2,092 matches
-
observat din tabloul schițat mai sus, se naște, paradoxal sau dialectic, cum doriți, din refuzul ei, al mult discutatei și „prezentei” realități. De altfel, unul din multiplele daruri pe care mi le-a făcut această realitate În care crezusem din pubertate, deși Îi negasem „cealaltă față”, cea care se impunea zilnic și ceas de ceas adulților din jurul meu, a fost și ceea ce numim categoria prezentului. Un creator, din orice domeniu major În care e posibilă Creația, va observa, sunt convins, că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu injustiții și brutale contra-adevăruri sociale. Nu din patriotism și nici pentru că mă „speria” exilul, cel german sau francez, familia mea, soția mea, se găseau „acolo”, În „libertate sau bogăție”, aveam un editor și mă aflam Într-un „vis” al pubertății, ne-exprimat niciodată - un vis al multor scriitori români! - de a „fi publicat la Paris!”. Nu, repet, nu din patriotism. Patriotism, În cazul meu, dacă vrem să forțăm lucrurile, e poate faptul că eu continui să scriu Într-o limbă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau Într-un alt centru european de cultură. Nici azi nu știu bine de ce „mă’ntorc mereu - contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, cum cântă Blaga. Dar, revenind la „discuția noastră” despre „vina În istorie”, am avut, cum spuneam, Încă din pubertate, acel reflex suficient de rar ca să pară ciudat - atunci și acum! - de a-mi căuta propria-mi vină, propria neputință În aproape toate eșecurile sau fundăturile nefericite pe care ți le Întinde viața socială, dar și personală, din belșug. Uneori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existență care este de câteva ori fracturată, ba de „istorie” - căreia nu rareori Îi exagerăm „meritele” -, ba de noi Înșine, de ezitările propriului nostru caracter. Darul zeilor este, cred eu, tocmai această regăsire activă a temelor adolescenței sau chiar ale pubertății, când cerul idealurilor de deasupra capetelor noastre vii și Înfierbântate desena cu claritate acea „cale lactee a destinului” - „cale” pierdută mai târziu, În timp și În alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele În nopțile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de adevărat că spiritele mari, profetice, cum a fost filosoful neamț, au dreptate chiar atunci când „se Înșală”! Am avut tentații, aplecări și chiar „accese” individualiste din pubertate. Nu susțin că ele reprezintă „adevărul” și nici că eu am dreptate În a „le” susține până azi, În senectute. Am citat mai sus emoția, bucuria unică pe care am simțit-o pe la douăzeci de ani citind cartea lui Thomas
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cetățean! - Îmi apare În vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele din pubertate - când am fost exclus din toate școlile fără să fi spart un geam! - sau În adolescență - cînd, aspirînd să ajung filolog, scriitor, m-am prezentat la decanatul Facultății de litere din București și secretara ne-a aruncat, cu un râs
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la marginile „originalității exprese”, dacă nu chiar marginile a ceea ce numim nebunie. Geniul, spun mulți comentatori - Ibrăileanu, mi se pare, printre alții! -, este „permanența copilăriei În maturitate”! Un alt comentator francez definea geniul ca „o realizare În maturitate a proiectelor pubertății sau adolescenței”! Dar... permanența „copilului” În viața adultă și printre gravii și preocupații adulți, atenți la interesele materiale și sociale, În primul rând, poate provoca, uneori, grave prejudicii. Iar „realizarea unui proiect adolescentin În maturitate” poate duce la ceea ce numim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încă În timpul vieții și puterii lor, apreciate ca foarte Îndelungate. Ce să mai vorbim de comerțul Înfloritor al unor bogătași americani care cotizează la unele noi firme de congelare a trupului sau de cei ce-și cumpără parcele pe lună!... Pubertatea și fantasmele ei nu se opresc, se pare, niciodată!... Iar toate aceste „surogate” de soluții ale imortalității