5,478 matches
-
vânătoarea Și-mprejuru-mi cad mereu Vânători fără noroc Și pe care nu e greu Să-i vânezi c-un semn de foc Trupul cer să mi-l primești Că mi se-ngustează drumul Și mă prin hăitași în clești Și din puști mă-neacă fumul Patule, primește-mi trupul Că-mi e timpu’ întârziat Și mă prind hăitași și rupu-l Și m-or duce în alt pat Referință Bibliografică: Ruga vânătorului / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 783, Anul III
RUGA VÂNĂTORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352025_a_353354]
-
băiatul - Până nu ne află satul Iartă-l, dă-i pe Irinuca ... - L-am iertat, săracu' Ha-ha-ha, zestre-i dau curca, S-aibă... norocul meu, Să-i ajute Dumnezeu! Iar tu, Netă ... după nuntă, Ai chenzină o bătută! OLTEANUL ȘI PUȘCA „Pe ei că n-au gloanțe!” strigară oltenii la Mărășești, când erau îmbrăcați doar în izmene: făceau gimnastică de înviorare, se spălau în apa râului, când îi luară în baionete pe nemți, și-i sprijiniră moldovenii de pe deal ... cărându-le
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
în față îi apare un soldat, pe care-l ia la întrebări, în loc să-l poftească în căruță ca să ajungă mai repede la unitatea militară, fiindcă întârziase, iar pedeapsa ce-l aștepta era arestul. Când prostanul de soldat i-a dat pușca, olteanul i-a ordonat: „Dezbrăcat, fă ca*a și învață-te minte că bine-ți prinde!... și să nu mai dai arma din mână și femeia din su*ă, că altfel, P*ță, nu te mai iau în căruță". După ce
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
aș fi făcut de ocară, Că nu mă uitau trei ani. - Dracu' știe cum mai fură! ... Cine crezi că-i cunoscu? De-i spusei..., pe muica-njură, Ba un pumn îmi și dădu. - Uite-ai dracu, derbedei! Nu putuși cu pușca ta ... Să-mi pui bătuta pe ei? De eram eu, dracul îi lua! Mi se clatină olteanul, Fiind ciupit de băutură: - Păi, ți-l luam pe măgădanul! ... Și-i căram la pumni în gură, Că ți-l săturam pe loc.
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
umăr, arm'! ... Rezemat, Apoi ... la piept, pentru onor! Ia privește-acum, soldat... Cum se lasă la picior. Ce zici... Neică, c-am uitat? În armată-am fost sergent; Să te văd de-ai învățat? ... - Nu prea cred, zice încet: Eu, cu pușca ... stau de pază, Nu prea-mi place să mă joc; Nene, -ți spun: îmi este groază! Numai dacă-aud un poc! - Ai văzut ... care-i mișcarea? Drepți!... soldat! ... Am ordonat: La stejar, marș! Adunarea!!! Și pe burtă ... stai culcat! - Nene, ce-
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
muierea ... Nu le dai, mă găgăuță Că pierzi, dracului, plăcerea! De-acum... minte să te-nveți Ține-ți arma, nu mai plânge Nu vreau să-aud de juveți ... Că sunt proști. Gata, ajunge! - Mulțumesc! Ești un om bun ... Și-a prins pușca de la cap. - Mă-nțelegi bine ce-ți spun Să nu uiți asta... soldat! A plecat soldatu-n grabă, Cam vreo zece metri-n sus, A băgat un glonț pe țeavă, Și râzând, lui neica-a zis: Dezbrăcat... și sări în apă
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > HOINĂREALĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului HOINĂREALĂ De multe ori cu pușca-n spate Am hoinărit prin codrii verzi; În salturi se-azvârleau jivine Prin iarba-naltă din livezi. Sub poala largă de pădure La singuraticul izvor Se adăpau câteva ciute Alături de un căprior. În diminețile mijite Mă abăteam ca alte dăți
HOINĂREALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352259_a_353588]
-
iar nucii și merii, toți te vor strânge cu ei la colinzi și noi șezători - ai murit ...și vei mai muri de o mie de ori și jalea s-o strânge în suflet de vrăbii de sape și furci, de puști și de săbii de viflaimi și martiri, la ferești vestitori - ai murit ...și vei mai muri de o mie de ori și- aidoma cerului, mereu vei ploua și-aidoma dorului, mereu vei umblă cu sufletu-n vânt, cu viață prin
ELOGIU NEMURITORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352301_a_353630]
-
în neputință, uimită de violența lumii. Militarii își făcură treaba cu o poftă pasională, apocaliptic-răzbunători, dornici de fapte năprasnice care să demonstreze tuturor îndârjirea grație căreia avea să fie redată libertatea. Gândi cu ultimele puteri: „Ce tineri! Ce băieți! Acești puști au ucis un șef de stat împreună cu soția lui: Nicolae și Elena Ceaușescu!” septembrie 2013 Referință Bibliografică: Scrierea unei istorii / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1009, Anul III, 05 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cristea
