1,384 matches
-
place deloc să trec podul de lemn, îmi revine frica aceea de-acum treizeci de ani, grea, din oase parcă, mă temeam oricând, chiar dacă nu făceam nimic, să nu mă prindă, să nu afle și-atunci mă ascundeam în vreun prun sau în coliba din fundul curții, unde trăgeam și-o pătură pe ochi și așteptam să plece „Ei”, așa le spuneam, fără să știu cine sunt. Mai ales că niciodată n-ai cum să știi care-i scândura putredă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Doamna director a investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie în munții Năsăudului: moară cu ciocănele, gater, fermă de vaci, fermă de oi, 8 hectare pădure, 15 fânețe, fabrică de lumânări, stupină, livadă de pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi. În pronaosul bisericii, 2 metri pătrați de frescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sticlă. Mărul din spatele blocului De când ne-am mutat la bloc aproape fiecare locatar a sădit cel puțin un pom, pentru a avea un ambient cât mai frumos. Vecinul de la parter a plantat un măr în spate, alții viță de vie, prun, corcoduș sau brad. Pe suprafața din jur cresc și strugurei, bujori sau mălin. Gardul viu și teiul fac locul mai pitoresc prin respirația benefică a naturii. E mai frumos un bloc împodobit cu o manta verde crud de la temelie până la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor, dar în cazul străbunicii domnea, cum îți spuneam, democrația biosferei: „Hai la buna să vă hrănească!” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
in integrum, locul pe care ni-l dă Dumnezeu ca natură. El ca natură, nouă ca natură. E o colină cu un șir lung de morminte, ascunse între ele de copăcei, de narcise, de trandafiri încă neexplodați și neîmbobociți, de pruni care se scutură în metamorfozele lor spre țuică. Acolo pot asculta cum crește iarba printre greieri și pe sub mierle. Și tot acolo pot vedea o imagine simbol a unei lumi care trece de la secolul XX industrial înapoi la secolul XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să mă ia în blugi. ...Mi-a fost greu să scriu. Starea de fiică se trăiește, nu se povestește. Cum spuneam, din sâmbăta Paștelui și până ieri, mi-am băut cafeaua de dimineață în cimitir, printre cruci, narcise, flori de prun, descoperind întâia oară pinul golaș, cu un ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar dacă poți face de acolo, de ce te-ai întoarce? <victor45>: visez la o casă la țară, simpla <victor45>: un dormitor, un living, un studio în pod <victor45>: înconjurată de o grădină numai iarbă <victor45>:și pomi fructiferi: vișini, cireși, pruni, un nuc, dacă se poate <victor45>: și rugi de zmeura și mure pe lîngă garduri... <victor45>: nu ar fi fantastic? <maya>: atît? <victor45>: e putin lucru? <maya>: doar un dormitor? <maya>: ce imi trebuie mai multe? <maya>: dacă aveți copii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
va renaște ca pasarea Phoenix !Turistului anonim știe că „pesimitul este un optimist trecut prin viața”. Insă poetul Arcadie Suceveanu îi dă o speranța: „Pasarea Fenix între pleoapele-mi se zbate,\ Lumina tipărește pe dealuri iarba-n rânduri.\ Florile-n pruni sunt atât de curate,\Ca-ai putea să le pui în poeme drept gânduri”... „Suntem într-un județ abuziv înființat”... ne anunța prof.Catană la intrarea trenului de dimineață în gara din Vaslui... „Nimic nu este mai respectabil decât un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-i pățanii și după ce-și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a Numele și pronumele lucrăt. op. care cere verificarea Lt. Gherghina Vasile Telefon 2175 Cerere de Verificare la Cartotecă Rugăm dispuneți verificarea numitului Numele de familie MANU prenumele Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două zile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noroc. Nemții n-au bombardat-o. —Și grădina? Dincolo de peluză e o terasă, de acolo terenul coboară și se vede toată întinderea până la râu și mai departe St Jean... —Aveai legume în grădină? — Da, și pomi fructiferi: meri, nuci și pruni. Și o seră. Când intri în grădină, continuă el vorbind mai mult pentru sine decât pentru Janvier, casa nu se vede. La intrare e o poartă din lemn și de acolo o alee cu pietriș mărginită de pomi și tufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de mă simt ca acasă. Sunt al visărilor fiu, aud cum se coace auru n spice întreb pe Loreley și pe Beatrice dacă timpul meu nu-i prea târziu. . 15 Ianuarie 2012 De copii fug numai nebunii Primăvară! Sunt albi prunii în livezi se joacă-o zestre, trage storul la ferestre să nu te vadă gura lumii! Aprinde violetul jos și scaldă-te în infinit! Iubirea când e la zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de rare satisfacții un pas
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nuiele. Ce mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii în livada lumii... 2013 Presimt Se strânge la par funia zilele-au ajuns înguste, plecarea de lăstuni a rupt limba care să le guste. O nedorită lentoare mă scoală ceva mai târziu, parcă nu-mi vine să mai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor, imaginați-vă numai ce-ar fi fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decât li-i soiul. Deci ridicați zilnic, slavă lui Dumnezeu, că nu ne-a dat pruni care să facă mere pădurețe, peri care să facă banane și cireși care să facă carcadele. Ce încurcătură ar mai fi ieșit! Mai ceva decât în era noastră, pedelistă. Și când până seara merii au crescut, dînd mere și nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci în jur domnise o liniște nefirească. Ești deja aici? auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amândoi În curte, la masa așezată sub un nuc (doar unul a mai rămas din cei trei) și se bucură de revederea cu mine. Las bagajele jos și inspectez toată curtea. Livada cu pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși Încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe.. Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot Înainta din cauza stufărișului care s-a Îndesit și a crescut foarte Înalt, din primăvară
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
curent cu asemenea schimbări complicate din gândirea lui Nobunaga. Totuși, nu Hanbei, ci Oyu și vasalii care aveau grijă de el erau cei care considerau că trebuia să facă ceva. Încă nu se hotărâse cum să procedeze. Trecu o lună. Prunii înfloreau la poarta principală a Templului Nanzen și în jurul chiliei lui Hanbei. Pe zi ce trecea, soarele încălzea tot mai mult, dar starea lui Hanbei nu se ameliora. Nu putea suporta necurățenia, așa că, în fiecare zi, punea ca în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în starea asta? Privindu-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara se afla încă în stare de război civil, puteau fi văzuți oameni admirând prunii înfloriți, iar, printre petalele care se scuturau, răsunau cântecele privighetorilor. Primăvara aceea se arăta plăcută, dar abia începuse Luna a Doua. La căderea serii, când lămpile începeau să licărească rece, pe Hanbei îl apuca, din nou, tusea. În timpul nopții, Oyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Între fort și citadela interioară se afla o vale îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou nevoie de dumneata în fruntea unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când, din turnul noului castel, se auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său, în vârstă de patruzeci și șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă sau ca un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele ale unui om obișnuit. Atât pielea, cât și constituția îi erau pline de vitalitate. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]