1,819 matches
-
asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp pe geam, nemișcat. Și eu și Bobo îi contemplăm tăcuți silueta subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în negru, îmi dau eu seama, cu mirare, în timp ce un semn de întrebare plutește în aer nedumerit și se năruie atunci când Eduard se întoarce de la fereastră și mă pironește încordat cu privirea lui încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se va răzgândi vreodată, însă, și va dori să mă caute, nu va mai avea de unde să mă ia! Hai să ieșim, că simt că mă sufoc în casa asta! Se încălțase în grabă și își trăsese pe ea un pulover gri. Apoi, când deschisese ușa de la intrare, gata să iasă, se răsucise și aruncase pe jos puloverul, cu furie. — Nu mai suport culoarea asta cenușie! îmi aduce aminte numai de lucruri neplăcute! Bobo o privea fascinat, nemaicutezând să spună ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă ia! Hai să ieșim, că simt că mă sufoc în casa asta! Se încălțase în grabă și își trăsese pe ea un pulover gri. Apoi, când deschisese ușa de la intrare, gata să iasă, se răsucise și aruncase pe jos puloverul, cu furie. — Nu mai suport culoarea asta cenușie! îmi aduce aminte numai de lucruri neplăcute! Bobo o privea fascinat, nemaicutezând să spună ceva. I se părea că asistă la un spectacol în care nu are voie să intervină. în mijlocul străzii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nemaicutezând să spună ceva. I se părea că asistă la un spectacol în care nu are voie să intervină. în mijlocul străzii, Clara se oprise brusc, înfiorată. — Of, fir-ar să fie, ce frig îmi e! Mai bine-mi luam, totuși, puloverul ăla nenorocit! Hai, du te singur, Bobo, nu-s în apele mele! Te caut eu! Și o zbughise înapoi spre casă. Bobo rămăsese cu jurnalul ei în mână, fără grai. A doua zi de dimineață, se postase în fața blocului ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
destrămat din loc în loc de stângace scrijelituri violete de nori, ca în desenul neisprăvit al unui orb. Inspiră cu nesaț aerul ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră în cameră, lăsând jurnalul Clarei pe noptieră, dar nu se simțea în apele lui. Era prea agitat ca să se culce. își trase pe el un pulover mai gros și ieși din nou din casă, pornind spre mare. Nu se mai auzea vuietul surd al valurilor. în schimb, se au zea un huruit venit parcă din străfunduri. Dinspre larg se apro piau niște nori încruntați, posomorâți, ba
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o cameră micuță și rece, slab luminată de flacăra tremurătoare a unei lumânări înfiptă în gâtul unei sticle așezate pe masa simplă din lemn. Pe lângă pereți, trei saltele. De pe una dintre ele se ridică un bărbat îmbrăcat într-un pulover negru pe gât și pantaloni de stofă groși. Pielea feței este foarte albă, la fel ca și bandajul prins cu o agrafă metalică, din jurul capului. Domnule locotenent, nici nu știți cât mă bucur să văd armata română! Vorbește destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Împletească făcînd abstracție de prezența mea. Deodată vorbi: - Vrei o cafea? - Nu e nevoie, mulțumesc! Nu răspunse, Își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvînt, dar la puțin timp renunță să mai Împletească, Își puse andrelele, ghemul de lînă și puloverul, În parte lucrat, pe mașina de cusut de lîngă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la Întinse pe masă și-și Începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam În picioare În partea cealaltă a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lei, perie de păr - 2-7 lei, lanterna - 3-15 lei, rucsac - 10-35 de lei, cantar de bucătărie - 5-13 lei, baterie chiuvetă - 25-75 de lei, baterie dus - 30-80 de lei, triplu ștecher cu prelungitor - 5-15 lei, șosete - 2-6 lei, boxeri - 4-7 lei, pulover - 25-75 de lei, vestă - 25-35 de lei, helanca - 20-30 de lei, ceas deșteptător - 4-20 de lei, calculator de buzunar - 5-25 de lei, binoclu - 160-350 de lei, lenjerie pat pentru două persoane - 25-60 de lei, scurtă din piele - 400-650 de lei
