KorAP: Find »[drukola/base=psihiatric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...219 >

5,470 matches

Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

prezența câtorva astfel de categorii nosografice: convenim că pe teritoriul provinciei noastre, au existat, din timpuri străvechi, oligofreni, epileptici, bolnavi de psihoze exogene (excluzând psihozele pelagroase și sifilisul), deliranți, nevrotici și psihopați (structuri psihopatologice). Exista, cu alte cuvinte, o patologie psihiatrică destul de bogată determinată de condițiile etiologice necesare, existente și ele. Este cert că dinamic acestor boli a evoluat pe plan istoric, evoluția lor fiind condiționată de modificarea factorilor etiologici, variabili în timp. Între aceștia, mortalitatea infantilă foarte crescută și durata

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
cert că dinamic acestor boli a evoluat pe plan istoric, evoluția lor fiind condiționată de modificarea factorilor etiologici, variabili în timp. Între aceștia, mortalitatea infantilă foarte crescută și durata medie de viață mult scăzută au influențat cu siguranță structura nosologiei psihiatrice. Astfel Olga Necrasov și Maria Cristescu, studiind 103 schelete din necropola de al Trușești (satul Țugueta), aparținând culturii Noua, au ajuns la concluzia că din "populația necropolei de la Trușești majoritatea subiecților au depășit vârsta adolescenței, dar 37% au atins vârsta

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
putem nega o relativă stabilitate a primei componente a acestui complex, fondul biologic primar. Acest substrat ancestral care a constituit în decursul secolului al XX-lea sursa multor exagerări interpretative rămâne, în ceea ce are el esențial, un implicat al patologiei psihiatrice. Nu am vrea să lăsăm impresia că despărțim această structură biologică de fond, de complexul psihologic, social cu care s-a aflat totdeauna în raporturi intercondiționale. Despărțindu-le doar pentru a ne sistematiza expunerea., conchidem că apariția băștinașului moldovean a

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
sus este aplicabilă în mare măsură și la subiectul nostru. Ne-ar interesa atât fondul psihologic specific al populației la care ne referim, cât și suprastructura care a condiționat ceea ce are specific această populație. Ambii factori au influențat atât morbiditatea psihiatrică, cât și evoluția morbidității. Acești factori au importanță și în determinarea morbidității prin boli somatice, dar importanța lor în condiționarea bolilor psihice este mai mare. Dar și în această privință suntem obligați să recurgem mai mult la generalități. Un profil

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
câte o picătură de acel al nomazilor sciți și că poate că în adâncul sufletului său mai răsună uneori sălbaticele acorduri ce încântau odată pe strămoșii săi". Relativa stabilitate a structurii bio-psihologice primare umane ne permite unele supoziții cu privire la implicațiile psihiatrice chiar pentru un trecut îndepărtat. Ni se pare interesantă, în acest sens, următoarea afirmație a lui Xenopol: "Faptele omenești sunt de două soiuri: acelea ce se referă la inteligență, care sunt necontenit schimbătoare, istorice, și acelea ce țin de viața

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
pentru această stare sexuală patologică. După A. D. Xenopol termenul derivă din limba zendică, în care "nar" însemnă bărbat, iar "o" înseamnă prefixul cu semnificație de privațiune 6 (deci înțelesul este, evident, "lipsit de bărbăție"). Și la geți moravurile favorizau patologia psihiatrică și geții erau consumatori permanenți de vin (zeul Dionisos, însuși, locuia pe meleagurile traco-getice și era adorat de ei), iar libertinajul lor era o altă împrejurare favorizantă pentru o anumită patologie. "Noi toți și dintr'înșii Geții mai cu seamă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
de la culture Criș en Moldavie, în Acta-Arch., Budapesta, t. X 1-4 1958, pp. 53-68. Elemente de etnoiatrie. Boala și bolnavul psihic în folclorul Moldovei Folclorul medical al moldovenilor este relativ bogat în observații, credințe și practici cu semnificație psihologică sau psihiatrică. Studiul acestor elemente de etnopsihiatrie ne ușurează restabilirea imaginii bolnavului mintal din trecutul românesc. Concepută în spiritul amintit, promovat la noi în special de O. Densușeanu 7, folcloristica a condus la mari sinteze retrospective. Este suficient să amintim doar câteva

