de nimeni și nimic. Hai, povestește mai departe, Bodo, se Întoarse Conrad către tânăr, Încurajându-l cu o privire prietenoasă, știu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au săturat de el, fiindcă a lucrat fără Îndemânare. Prezența sa la sfințirea domului San Marco a fost o greșeală politică. El voia să fie considerat protectorul acestor negustori vicleni. Dar venețienii vor cu totul altceva decât să aibă un protector, ei doresc o independență nestânjenită de nimeni și nimic. Hai, povestește mai departe, Bodo, se Întoarse Conrad către tânăr, Încurajându-l cu o privire prietenoasă, știu că tot ce-ai făcut a fost bine făcut. Tânărul se Înclină cu eleganță
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tatăl lui, cu fruntea găurită de un piron. Rătăcise ca un nebun prin iadul Însângerat și urcase la curtea boierului. Nu mai rămăsese decât un morman de cenușă uriaș, În care mai pâlpâiau tăciuni aprinși. De o grindă spânzura stăpânul, protectorul lui, cel care-l dusese departe la Învățătură, plătind pentru el o pungă de bani de aur. Dedesubt mai ardeau slab flăcările care-i măcinaseră jumătatea de jos a corpului. Simeon nu putuse să creadă că ceea ce vedea era adevărat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a o privi ca pe copilul nostru și n-am vrea să sufere. Viața la Curte nu e ușoară. — S-ar putea să ai dreptate, dar nu uita că tânăra prințesă, așa cum putem s-o numim de acum Înainte, are protectori puternici, răspunse duhovnicul. — Puternici, dar departe când e nevoie de ei. știi cum e... până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Stăpânul nostru are destule pe cap, nu poate sta toată ziua numai cu gândul la cei slabi pe care trebuie să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
erau lesne de găsit, tămâie sau mirodenii pentru bucătărie. Până și crucea masivă de pe pieptul părintelui stareț Urban era un dar al jupânului Urs, tatăl domnului Bodo, pe care ducele Îl prețuia mult și-l trata cu multă atenție. Ca protector al orașului Zürich, Bertold trebuia să și câștige sprijinul cetățenilor de vază, și cel mai bogat și influent dintre toți era, după cum știa toată lumea, jupânul Urs. Dar starețul trăia prea aproape de Curtea princiară ca să nu afle că, În ultima vreme
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În cea mai mare grabă, dar În mare taină. În grabă, da, dar de ce În mare taină? Cine ce are cu Bodo al meu? și de ce nu trebuie să afle nimeni nimic? Mai cu seamă ducele nostru! Ducele, prietenul și protectorul nostru! Crezi că el i-a Întins cursa băiatului? De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Solomon clătină din cap: — Jupâne, cum poți crede așa ceva! Ce rost ar fi avut? Stăpânul nostru ar fi putut să-l pedepsească altfel pe Bodo, dac-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nobil să călătorească În straie atât de nepotrivite? Sunteți cumva În primejdie? Dacă e așa, vă rog să credeți că vă vom ajuta pe cât ne stă În putință. Cu toată smerenia, vă rog să dispuneți de mine și de casa protectorului meu, ca și cum ar fi a voastră. În aceste clipe eu Îl reprezint cu depline puteri. Se ridică și se mai Înclină o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne spune că n-ai prins de veste tot ce s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
imposibil. De-a lungul celor peste șaptezeci de ani de viață, am încercat mereu să înțeleg cărui fapt i se datorează atașamentul meu total față de Silvia. Atunci eram cel mai mic dintre frați și copil fiind am simțit nevoia unui protector și a unei protecții speciale, suplimentare, dincolo de ceea ce îmi ofereau părinții mei. Ei bine, acest plus de gingășie, de dragoste și dăruire de sine le-am găsit în sora mea mai mare, Silvia. Ea începuse să spele dușumeaua de la perete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cunoscute. Dar Ierunca mi-a scris un text din acela că-ți vine să te ascunzi sub pat de rușine că te laudă cineva așa de tare. Și au fost buni cu mine, au fost extraordinar de buni și de protectori cu mine. Ei apre‑ ciau oamenii după lipsa lor de înclinație către compro‑ mis. Iar eu nu eram înclinată către niciun compromis, deci de asta cred că mă calificam în ochii lor. În al doilea rând însă, apreciau și partea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