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
fețe buhăite de vinovăție. Bucură-te de glorie eternă scumpe prietene. O meriți... Asta zic strămoșii că s-a petrecut la priveghiul lui Alexandru. Bagoas a lăsat un bilet pe masă apoi s-a risipit în noapte precum praful de pușcă. Nu l-am mai văzut de atunci. Totuși cred că știu unde se află. Pe biletul care mi-a fost îngăduit să-l consult dimineața stătea scris tremurat de mână: Hefaistion, Alexandru mă alătur curând! Las concluziile de pe urmă a
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
i-am spus socrului meu: Tata, bunica zice că i se apropie sfârșitul. Trebuie să facem ceva să îi îndeplinim dorința, că altfel o avem pe suflet. Socru-meu s-a dus fără să șovăie la locul unde își ținea pușcă de vânătoare, a legat-o de bicicletă și a plecat cu ea în comuna vecină, la Brânceni. Acolo știa el un om cu stare mai bună căruia îi plăcea vânătoarea. I-a spus: „Îți dau pușcă și să-mi dai
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
locul unde își ținea pușcă de vânătoare, a legat-o de bicicletă și a plecat cu ea în comuna vecină, la Brânceni. Acolo știa el un om cu stare mai bună căruia îi plăcea vânătoarea. I-a spus: „Îți dau pușcă și să-mi dai grâu pe ea cât vrei tu.”. „Două duble primești?” „Da, dă-mi-le repede, mi-e frică să nu moară mama”. Le-a luat, le-a pus în sac pe bicicletă și nu s-a mai
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
deja făcută injecția antirabică o dată cu doza de alcool necesară sprintenelii. Regele aștepta cu acel calm pe care ți-l dă printre altele și moștenirea a zeci de generații de vânători regali, glumind bine dispus cu Marele Armaș, care-i rânduise puștile în funcție de informațiile pe care le avea de la Marele Hăitaș. Cu puțin înainte însă de apariția fiarelor, regele zâmbi puțin stingherit și, plasând cu eleganță o mică glumă regală, se retrase într-un tufiș pentru o necesitate strict omenească, dar care
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
cel mai normal lucru i se păru acum să-l împuște, pentru că altfel nu avea cum să demonstreze că l-a văzut. Iar regi mincinoși, așa precum bine știm, nu pot fi! Regele ieși rapid din starea de meditație, apucă pușca și o îndreptă spre inorog. - Comută pe brenik, alicele îmi pot strica pielea și ar fi păcat,auzi regele o voce în cap și își dădu seama că vocea avea dreptate, deși nu știa a cui este. Comută pe glonț
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Apoi, bătrânul veteran, atins în zona aceea sensibilă a memoriei sale, născută din cea mai crudă experiență umană, schimonosit de accesele de plâns ne uimește prin trăinicia faptelor asimilate în mintea omului simplu. “Am văzut iadul pe pământ. Trăgeam cu pușca doar să alung moartea; moartea era rusul. Tovarășul meu bun, soldatul Potop Alexandru, și-a prăpădit de tot tăria și s-a împușcat singur în cap, ca sa moară repede. Pe dom’ colonel Gumă l-au luat prizonier sub ochii mei
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
Paști am sărutat pământul ogrăzii. Numai că o trebuit să zac prin spitale o vreme, căci mi-au rămas picioarele numai cu oasele; carnea de pe ele mi-a curs pe drumul rusului. Apoi, după ce m-am vindecat, am luat iar pușca, să le pun opreliște rușilor, care năvăleau ca hunii. La Iași m-a agățat o schijă de picior, aproape să mi-l reteze, și gata cu războiu’ pentru mine. Iar tovarășii mei, ca să vezi poznă, s-au alăturat celor care
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
câți ani am adunat la răboj. Eu nu-s din acei care se dau viteji după război. Eu o spun pe cea dreaptă. Chiar și pe-aceea că la-nceput mă sfiam să omor oameni, căci și cei din cătarea puștii mele erau suflete oropsite de vremuri, ca și noi. Îndreptam arma în direcția ordonată și închideam ochii. Lăsam pușca să-și caute rusu’. După o vreme, văzând cum moare tovarășul de arme ba în stânga, ba în dreapta, mi-am zis: Ce
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