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
principii, metodă, București 1970. 50. Revista de folclor "Șezătoarea", Fălticeni, 1892-1929. 51. Revista "Tudor Pamfilie", Dorohoi, 1922. 52. Revista de folclor "I. Creangă", Bârlad, 1908-1921. 53. ***, Poezii populare din toate țările, adunate din colecțiune, reviste și ziare, București. Evoluția vocabularului psihiatric popular Relativ numeroasele referiri, descrieri și observații privitoare la psihologia normală sau patologică, anterioare formării limbii române științifice, constituie o sursă documentară prețioasă. În sinteza lor, aceste date demonstrează existența unui vocabular bogat, cu oarecare capacitate de diferențiere nosologică și

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
a adunat texte și documente ilustrative în acest sens. Un studiu despre formarea terminologiei științifice românești a publicat N. A. Ursu27 (acest studiu depășește însă subiectul nostru). Nu cunoaștem însă o lucrare referitoare la evoluția și aspectele mai semnificative ale limbajului psihiatric românesc, deși în psihiatrie limbajul constituie un element capital. * În domeniul psihologiei normale și patologice, lingvistica prin terminologie și evoluția sa este expresivă în mod particular. Cele mai multe structuri psihologice, sănătoase sau morbide și diverse ipostaze psihologice pot fi desprinse încă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
aceea de elaborare fiind dusă exclusiv de popor, limba a ieșit la capăt cu o expresivitate populară fără pereche". Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie, care, în ceea ce ne privește, a constituit un limbaj psihiatric naiv, dar pitoresc și bogat în semnificații. BIBLIOGRAFIE 1. Candrea I. A., Densușianu O., Graiul nostru, București, 1907. 2. Costin Miron, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1958. 3. Graur Al., Studii de lingvistică generală, București, 1956. 4. Hașdeu B. P., Magnum

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
12. Șăineanu L., Dicționarul universal al limbii române, București, 1896; idem, 1922. 13. Ureche Grigore Vornicul, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1954. 14. Ursu N. A., Formarea terminologiei științifice românești, București, 1982. II. ASISTENȚA ALIENAȚILOR ÎN MĂNĂSTIRILE MOLDOVEI. OSPICII DE MĂNĂSTIRE Asistența psihiatrică de mănăstire Noțiunile de boală și bolnav psihic nu pot fi concepute decât în cadrul relațiilor care s-au stabilit între bolnav și societate. Boala psihică astfel considerată devine un fenomen medico-social, iar bolnavul mintal se înscrie în realitate prin capacitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
stabilit între bolnav și societate. Boala psihică astfel considerată devine un fenomen medico-social, iar bolnavul mintal se înscrie în realitate prin capacitatea sau incapacitatea de adaptare socială. În acest context concepem psihiatria ca o disciplină medico-socială. Rezultă că rezolvarea cazurilor psihiatrice nu poate fi considerată decât prin aceeași optică medico-socială. Urgențele psihiatrice au constituit întotdeauna urgențe sociale; însăși menținerea și asigurarea existenței bolnavului psihic, ca și asigurarea supraviețuirii sale au fost o problemă nu numai medicală, dar, mai ales, socială. În

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
fenomen medico-social, iar bolnavul mintal se înscrie în realitate prin capacitatea sau incapacitatea de adaptare socială. În acest context concepem psihiatria ca o disciplină medico-socială. Rezultă că rezolvarea cazurilor psihiatrice nu poate fi considerată decât prin aceeași optică medico-socială. Urgențele psihiatrice au constituit întotdeauna urgențe sociale; însăși menținerea și asigurarea existenței bolnavului psihic, ca și asigurarea supraviețuirii sale au fost o problemă nu numai medicală, dar, mai ales, socială. În evul mediu, în special, dependența bolnavului psihic de societatea sa a

