107,135 matches
-
care ne-ar duce către un țel - întoarcem spatele țelului, facem ce n-am fi voit să facem, ajungem la contrariul a ceea ce erau scopurile dorinței noastre, ale sărmanei noastre voințe. Nu sîntem stăpînii evenimentelor ce se întorc împotriva noastră." Poartă iraționalitatea un nume? Un Dumnezeu scenograf, inexistent și totuși cel mai adesea de la sine presupus în spatele decorului, al construcției de idei și fapte, acesta e personajul luptei lui Ionescu cu timpul, cu sine, cu totul. Un Dumnezeu care trăiește echivoc
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
consacru unei expertize, conchizând ca întotdeauna: "îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala!" În ciuda acestui soi de dialog de o francheță brutală, trebuie să subliniez că relațiile mele cu Țuculescu erau cordiale, scrisesem numai bine despre el și-i purtam un respect și o admirație nedezmințite, fapt la care nu a rămas insensibil. Ușa casei sale mi-a fost totdeauna deschisă. Așa că nu mă formalizam. îl știam un impulsiv și un exaltat, o personalitate puternic subiectivă, dar mai știam și
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
dumneata n-ai pus vreodată mâna pe pensulă, și chiar dacă ai pus, asta încă nu înseamnă că ai înțeles ce presupune efectiv capacitatea de a picta! De unde așadar, la dumneata, această aroganță?" Nu e o discuție pe care s-o purtăm la botul calului! - i-am răspuns. - Dacă ești dispus să discutăm pe argumente și dovezi, urcă într-o zi la mine și vom sta de vorbă liniștit, confruntându-ne opiniile. Vei afla multe lucruri interesante..." Știi că m-ai făcut
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
m-aș socoti un om terminat? Azi, sunt aproape stoic. Îmi spun, ca stoicii, că bătrânețea e o haină, într-adevăr, uzată. Numai că n-am alta. Nu-mi pot permite luxul de a fi mai pretențios. Trebuie s-o port pe asta, dacă mai vreau să prind asemenea dimineți. Există un singur "azi". Restul e trecut. Oglindă spartă în cioburile căreia, privind prea insistent, risc să pun în pericol întregul. Câtă vreme voi putea gândi ca acum, nu știu. Și
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
că autorul trebuia să justifice înaltele demnități de partid deținute printr-o zeloasă, penibilă întoarcere pe dos a adevărului istoric, în consonanță cu politica oficială". Prin ultima parte a creației sale, desfășurată pe un traiect geografic amplu ce l-a purtat de pe meleagurile Spaniei pînă la cele ale Statelor Unite, Aron Cotruș răscumpără indignitatea unei "poezii" românești însăilate sub zodia "realismului socialist", restabilește fața responsabilă a poeziei noastre cu tema patriei și a civismului. Insanităților versificate în acei ani de eclipsă, le-
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
de similitudine arhetipală. De pildă, cînd aștept un tren în gară sau îmi aștept rîndul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste ci mă uit la oameni. Mă uit la pantofii lor pentru că pantofii îți spun multe despre cei care îi poartă. îmi place să stau la fereastra unei cafenele și să mă uit la pantofii oamenilor care trec pe stradă. Nu pentru că aș fi un fetișist al pantofilor, ci pentru că pantofii își spun povestea. De asemenea urmăresc atent felul în care
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
strînse cu o sută cincizeci de familii. Le-am cunoscut toate secretele și intimitățile. A. R.: Dar v-ați putut asigura intimitatea Dvs.? A.O.: Desigur, puteam să mă retrag oricînd în colțul meu și să fiu singur cu mine. Purtam în mine lumea mea individuală și nu aveam nevoie de altceva. A. R.: Deci singur în satul global? A.O.: Dacă vrei. Eu nu sunt un om excentric. Nu simt nevoia să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
este cu noi, chiar și în valea umbrei morții 5. „În timp ce suferința te tulbură, prezența Mântuitorului Care rămâne alături de tine în suferință îți aduce mângâiere interioară ... Suferințele lui Hristos abundă în noi, pentru că, trimise sau îngăduite de El, ele trebuie purtate cu răbdare, după asemănarea lui Hristos. Dacă uneori lovitura încercării este dificil de îndurat, privește la Hristos rănit pentru tine. Îndrăgostiții își scriu pentru a-și aminti mutual teama de a fi uitați. De aceea Iisus Hristos, Care te iubește