vin, se pare, din aprecierea pur cantitativă a vieții, a existenței, din „prelungirea” ei peste limitele firești. Nemurirea În forma ei „prescurtată”, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fusese excesiv dăruit de soartă și de naștere. De parcă aș fi „Înțeles” atunci, În anul auto-exluderii mele din socialul de vârf, că acea nefericită selectare a mea, dintr-o masă, de către forțele noi și barbare ale comunității naționale, În plină pubertate și formare individuală și psihologică, nu era un „necaz” ce trebuia ascuns sau „calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era El Însuși, Măria sa Norocul - doar că era un noroc „al meu”, particular și, dacă-mi este Îngăduit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al primelor mele texte; acestea m-ar fi proiectat Într-o disperare ultimă atunci, În pubertate și adolescență, dacă nu m-ar fi „sprijinit” și salvat o anume inconștiență și vitalitate a vârstei și a rasei; nu, ci printr-o „asemănare stilistic-temperamentală” și astfel se explică rapidele pasiuni pe care le-am făcut În lecturile mele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să se „arate”; să fie! Timpul, acest „timp al creației” mi-a jucat mie Însumi câteva feste; am vrut, am ambiționat, e drept, să ajung scriitor și nu orice „fel” de scriitor -, ci romancier! (Deși, la primele Începuturi, În anii pubertății, modelele mele de gen nu erau de prima mână!Ă Și nu „orice fel” de romanicer, ci unul de largă audiență, un „romancier național”, sintagmă Înnecată azi În sarcasmele celei mai tinere generații literare. Dar, e drept, nu voiam „mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-mi, „o opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes într-un fel de „domn” al relațiilor și evenimentelor umane
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vrea să propună „excepționalul” trebuie să aibe răbdarea și să fie apt de a reconstitui încă o dată previzibilul, cunoscutul, banalulă. Și noi nu putem trăi fără această „recunoaștere” de către „asemănătorii” noștri, nos semblablés, congenerii! Da, ni se spune încă din pubertatea năucitoare pentru orice ins sensibil (deoarece „acolo” se desparte, se fracturează ființa „unică” în „două entități” ce seamănă în fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu altfel, adânc, profund altfel, creând acea miraculoasă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
printre oamenii și clădirile acelui deceniu de parcă am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a psihologiei clasei din care am ieșit, mica burghezie, română și germană, și căreia i-am preluat, instinctiv, unele valori, gândeam „a face carieră”, cum se spunea odată, pe stradă, în saloane, dar și în literatura acelei vremi. Încă din pubertate nu numai că eram extrem de atras de romanele „unde se făcea carieră”, numeroase și multe exemplare, de eroii lor, „ambițioșii” Lucien de Rubempré, Rastignac sau Julien Sorel până la un Dolgoruki (din Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dezvolte forme unice. Studiile dedicate conceptului de inițiere identifică trei tipuri ale ritualului: cel dintâi se referă la trecerea de la statutul de adolescent la cel de tânăr cu drepturi depline în societate și a fost denumit inițiere tribală, rituri de pubertate, inițiere de la o clasă de vârstă la alta. Celelalte două tipuri privesc inițierea religioasă și inițierea într-o societate secretă. Doar cel dintâi mod inițiatic va face obiectul lucrării de față. Preferăm termenul de inițiere într-o clasă de vârstă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tribale; maeștrii inițiatori prezenți în textele folclorice au o apariție redusă, cu rolul de a provoca doar abilitățile latente ale neofitului sau de a-l înzestra cu obiecte miraculoase, în acord cu natura lui specială. În privința titulaturii de rituri de pubertate, Arnold van Gennep a demonstrat încă din 1909 că pubertatea socială nu trebuie suprapusă peste cea fiziologică, un astfel de termen putând induce în eroare cercetarea. Dacă în culturile primare prin scenariile sângeroase se urmărea crearea unui sentiment de apartenență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