prin tot felul de interpretări pseudoistorice. Este un fel de religie naționalistă pentru care Dacia reprezintă centrul lumii. Apar și romane pe această temă. Și nu lipsește, desigur, invocarea rituală a lui Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, zeu get și protector al neamului românesc... O sinteză complicată Bătălia originilor s-a desfășurat, așadar, Între romani și daci. Abordarea mitologică tinde spre simplificare și promovează purismul rasial: românii nu pot fi decât romani, daci sau daco-romani. Ideea unui amestec mai complex, etnic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
genereze mai multă stabilitate. Înfrângerea Rusiei În Războiul Crimeii este urmată de Congresul de pace de la Paris (1856), În centrul căruia stă tocmai statutul Principatelor.<endnote id="8"/> Acestea trec sub garanția marilor puteri europene, Rusia pierzându-și statutul de protector. Sudul Basarabiei este redat Moldovei nu de dragul reîntregirii ei, ci pentru a-i Îndepărta pe ruși de la gurile Dunării. Dunărea trece sub controlul unei comisii europene. Se punea astfel o oarecare ordine În zonă. Problema rămânea Însă ce se va
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cățelușul curios dintr-un CD-rom, iar cartea mi se părea rece și stearpă, ilustrațiile zgâindu-se la noi cu luciul sticlos al monitorului de calculator. Totul mi se părea vag ireal. Fusesem distribuit în rolul de tată și soț - de protector -, dar îndoielile mele erau uriașe. Însă mă mâna un țel superior. Tindeam involuntar spre ceva. Am abordat un ton mult mai autoritar cu copiii atunci când deveneau obraznici sau indiferenți sau răsfățați și asta părea s-o deconecteze pe Jayne. (Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rever, într-alta. Nu eram singur, în acel ceas „fermecat” al lui: „în sfârșit!”, ci înconjurat de fidelii Nichita, Matei, Cezar și Adrian. Romanul, la librăria „M. Sadoveanu”, mi-a fost prezentat călduros de Nina Cassian și bănuiesc că Ali, „protectorul” meu social, nu se afla departe. Probabil că nici Alexandru Ivasiuc, un caz „ciudat”, aflat până azi în controversă morală, și, la unii, chiar profesională. Apropo de Ivasiuc... Cu vreun an înainte, prin ’63 sau ’64, nu mai țin bine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șef de stat, ca și „cultul personalității” sale! Ceaușescu, care în pușcăriile lor comune, pe la Caransebeș și prin alte părți, se pare că i-a fost ucenicul și prietenul cel mai fidel, până la slugărnicie, se desprindea în acest fel de protectorul și maestrul său politic, de Dej. Lumea, cum spuneam, era confuză: spera, dar nu îndrăznea să spere în același timp, deși, ca să zic așa, nu avea încotro!, trebuia să spere, dacă nu într-o răsturnare radicală a situației - începuse, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arțăgos, membru al partidului Shass. Este de înțeles acel "Vor să termine cu noi", exprimând atât mânie, cât și resemnare. Și toate acestea agravate de lenta extincție a măicuțelor clarisse, carmelite, benedictine, surori ale Carității, de sentimentul de abandon din partea protectorilor tradiționali, Vaticanul, Franța, Italia, abia temperat de revirimentul schițat pe linie charismatică. Consulatul Franței acționează cât poate mai bine și, în ciuda indiferenței opiniei publice din țara noastră, respectă riguros tratatele și nu-și menajează sprijinul adus acestor supraviețuitori tenaci. Tăcerea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-l pe șeful comunității, și care îi semnalează trecătorului sau automobilistului intrarea pe un teritoriu aflat sub obediența sa. În acest spațiu național semănând cu pielea unui leopard din cauza micilor nații înghesuite unele în altele, portretul în culori țipătoare al protectorului în funcție este cel care indică frontiera. Imaginea anunță un punct vamal, dar, în același timp, servește și ca busolă. Fratele, verișorul, betonul, bitumul și plasticul, acestea ar fi cele cinci rele din țara Cedrului. Primele două, biologice, sunt incurabile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Abu Ghunaim, steaua de argint aurit de la picioarele altarului Nașterii lui Hristos. Avea vina de a purta o inscripție în latină și nu în greacă: Hic de Virgine Maria Jesus Christus Natus Est. Imediat proteste ale consulului Franței la Ierusalim, protectorul latinilor și, prin urmare, și al fraților Cordelieri între care mai vechea noastră cunoștință Paul-Emile Notta, avortonul lui Flaubert. Urmează o intervenție la Sublima Poartă, efectuată de tatăl vitreg al lui Baudelaire, generalul Aupick, ministrul plenipotențiar al Franței la Constantinopol, care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Constituția