1,192 matches
-
la depășirea shariyei și abrogarea de către islamul oficial, adică cel al statelor, a Djihadului,(inclusiv cel defensiv). El a explicat , de asemenea, că accesul la modernitate, pretinde o ruptură cu propria origine, necesitând o „prelucrare a doliului” (cunoscută din limbajul psihanalitic) și suportând „durerea sciziunii” (Hegel). Așa ar putea fi salvată dimensiunea spirituală a islamului și etică să, potrivit cu nuanțarea teoretizata și trăită de învățătorii sufismului. Un asemenea patrimoniu spiritual s-ar putea adapta perfect cu condiția modernă și ar participa
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
viselor" și numele său apare chiar pe prima pagină după cel al lui Freud. Între 1915-1918, Rank lucrează ca secretar al Asociației Internaționale de Psihanaliză, fondată de Freud cu cinci ani mai înainte. Creativitatea ieșită din comun și teoriile sale psihanalitice sunt foarte apreciate de Freud. La Paris, Rank devine psihoterapeut pentru artiști precum Henry Miller, Anais Nin, și ține prelegeri la Sorbona. Călătorește între Franța și America și ține prelegeri la universități precum Harvard, Yale, Stanford, Universitatea din Pennsylvania, având
Otto Rank () [Corola-website/Science/326343_a_327672]
-
chestiuni precum arta, mitul, religia, filozofia și terapia și în care explică cum acestea au fost revelate de anxietatea de separare înainte să se vehiculeze renumitul complex al lui Oedip. Este primul care vorbește despre termenul pre-Oedip, la un forum psihanalitic în 1925. Se produce astfel separarea lui Otto Rank de Freud, acesta din urmă acuzându-l de erezie pre-oedipiană. Din acest motiv, în 1926 pleacă la Paris cu soția sa, Tola și fiica, Helene. Pentru urmatorii 14 ani, Rank are
Otto Rank () [Corola-website/Science/326343_a_327672]
-
Cărtărescu găsim numeroase reverberații ale literaturii sud-americane, dar și influențe dostoievskiene, sau kafkiene, care la Cărtărescu se prelungesc în postmodernism. Astfel romanul este de un subiectivism sincer, populat de personaje și de obiecte fascinante, care ne atrag într-un labirint psihanalitic luminat de splendide curcubee baroce. Un metaroman al citirii și scrierii trecutului, prezentului din care se poate întrezări în permanență viitorul. Pesonajul principal, tânarul Mircea își poartă cu el manuscrisul romanului, mai mult chiar manuscrisul vieții. În ,Orbitor’’ se împletesc
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
literalizare a unei metafore, deoarece Kafka transforma limbajul figurat (de exemplu, expresia "„a se simți că un parazit”") în limbaj propriu. Nuvelă a rămas una din cele mai enigmatice opere ale secolului al XX-lea, generând numeroase interpretări, de la cele psihanalitice sau existențialiste, la cele religioase, marxiste sau etnico-istorice. Personajul principal al cărții este Gregor Samsa, un comis-voiajor obișnuit, care se trezește într-o dimineață transformat într-o insectă monstruoasa. Cu mintea încă confuză după o noapte de « vise zbuciumate », Samsa
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
cu majuscule. Este important de reținut că aceasta este prerogativa traducătorului care ar dori astfel să pună accentul pe multiplele conotații ale cuvântului dincolo de simplul său sens juridic; de exemplu, în context religios (legea ca morală sau drept divin) sau psihanalitic („Legea Tatălui” a lui Freud) contexte. În textul german original, scrierea cu majuscule a cuvântului Gesetz („Legea”) reflectă o aderare standard la regulile de ortografie germană, care impun ca toate substantivele să fie scrise cu majuscule, și nu are neapărat
În fața legii () [Corola-website/Science/329056_a_330385]
-
cuțitul a privat inițial berbecii de puterea lor generativă. În raport cu această cauză, leacul preparat din rugina sa este interpretat ca având un efect „homeopatic”. Prezența tematicii sexuale și a traumei psihice din copilărie a favorizat, în abordările mai recente, interpretarea psihanalitică a acestui mit. Figura dominatoare a tatălui, teama de castrare, familiarizarea treptată cu obiectul fobiei constituie elemente de bază ale teoriei freudiene, ușor de recunoscut în relatarea acestui „prim caz clasic” de terapie psihanalitică, cum a fost caracterizat. La nivel
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
favorizat, în abordările mai recente, interpretarea psihanalitică a acestui mit. Figura dominatoare a tatălui, teama de castrare, familiarizarea treptată cu obiectul fobiei constituie elemente de bază ale teoriei freudiene, ușor de recunoscut în relatarea acestui „prim caz clasic” de terapie psihanalitică, cum a fost caracterizat. La nivel alegoric, ascunderea simbolului falic traumatizant și acoperirea lui de către scoarța refăcută a copacului au fost interpretate drept metafore ale inconștientului și refulării, iar remediul aplicat ar fi constat în readucerea la suprafața conștiinței a
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
