1,217 matches
-
abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
a descoperit cea de-a patra sa cometă, C/2013 R1, care a devenit vizibilă, cu ochiul liber, în noiembrie 2013, iar la 17 august 2014 a descoperit cea de-a cincea sa cometă, C/2014 Q2 (Lovejoy), în constelația Pupa. Gordon J. Garradd a numit asteroidul 61342 Lovejoy în onoarea lui după ce a descoperit acest asteroid la data de 3 august 2000. Asteroidul a primit numele, în mod oficial, la data de 26 septembrie 2007, în "Minor Planet Center 60731
Terry Lovejoy () [Corola-website/Science/334886_a_336215]
-
vremuri, să îi fie lăsat lui Van Ghent; apoi a sosit Van Ghent și secunzii săi, urmat de două nave incendiare, ambele ratându-și ținta, deși una aproape că a reușit să îi dea foc navei "Henry" 82, aflată la pupa lui Sandwich. Între timp Sandwich i-a trimis ordine lui Jordan să atace și să urce în vânt față de avangarda neerlandeză, apoi să vină în ajutorul lui. De fapt Jordan a anticipat acest ordin, dar odată ce a ajuns în vânt
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
nu s-ar mai putea lipsi de o forță suficientă de abordaj fără să slăbească focul astfel încât să încurajeze și alte nave neerlandeze să se aproprie la abordaj. Van Ghent a făcut chiar acest lucru; el intenționa să treacă pe la pupa lui "Royal James" și să o abordeze de la babord, dar datorită lipsei vântului nu a reușit să ajungă acolo și a trebuit să treacă încet de-a lungul tribordului la foarte mică distanță. "Dolfijn" 82 a suferit foarte serios în
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
foarte serios în carenă și greement, iar Van Ghent însuși a fost ucis. Până acum fluxul trecuse iar Haddock, care abia fusese rănit la picior, i-a trimis un mesaj lui Sandwich susținând că ar trebui să arunce ancora de la pupa și să scape astfel de "Groot Hollandia". Sfatul lui Haddock a fost urmat și o echipă de abordaj a reușit să pună stăpânire pe puntea superioară a navei neerlandeze pentru îndeajuns timp ca să taie toate legăturile, iar aceasta a mers
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Nes pe "Eendracht" 76 împreună cu alte câteva nave neerlandeze au început să atace nava amiral a Ducelui de York, "Royal Prince" 100, care inițial se afla oarecum în vânt față de restul diviziei sale cu excepția navei "Victory" 82, aflată imediat la pupa. Nave incendiare au fost consumate fără efect de ambele părți. Zărind ușor de departe stindardul Ducelui de York, De Ruyter i l-a arătat timonierului său: ""Acesta este omul nostru!"". Lângă De Ruyter, pe covertă stătea Cornelis de Witt, suferind
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
mai puțin angajată în luptă; cam în același timp atât De Ruyter cât și Van Nes și-au căutat alți antagoniști. De Ruyter a înaintat pentru a-l angaja pe John Harman pe "Charles" 100, în timp ce Van Nes, rămânând la pupa, a avut norocul să atace pe "Royal Katherine" 82, o navă care abia se alăturase flotei aliate cu un echipaj neantrenat. Deși aproape că a fost aprinsă de o navă incendiară îndreptată asupra lui "Royal Katherine", "Eendracht" și-a redus
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
au alăturat englezilor decât a doua zi de dimineață. La ivirea zorilor pe 8 iunie vântul sufla dinspre Nord-Est. Pentru moment neerlandezii nu se vedeau, dar după aproximativ o oră pe un curs Nord-Nord-Vest englezii i-au găsit direct spre pupa. Ducele s-a întors pe "Prince" și a virat spre Est-Nord-Est; apoi, când francezii s-au apropiat în sfârșit, s-a oprit în vânt și a convocat un Consiliu de Război. Chiar înainte de amiază inamicul a intrat din nou în
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
precum un cârling de pescuit; Escadra Albastră și Albă era întoarsă cu spatele la centru, cu olandezii extinzându-se în jurul lor. Când "Prince" 56 (Blue 2, divizia lui Coetlogon) a fost angajată intens pe ambele laturi, cu o a treia navă la pupă, a fost salvată de "Monarque" 90, nava lui Nesmond. În centru, Coetlogon și Tourville erau angajati pe ambele părți de către Shovell și Russell, în timp ce Carter era opus de diviziile franceze din ariergardă. Către Est, Ashby și Rooke se străduiau să
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
suferite de acestea. Ashby, pe "Victory" 100 (Blue 14) și restul diviziei sale intrară în luptă la scurt timp după, angajând corpul principal pentru următoarele 2 ore. 8pm Navele lui Shovell erau încă în raza francezilor, dar se aflau cu pupa spre prova francezilor, astfel că doar câteva tunuri au putut fi folosite de ambele părți. Din poziția sa în susul fluxului, Shovell încercă să spargă formația francezilor trimițând nave incendiare asupra lor odată cu valul mareic; intenția sa era să îl forțeze
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
dificultate pe Tourville, dar este admisibil că dacă întreaga flotă franceză ar fi tăbărât pe ei odată cu refluxul, i-ar fi copleșit. Ca atare, manevra nu era lipsită de dificultate; toate navele lor au fost expuse de aproape focului către pupa și au suferit avarii severe. 10pm La ora 10 bătălia era aproape încheiată. Ambele părți erau epuizate și majoritatea navelor erau avariate, multe serios. În mod uimitor, nici una dintre nave oricărei linii nu a fost pierdută; nici una nu a fost