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
nu aveau altă cale, pentru epoca respectivă, decât aceea care ducea la biserică, în special la mănăstire. Cum vom vedea, date cunoscute confirmă chiar un fel de specializare a acestor mănăstiri, unele reputate ca binefăcătoare, pentru anumite boli psihice. Perspectiva psihiatrică ne permite să credem că acest proces de afluență către mănăstiri era inevitabil în evul mediu în special în cazul unor boli spectaculare ca schizofrenia, boli care impresionează puternic pe membrii familiei, ca și perioade de decompensare acută, și el

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
apoi cei incomozi, compromițători pentru familie, după cum mai târziu a fost închis, în turnul aceleiași mănăstiri, Mihail Kogălniceanu, pe atunci tânăr revoluționar (1848). Era deci o oarecare sistematizare în această asistență, un început de specializare, constituind, astfel, o tradiție. Asistența psihiatrică de mănăstire a fost concentrată în Moldova în două nari centre, care au devenit, în secolul al XIX-lea, importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
socială. În adevăr, în același dosar, găsim rezoluții, la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece, în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o optică de natură a asigura protecția societății, considerând pe bolnavi, mai totdeauna, sub

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat la început accesul medicilor la ospiciul

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
era atunci "medic primar la Spitalul de îmbolnăviți de minte de la Mănăstirea Golia, din 1859", și pentru Emanuel Lorinski. A fost numit doctorul Lorinski. În sinteza sa, etapa cuprinsă de la înființare până în 1863 (secularizarea averilor mănăstirești) a însemnat pentru asistența psihiatrică de la Mănăstirea Neamț trecerea de la o practică empirică la o instituție spitalicească în înțelesul deplin al cuvântului. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihiatrice din Moldova, nu poate fi făcută, până la 1863, decât lacunar, cum rezultă, de altfel

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
sa, etapa cuprinsă de la înființare până în 1863 (secularizarea averilor mănăstirești) a însemnat pentru asistența psihiatrică de la Mănăstirea Neamț trecerea de la o practică empirică la o instituție spitalicească în înțelesul deplin al cuvântului. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihiatrice din Moldova, nu poate fi făcută, până la 1863, decât lacunar, cum rezultă, de altfel din tabloul sintetic alăturat acestui capitol. * Începând cu 1863, activitatea de asistență devine predominant medicală. Ospiciul pierde tot mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
inspecția făcută de Anastase Fătu, câteva zile la rând, începând cu data de 11 septembrie 1876. Personalitate remarcabilă, cunoscător erudit al organizării asistenței sanitare din cele mai importante centre europene, A. Fătu avea idei foarte precise despre organizarea unui spital psihiatric. Constatările sale sunt, de aceea, deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, ospiciul, care adăpostea și trata un total de 80 de bolnavi, beneficia de un buget de 22.524 lei și 60 bani, sumă considerabilă. Cu câteva mici excepții

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4 bolnavi; Observația 2 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, cu cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la ospiciul de la Neamț. Instituția deservea bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind încă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la ospiciul de la Neamț. Instituția deservea bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind încă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă. Găsim, astfel, copii de 14 ani, ca și bătrâni de peste 85, dar 42 de bolnavi, deci marea majoritate, au între 20 și 40 de ani. Este semnificativă și repartiția teritorială (localitatea de domiciliu) a bolnavilor

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
în jurul necesității înființării unei clinici și a unei catedre de psihiatrie să fi trecut ospiciul din Neamț pe un plan secundar. Peste puțini ani, dealtfel, a început construcția marelui spital Socola, care avea să rezolve, în mare măsură, necesitățile asistenței psihiatrice din Moldova. Fondul Arhivelor Statului Iași deține câteva dosare cu o bogată documentație relativă la mișcarea alienaților, cuprinzând, totodată, o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îi tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
făcut"). Procedeul acesta deveni obișnuit în preajma anilor 1900. De altfel, în ultimul deceniu și numărul cererilor de internare a devenit enorm. Am putut număra sute de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]