râsul din umorul autentic este congruent și participă la susținerea unui proiect democratic plauzibil. Prin cercetările sale, Gérard Rabinovitch contribuie la schimbarea acelei paradigme indispensabile pentru efortul de decriptare și de „descâlcire” a realului contemporan. Opera sa vizează articularea antropologiei psihanalitice radicale și problemele recurente ale filosofiei politice clasice pe care Leo Strauss et Claude Lefort le-au formulat. Gérard Rabinovitch construiește fundamentele epistemologice și etice ale unei noi modalități de asumare a condiției umane contemporane. La sfîrșitul anului 2011, lui
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
la Berlin, dar și-a prezentat lucrarea de diplomă cu titlul „Afectivitatea în schizofrenie” în anul 1919 în Franța. A lucrat cu Eugénie Sokolnicka, asistentă a lui Sigmund Freud în Franța. În 1923 a deschis primul cabinet medical de consultații psihanalitice în Franța, la spitalul Sainte-Anne, plasat sub conducerea științifică a lui Henri Claude. A fost unul din fondatorii revistei "L'évolution psychiatrique" (1925). El a înființat împreună cu René Allendy și Édouard Pichon primele cercuri freudiene din Franța, care au stat
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
conducerea științifică a lui Henri Claude. A fost unul din fondatorii revistei "L'évolution psychiatrique" (1925). El a înființat împreună cu René Allendy și Édouard Pichon primele cercuri freudiene din Franța, care au stat la baza fondării în 1926 a Societății Psihanalitice din Paris, al cărei prim președinte a fost. A fondat în 1927 "Revue française de psychanalyse", împreună cu, printre alții, Marie Bonaparte, Angelo Hesnard, Charles Odier și Raymond de Saussure. El a corespondat cu Freud, a scris unele lucrări de referință
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
în plan ideologic. În primăvara anului 1946, el a fost achitat într-un proces de epurare a membrilor Consiliului Ordinului Psihiatric din Paris. A colaborat în același an la revista "Psyché" a lui Maryse Choisy. În 1953 a părăsit Societatea Psihanalitică din Paris, alăturându-se Societății Franceze de Psihanaliză. În 1956 s-a stabilit la Casablanca unde a fondat "l'Institut de psychanalyse de Casablanca". A fost interesat o perioadă de neopsihanaliză. Primește Legiunea de Onoare în 1953. A murit la
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
Să Ucizi o pasăre Cântătoare", "De Veghe în lanul de Secară", "Adio, Arme", și "Domnul de Muște". Prin contrast "I Ching" îndeamnă la o recuperare de nevinovăție - numele dat Hexagrama 25 - și "încurajează să "practice în mod activ nevinovăție"". La psihanalitice tradiție este în general împărțite între cei (ca Fairbairn și Winnicott) care a văzut copilul ca inițial nevinovat, dar de natură să-și piardă inocența sub impactul de stres sau traume psihologice; și cei (ca Freud și Klein) care văd
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
multe teze de pozitiviste medicină, dar a favorizat precizie de nosologica de clasificare de-a lungul indefiniteness de etiologici legătură de cauzalitate că modul de bază de psihiatrie explicație. Următoarele Sigmund Freudmodelului muncă de pionierat, idei care decurg din teoria psihanalitica , de asemenea, a început să prindă rădăcini în psihiatrie. teoria psihanalitica a devenit popular printre psihiatri pentru că a permis pacienților de a fi tratați în cabinetele private în loc de depozitat în aziluri. Prin anii 1970 psihanalitice școală de gandire a devenit
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
de clasificare de-a lungul indefiniteness de etiologici legătură de cauzalitate că modul de bază de psihiatrie explicație. Următoarele Sigmund Freudmodelului muncă de pionierat, idei care decurg din teoria psihanalitica , de asemenea, a început să prindă rădăcini în psihiatrie. teoria psihanalitica a devenit popular printre psihiatri pentru că a permis pacienților de a fi tratați în cabinetele private în loc de depozitat în aziluri. Prin anii 1970 psihanalitice școală de gandire a devenit marginalizați în domeniu. Biological psychiatry reapărut în acest timp. Psihofarmacologie a
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
idei care decurg din teoria psihanalitica , de asemenea, a început să prindă rădăcini în psihiatrie. teoria psihanalitica a devenit popular printre psihiatri pentru că a permis pacienților de a fi tratați în cabinetele private în loc de depozitat în aziluri. Prin anii 1970 psihanalitice școală de gandire a devenit marginalizați în domeniu. Biological psychiatry reapărut în acest timp. Psihofarmacologie a devenit o parte integrantă a psihiatriei începând cu Otto Loewimodelului discovery de neuromodulator proprietăți de acetilcolina; identificând astfel că primul-cunoscut neurotransmitator. Neuroimagistice a fost
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
într-o expoziție din Milano, ce i-a fost decicată în 2011. De altfel, pânza având ca subiect Giuditta care-l decapitează pe Holoferne, conservată la Muzeul Capodimonte din Napoli, impresionează prin violența scenei care reprezintă, în cheie psihologică și psihanalitică, scena violului. Orazio plătește o mare sumă de bani unui pictor florentin, Pierantonio Stiattesi, pentru a se căsători cu fiica sa și a-i spăla onoarea. Ceremonia are loc în 29 noiembrie 1612. Orazio recunoștea talentul fiicei sale așa cum îi
Povestea unei pasiuni. “Artemisia Gentileschi și timpul său” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105886_a_107178]