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
catapulte montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
mm și mitraliera erau operaționale chiar și în timpul în care tancul își croia drumul prin apă. Dată fiind lățimea marea a tancului dotat cu flotoare, "Schwimmpanzer II" putea fi lansat doar de la bordul unor barje modificate, printr-un bocaport de la pupa. Germanii au transformat 52 de tancuri obișnuite în blindate amfibii mai înainte ca operațiunea să fie contramandată. "Tauchpanzer", cunoscut și ca "U-Panzer" ori "Unterwasser Panzer" (tanc subacvatic) era un tanc mediu Panzer III ori Panzer IV modificat, cu o turelă
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
lase să traiască. Tubal-Cain îl manipulează pe Ham să creadă că va ajunge rege dacă-l omoară pe Noe de dragul lui Ila, a urmașelor lui Sem precum și pentru a o răzbuna pe Na’el. Ham îl atrage pe Noe în pupa arcei sub pretextul ca animalele s-au trezit și au început să se mănânce între ele. Noe și Tubal-Cain încep să se lupte cu violență în timp ce Arca se lovește de un munte. Tubal-Cain este aruncat printr-un perete crăpat al
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
navale BL Mark X de 305 mm (12 țoli) în cinci turele, care adăposteau câte două tunuri navale fiecare. Trei turele au fost amplasate convențional de-a lungul liniei mediane a navei, cu turela ('A') înainte și două turele în pupă ('X' și 'Y' ), acestea din urmă separate de turnul de control al torpilelor situat pe un catarg trepied scurt. Două turele ('P' și 'Q') au fost plasate la babord și tribord. Dreadnought putea trage cu opt tunuri în unghi de
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
de control al torpilelor situat pe un catarg trepied scurt. Două turele ('P' și 'Q') au fost plasate la babord și tribord. Dreadnought putea trage cu opt tunuri în unghi de 60° înainte în direcția prorei și 50° în direcția pupei. În afara acestor limite de unghi, el putea trage cu șase tunuri dinspre pupă și cu patru dinspre proră. Tunurile puteau fi lăsate jos la -3° și ridicate la +13,5°, în timpul Primului Război Mondial turelele fiind modificate pentru a permite o elevație
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
și 'Q') au fost plasate la babord și tribord. Dreadnought putea trage cu opt tunuri în unghi de 60° înainte în direcția prorei și 50° în direcția pupei. În afara acestor limite de unghi, el putea trage cu șase tunuri dinspre pupă și cu patru dinspre proră. Tunurile puteau fi lăsate jos la -3° și ridicate la +13,5°, în timpul Primului Război Mondial turelele fiind modificate pentru a permite o elevație de 16°. Tunurile trăgeau cu proiectile de 390 kg, la o viteză la
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
protejeze alte unități navale. În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (articolul 29), definiția unei nave de război este: Semnele exterioare distinctive ale navelor militare, în sensul acestei convenții, diferă în funcție de țară, principalul semn distinctiv fiind pavilionul național arborat la pupa navei. În conformitate cu dreptul internațional, o navă de război este considerată ca parte a teritoriului statului al cărui pavilion național îl poartă. Prin urmare sosirea sa într-un port și în apele aflate sub suveranitatea unei terțe țări se face conform
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
corpul navei era decorat și vopsit astfel încât să intimideze potențialii inamici. Drakkarele erau corăbii iuți care puteau naviga independent de vânt, având și vâsle, pe lângă velatură. Direcția de navigație era asigurată cu ajutorul unei singure rame mari, amplasată în tribord, la pupă, ce servea drept cârmă. Principala navă militară utilizată în Evul Mediu de către Imperiul Roman de Răsărit era dromonul. Cea mai veche mențiune acestui tip de navă se regăsește într-un document din Ravenna (secolul al V-lea), dar și în
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal era asigurată de două
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
septembrie 1946. Desemnată CB(SW), armamentul crucișătorului ar fi constat în 16 tunuri de calibru 70 în 8 monturi duble. Majoritatea rachetelor ar fi fost plasate înspre provă, în timp ce 2 instalații de lansare a rachetelor ar fi fost îndreptate spre pupă. Pentru această sarcină, blindajul nu ar fi fost necesar, iar blindajul deja existent urma să fie înlăturat când era necesar. Aceste planuri nu s-au transformat niciodată în realitate, deci "Hawaii" a rămas în Flota de Rezervă, încă nefinalizată. 2
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
1957. "Hawaii" ar fi fost, de asemenea, capabilă să lanseze racheta de croazieră JB-2 „Loon” cu o catapultă hidraulică montată pe puntea dinspre provă; în ultimul rând, o macara și 2 catapulte gemene de avioane urmau să fie puse pe pupa navei. Interesant, convertirea, cum era văzută, ar fi arătat similar unui portavion din clasa "Graf Zeppelin" complet. Convertirea a fost autorizată în același an (1948) și programată să fie terminată în 1950; clasificarea navei a fost schimbată în CBG-3 pentru
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]