spun pe cea dreaptă. Chiar și pe-aceea că la-nceput mă sfiam să omor oameni, căci și cei din cătarea puștii mele erau suflete oropsite de vremuri, ca și noi. Îndreptam arma în direcția ordonată și închideam ochii. Lăsam pușca să-și caute rusu’. După o vreme, văzând cum moare tovarășul de arme ba în stânga, ba în dreapta, mi-am zis: Ce faci, Ioane, îți aștepți cuminte rându’? Și mi-am luat inima-n dinți, zicându-mi că la război îi
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
dom’ colonel; că el urma să-și facă alta proaspătă. Încă nu se făcuse ziuă. O început urgia cu tunurile. N-o trecut mult și au ajuns la noi și infanteriștii ruși. Din tranșee, câteva ceasuri am înroșit și noi puștile. După care, camaradul meu o căzut săcerat lângă mine, iar eu mi-am văzut, la lumina focului de pe cer, mâneca mantalei înroșită de sânge. N-am simțit durere și m-am repezit spre tovarășul împușcat. Dar n-am ajuns la
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
săi înaintarea trupelor imperiale spre Huedin și Ciucea. Pentru a îndeplini acest ordin, Avram Iancu revine prin Turda la Câmpeni și la 29 noiembrie e gata de marș, cu o trupă ce număra 1.500 moți, dintre care 250 aveau puști, iar restul lănci. La 4 decembrie a sosit în satul Săcuieni, având atașat și un ofițer austriac, pe căpitanul Francisc Ivanovici, care se va remarca mai mult prin inactivitate în cursul anilor revoluției și prin stânjenirea mișcărilor lăncierilor români. Planul
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
comitetului de la Sibiu informații, de care nu dispunea în munți, privitor la situația inamicului și chiar a armatelor imperiale, care deși erau aliate, nu comunicau cu el. De asemenea, cere arme, pentru că luptătorii români din munți abia dispuneau de 800 puști. Nimic nu i s-a oferit din ceea ce a cerut, din cauza refugierii comitetului în Muntenia, sub presiunea armatei maghiare conduse de generalul Bem. La sfârșitul lunii martie doar, Iancu află despre proiectul de provincie autonomă pe care comitetul a cerut
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
la volumul 2. În continuare președintele Ligii Scriitorilor a vorbit despre volumul său “Întoarcerea statuilor-70 poeme “, recitând în încheiere o poezie din această carte. Despre cărțile prezentate au vorbit: acad. Dan Ioan Predoiu, Alexandru Dobre, fost ministru al transporturilor, academician Pușcă M. Ion, prof. Ioana Ungureanu, vicepreședinte a Ligii Românilor de Pretutindeni “Columna “ din Italia, scriitorul Florin Grigoriu, academician Leon Dănăilă, scriitoarea Elisabeta Iosif, președinta filialei București a Ligii Scriitorilor, și actrița Doina Ghițescu. Această manifestare culturală s-a încheiat cu
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-LANSARE DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351434_a_352763]
-
fim “acei frumoși nebuni pentru Cristos” pentru “acei frumoși nebuni ai marilor orașe” care de fapt NU sunt nebuni, ci sunt doar extraordinar de singuri, care merg la psihiatru fără ca de fapt să aibă nevoie de psihiatru, care au sufletele puștii și goale după dragoste și care s-ar vindeca ... dacă le-ar arată și i-ar iubi cineva cu dragostea lui Dumnezeu. Dacă da, hai să începem din casele noastre și să mergem până la marginile pământului. Astfel încât și noi și
ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351521_a_352850]
-
să-l arunțe în aer ca să se nenoroțească toată lumea nevinovată și să-si facă reacciunea mendrele, ca să stârpească dumnealor cu gheneralul Solomon, care s-a prins fracilor, la capul Podului, pe maidanul de la streaze, patru buci mari cu iarbă de pușcă muscălească, fiincă le-a adus doi cajați îmbrăcați tiptil mocănește, și să le badze noaptea în București, dacă nu era câciva simpatrioci democraci, și s-a repejitără și a puseră mâna pe ele, care, ține stie ce primezdie, Doamne fereste, se
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
care se va înscrie și Crăcănel, născut Mache Razachescu, chiar dacă dintr-un motiv al său personal (chestia cu traducerea Miței), se deplasează la fața locului, unde, într-adevăr descoperă butoaiele confiscate, ce se presupune a fi încărcate cu praf de pușcă, capabil să arunce întreg Bucureștiul cu construcciunile lui cu tot în aer. Văzând niște mocani ce șușotesc între ei parcă ceva conspirativ, aceștia sunt puși pe fugă, înlăturând în felul acesta pericolul, intrând în posesia prețioasei capturi de război. Deosebit de
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]