Agenda2006-12-06-1-util ptr dumneavoastra () [Corola-journal/Journalistic/284891_a_286220]
-
deși mă întrebai cum poate ca pleca în concediu așa singură spre sfârșitul lunii a opta? Putea sa pățească ceva. Observai însă că își vâra în ele prea multe lucruri și prea groase pentru luna iulie. De pildă fulare, căciulite, pulovere de lână, mantouri... Stăteam rezemat de tocul ușii și mă uitam, încercînd să înțeleg. Rufărie intimă, dar multă, bluze, sutiene, ciorapi groși de iarnă, mănuși, un costum de schi, feluri de fuste, rochii multicolore... Uneori se apleca și bâjbâia prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
permitea chiar, grijuliu, să ne spulbere orice iluzie, să știm de pe acum că nimic nu-mi va ajuta, să nu mai cheltuim degeaba și bani cu avocatul... Mă lăsă să-mi fac chiar un geamantan, în care Matilda vîrî rufărie, pulovere, o pereche de bocanci... "Nu te neliniști, îmi șopti ea, o să mă zbat să te scot cât mai repede... Nu se poate, doar n-ai făcut nimic... Ne îmbrățișarăm, intrai in dormitorul fetiței, o sărutai și ieșii fără să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să înflorești mai departe. Să vedem!" Dimineața îmi vârâi capul în ghișeul bucătăriei și șoptii: "Boca, vreau să-ți spun ceva!" Boca ăsta îmi aruncase de câteva ori priviri de simpatie, scurte, ca niște fulgerări. "Boca, îi spusei, dă-mi puloverul tău." "De ce?" "Un gardian vrea să mă omoare, mă bagă la carceră noaptea desbrăcat." "Bine", zise. Și îmi aruncă puloverul de pe el. Îl trăsei pe piele, îmi închisei la gât cămașa de pușcăriaș să nu se vadă și seara nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva!" Boca ăsta îmi aruncase de câteva ori priviri de simpatie, scurte, ca niște fulgerări. "Boca, îi spusei, dă-mi puloverul tău." "De ce?" "Un gardian vrea să mă omoare, mă bagă la carceră noaptea desbrăcat." "Bine", zise. Și îmi aruncă puloverul de pe el. Îl trăsei pe piele, îmi închisei la gât cămașa de pușcăriaș să nu se vadă și seara nu mă mai culcai. Gardianul veni și timp de cinci zile petrecui nopțile în carceră. Ar fi trebuit să mă curăț
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o asemenea porcărie... Bă, ce e acolo? Dar abia seara aflarăm: căzuse un gardian între vagoneți... A murit? Tăcere. Nu ni se spuse că n-a murit... Numai Boca se așeză cu coatele pe ghișeul bucătăriei și mototoli în mână puloverul pe care i-l înapoiai. "Nu mai ai nevoie de el?" Nu", îi spusei. "Cum a fost în mină?" Și se holbă la mine ca și maistrul civil pe marginea puțului, dar nemișcat, cu mult alb în privire, gânditor, odihnit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adevărul? Nu cumva folosisem doar pretextul care se lipea perfect pe... Cine îmi spusese mie că gardianul chiar vrusese să mă omoare? Faptul că alții muriseră? Erau bătrâni, slabi, în timp ce eu eram tânăr și rezistent și găsisem și trucul cu puloverul pe sub cămașă. Era chiar atât de sigur că după încă trei-patru zile gardianul n-ar fi renunțat? Ar fi trebuit să risc să-i acord o șansă, or eu, din dorința mea obscură de a ucide, riscasem cu adevărat să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ucide, trebuie să spun că în fiecare seară trăiam clipe de groază când eram smuls din așternut și trimis între cele patru scânduri, în acel sicriu în picioare printre crăpăturile căruia șuiera adesea vîntul: dacă mă prinde că am un pulover pe dedesubt și mi-l ia? dacă cineva m-a turnat? s-a zis cu mine! Cât despre ultimele lui cuvinte, atât de umane, bineînțeles că știam că în acele clipe erau sincere, da, în acele clipe, desigur, își adusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și am rugat o prietenă să-l tragă de limbă." Ei, asta da, putea fi pasionant! Dar aici se opri în dreptul unei vitrine de galanterie, și după ce se uită câtva timp la ceva, intră înăuntru și ceru să vadă niște pulovere foarte viu colorate. Da, zise, nu sânt urâte, dar credeam că sânt de lînă". Și ieșirăm. "Sînt din nylon", zise. "Totuși, zisei, lumea moare după țesăturile astea." "Păi pentru că sânt ieftine și păstrează aparența că ar fi naturale, fiindcă nimeni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că