lor și nici nu-i acordă un loc aparte în liturghiile lor civile). El are dreptul, anual, la o "mesă culturală" de acest tip în circa treizeci de biserici sau mănăstiri catolice din Țara Sfântă, în calitatea lui de protector al Locurilor sfinte și al comunităților creștine. A fost un privilegiu să pot asista, în 2007, la aplicarea unui pact încheiat în 1535 între regele preacreștin și Soliman Magnificul, numit Capitulații, și care acorda Franței protectoratul exclusiv al romano-catolicilor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atenție la perpetuarea acestor solemnități. Astfel, în anii Revoluției, Comitetul Salvării Publice l-a instruit în această privință pe ambasadorul nostru la Constantinopol, domnul Descorches: În ce privește prerogativele ținând de funcțiile de ambasador al Franței relativ la religie și la calitatea de protector al culturii creștine cu care ambasadorii noștri au fost investiți dintotdeauna, cetățeanul Descorches, fără a acorda o prea mare importanță acestor prerogative, va păstra și pe mai departe toate drepturile care-i revin, de n-ar fi decât pentru întreținerea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
altă parte adevărul în literatură e strict legat de poezie. E bun numai ce e și frumos. În vremea burgheziei, Boașcă Hurdici, librarul și negustorul de articole de sport, ne mai putând face față plăților, se înfățișează la unul din protectorii săi, personagiu important la Banca Națională. Îi expune cazul: a cumpărat, a vândut, nu mai are cu ce plăti polițile. Gata! Ei și? Am dat faliment. Ce fel de faliment? Faliment fraudulos: văd că așa-i zice. E posibil așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este o regiune în care proștii n-au hălăduit niciodată. Femeile se conving greu că au îmbătrânit; bărbații de asemeni. Oamenii mediocri pot spune uneori lucruri nostime, niciodată interesante. Primul amor nu e amorul adevărat. Numai ticăloșia are nevoie de protectori. Calitățile femeilor durează cât le iubim. Teme-te de timid. Confunzi ades bunătatea cu slăbiciunea. Cui pe cui scoate; boala dragostei cu dragoste se vindecă. Unele femei intelectuale își schimbă opiniile odată cu amanții. Ojog, în August trecut, s-a supărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pretindă o artă cu tendință; s-a produs oare, în desfășurarea timpului nostru, o artă valabilă străină de preocupările și tendințele epocii? Discuția ar porni iar fără folos. Pictorii și sculptorii renașterii au fost dirijați de vanitatea și de interesele protectorilor lor; literații au închinat ode măririlor timpului. În epoca putredă a burgheziei, pictura cea "mai artistică" toată natura moartă și poezia se izola la hermetism. Ne-a fost dat nouă celor de azi să participăm la transformări care vor asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și singurătății. Durmitor, numire românească ca și cea a altui pisc din apropiere, arată până unde ajungeau și făceau popas păstorii noștri din Carpați. Alt dormitor se află în Pind, la sud, și altul în Tatra, la nord. Sf. Blaise, protectorul Dubrovnikului, se rostește în limba locală Sveti-Vlaha adică Românul. N. Iorga vorbește de complexul raguzan din evul mediu, amestecul vecin al României sudice, unde se aflau valahi ciobani, seniori slavi în vecinătatea marei civilizații venețiene. Insula Locrim în fața cetății Lapad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și să trimită tot al zecelea om dintre luptători lor la oastea domnului Moldovei”. Această colaborare strânsă cu secuii își va da roadele în timpul luptei de la Vaslui, pentru că, așa cum consemna un cronicar contemporan, Ștefan se dovedise a fi „un bun protector al patriei și al națiunii sale, fiind gata să moară pentru ai săi”. O dovadă a bunelor relații dintre Moldova și regatul ungar o constituie privilegiul comercial pe care Ștefan cel Mare îl acordă brașovenilor în 1472, și privilegiul pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1487, al căror hram ne arată legătura dintre lupta dusă de Ștefan cel Mare pentru apărarea Crucii, sub semnul crucii, sau sub protecția Marelul Mucenic Procopie, domnul poruncește ridicarea bisericii de la Voroneț, pe care o închină Sfântului Gheorghe, patronul și protectorul oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului Gheorghe, domnul dăruia mânăstirii Zografu un Tetraevanghel, în 1502 și trimitea aceleiași mânăstiri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]