redusă, cu rolul de a provoca doar abilitățile latente ale neofitului sau de a-l înzestra cu obiecte miraculoase, în acord cu natura lui specială. În privința titulaturii de rituri de pubertate, Arnold van Gennep a demonstrat încă din 1909 că pubertatea socială nu trebuie suprapusă peste cea fiziologică, un astfel de termen putând induce în eroare cercetarea. Dacă în culturile primare prin scenariile sângeroase se urmărea crearea unui sentiment de apartenență la colectivitatea tribului, în desfășurarea alegorică românească accentul cade pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așezarea din lumea fără dor. Șezătoarea a fost analizată ca reminiscență a cetei feminine, obscura inițiere a fetelor găsind aici unele indicii revelatoare, cum este vârsta primirii în șezătoare: „.. .se intra la aproximativ 13 ani, adică la vârsta fiziologică a pubertății feminine”. În basmul Naramzei, infuzarea cu sacru este totală, fata devine consangvina fiarelor de dincolo de lume, provocând un schimb de energii în dublu sens: ea preia puteri miraculoase de la „frații” săi și, din casa mitică, zmeii sunt „umanizați” de legătura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea nu-și putea lega afecțiunea decât de copiii ei". Așa se face că acel părinte "vajnic" nu i-a putut fi prea drag copilului Mihai care, ancorat în dragostea sa maternă, ajunge a-i fi "imposibilă depășirea completă a pubertății în care rămâne încleiat". De aici complexele sale infantile ce se vor răsfrânge în întreaga sa operă ("materialul infantil care i-a îmbibat întreaga operă"). Simptomatice în acest sens sunt halucinațiile și evadările în fantastic ("un sistem de reverii puberale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Corpul eteric este "viața din corpul fizic", căruia îi sînt proprii forța de creștere și cea de reproducere (comune lumii vegetale și animale). Corp astral este "corpul" sufletesc, sau, altfel spus sînt forțele psihice pulsiuni, dorințe, pasiuni ascunse pînă la pubertate, dar manifestîndu-se acum, împreună cu capacitatea de a judeca. Corpul astral se conturează în jurul vîrstei de 14 ani. Eul este considerat ca unitate a viețuirii trupului și sufletului, întrucît eul trăiește în trup și suflet, în Eu trăiește spiritul, mai precis
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la nouă ani domină tendința de imitare; de la nouă la doisprezece ani apare nevoia copilului de a se dezvolta sub autoritatea educatorului, în perioada șapte-paisprezece ani, forțele psihice "astrale", încă ascunse, stimulează manifestarea pulsiunilor, pasiunilor și a sentimentelor. La vîrsta pubertății forțele astrale pregătesc apariția Eului, în cursul celei de-a treia perioade de șapte ani. Devenirea ființei umane este marcată și de procesul reîncarnării, proces prin care eul spiritual etern pune, îndată după pubertate, în întregime stăpînire pe noul său
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pasiunilor și a sentimentelor. La vîrsta pubertății forțele astrale pregătesc apariția Eului, în cursul celei de-a treia perioade de șapte ani. Devenirea ființei umane este marcată și de procesul reîncarnării, proces prin care eul spiritual etern pune, îndată după pubertate, în întregime stăpînire pe noul său corp. Conceptele de evoluție și personalitate sînt cele două chei de boltă ale antropologiei pedagogice a lui Steiner (9, p. 114). Conceptul de personalitate se opune aceluia întemeiat pe cercetările psihologice din timpul său
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și un picior mai scurt și unul și mai scurt. Și ar mai fi în salon un tip cu un veșnic radio pe burtă. Are o față de reptilă, parcă nici nu-l irigă sângele. Soarele nu l-a atins de la pubertate. Nici nu emite sunete. Nu doar că nu le percepe. O radiografie cu suflet, cum se obișnuiește să se spună pe aici. Au toți otoscleroză. Și orgoliul că suferă de o boală ceva mai dificilă decât a mea. Asta presupun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]