borșul stătut căruia Ceaușescu îi zicea România Socialistă, iar ăia care-l dăduseră jos, România Liberă, înflorise și clocea bine-mersi mai departe, ca o ciupercă otrăvitoare. Deschideai televizorul și dădeai peste aceleași figuri de-activiști, doar că acum purtau pulover în loc de costum. Vorbeau o limbă pe care numai ei o înțelegeau, cuvintele păreau scoase dintr-un dicționar necunoscut, de plenare și congrese. A venit primul vot și, odată cu el, rezultatele; cu ocazia aia, am constatat că trei sferturi din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în ușă. Imaginea curgea perfect, sobru, calculat. Mi se-ofereau o jumătate de profil, părul desfăcut pe umeri, un braț subțire, nevrotic, mulat într-un pulover negru, cu degetele sprijinite de catedră. Era suficient. În locul catedrei, ar fi putut fi spatele meu. Am dorit-o din primul moment. Aș fi oprit imediat seminarul, i-aș fi scos pe studenți din sală, azvârlind cu-Arghezi și Barbu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arab de discotecă. Oricum, cineva trebuia să fie acolo, în viața ei, în hainele ei, în zâmbetul sigur, în inelul de aur alb cu perlă roz de pe degetul mijlociu. Cineva puternic, un lord al tranziției de care fantasmele, dorințele și puloverele mele lăbărțate de profesoraș se loveau și ricoșau penibile și descusute. Ne-am mai întâlnit o dată, în vacanța de iarnă, la târgul de carte de la Romexpo. De data asta nu mai puteam da vina pe întâmplare: fusesem urmărit, provocat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l poți avea. Nu rămâneam singur cu el mai mult de câteva secunde, își întorcea corpul, profil sau semi-profil, interpunându-se între mine și-obiectul plăcerii mele. Înghițeam în sec. Maria își vedea mai departe de-ale ei: ciorapii, fusta, puloverele. Zâmbea din cap până în picioare, fără să miște un mușchi. „Ai terminat? Am voie să merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
farmacistele (nu mai e nevoie să explic de ce). Eu mă lipseam de-astfel de probleme. Întreținerea carcasei corporale nu mă pasiona, iar îmbrăcămintea mi se părea neimportantă și facultativă. Săream în perechea de blugi, apucam mai mult la întâmplare un pulover pe gât și-un sacou; dacă se potriveau, cu-atât mai bine. Studenții credeau că eu inventasem col-roulé-ul. Ghetele negre, de toamnă, și gata. Nici măcar nu mă pieptănam. Mă simțeam bine în pielea mea, imbatabil. Fusesem înzestrat cu un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape că i-a sărit uniforma de pe el de mirare. „Cine?“ „Rapotan, Adrian.“, am precizat. „Și Penciu, Emil. Lucrează la dumneavoastră, mi-au prezentat legitimațiile, înainte să-mi facă asta.“ I-am arătat și ofițerului urmele de pe gât; doar suflecai puloverul și-apăreau în toată splendoarea lor. Ziceai că mă pătase cineva cu suc de roșii. „Iertați-mă, cum vă numiți?“ „Robe. Alexandru Robe.“ „Domnu’ Robe...“, s-a mirat în continuare ofițerul (și parcă-mi venea să-l cred; ăștia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printre ei, degeaba încercase Maria să-mi explice cum se-așază vopseaua pe pânză, în câte straturi și cu ce efecte de lumină-umbră, pe care ea le numea „tehnici de distanțare“ și „noduri de perspectivă“, de parcă ar fi croșetat un pulover sau ar fi muncit la un roman. Eu nu vedeam decât o mare de guașă, pe valurile căreia, dacă te chinuiai puțin, reușeai să distingi femei, vaze cu flori și fazani morți. Îmi plăceau în schimb ramele, aurii, precise, borcănate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sebastian; la fel de triste toate. Iubeam s-o tachinez, înțelegeți și dumneavoastră de ce. Abia în hol am redevenit serioși. Oamenii președintelui ne-au controlat încă o dată, după care ne-au înapoiat buletinele. Păream în regulă, nu plecasem cu vreun tablou sub pulover. I-am salutat deferent, exagerat, ipocrit. „Instituția prezidențială“ - suna ca un epitaf. Acum chiar mă stăpâneam cu greu. Te-apuca râsul când îi vedeai în uniforma lor bleumarin închis, cu epoleți mustăcioși, cu biluțe, și chipiuri cartonate pe dinăuntru. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]