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Suferința a fost luată de la noi și pusă pe umerii Lui. Din iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru om, „Robul” este pregătit să sufere pentru ca să îndrepte pe mulți (Is. 53, 11). S-a mulțumit să fie tratat ca un păcătos, purtând păcatul și fărădelegea altora, dându-Și viața pentru păcătoși (Is. 53, 12). El este pregătit să sufere pentru păcătoși, împreună cu păcătoșii, fiind numărat în rândul lor. Să ne amintim că pe Golgota erau trei cruci. La răstignirea Domnului Hristos, în dreapta
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
acceptat această identificare. Nu a făcut nici o încercare de a scăpa de consecințele hotărârii Sale. S-a identificat cu noi până la sfârșit. El nu este impasibil ca Buddha, ci se alătură nouă în solidaritatea aceasta a suferinței. Dumnezeu ne-a purtat amărăciunile pe crucea amară a Calvarului. A cunoscut suferința noastră. Aceasta nu este o bolboroseală incertă despre faptul că Dumnezeu „ar fi conștient” de suferințele noastre, ci este o glorioasă afirmare a faptului că Dumnezeu ne-a împărtășit suferințele, răspândind
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
este tratat și alinat. Cu siguranță Biserica, având la bază, în acest sens, învățătura din Matei 25, 35-45, înțelege că cel care refuză să-i ofere ajutorul unui bolnav aduce atingere lui Hristos Însuși. Gândul că Domnul Hristos ne-a purtat povara păcatelor, a cunoscut suferința noastră și ne este un Prieten care ne înțelege, ne compătimește și ne ajută, ne oferă un puternic imbold pentru a lucra spre alinarea durerii și a suferinței în lume, nutrind propria noastră compasiune din
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
și îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, întinde o mână celui gata să se înece, oblojește rănile celui căzut între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Gal. 6, 2), sfătuiește în bine pe cel ce este gata să se prăvălească în noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel însetat, îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Mt. 25, 35-36
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
cere să ne punem sufletul unul pentru altul, slujindu-ne ca și cum L-am sluji pe El Însuși (Efes. 6, 5-7). Întreaga activitate pământească a Mântuitorului, de la nașterea Sa smerită în staulul din Betleem și până la jertfa supremă de pe crucea Golgotei, poartă amprenta unei jertfelnice și smerite slujiri și constituie pentru noi o adevărată paradigmă în acest sens. Pentru slujirea semenilor și pentru mântuirea lor, Fiul lui Dumnezeu ia chip de rob (Filip. 2, 3 8), înfruntând și moartea pe cruce. Slujim
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
propriu naturii noastre decât să fim sociabili între noi, să ne ajutăm și să ne iubim unul pe altul”24. Cel ce se jertfește pentru aproapele său, ostenindu-se și slujindu-l din dragoste curată, deși s-ar părea că poartă greutatea oboselii, el se odihnește prin osteneală și primește de la Dumnezeu multă mângâiere pentru sufletul său nobil. Prin cercetarea celui bolnav și neputincios, se învrednicește să-l cerceteze și pe el Dumnezeu cu darul și cu mila Sa cea bogată
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
cu nădejdea vindecării și a mântuirii, dându-le nu puțină ușurare în amara lor durere. Unul din urmașii săi la conducerea duhovnicească a Mănăstirii Neamțului, marele stareț (Neonil al Mănăstirii Neamț, † 1853), fiind foarte milostiv și iubitor de oameni, a purtat grijă după putere și de cei bolnavi. Astfel, a zidit în Mănăstirea Neamț o bolniță încăpătoare, în locul celei arse în 1841, pentru călugării bătrâni și bolnavi din lavră, pentru cei ce se nevoiau în schiturile și pădurile dimprejur și chiar
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
spital public cu același patron spiritual. La ambele spitale, episcopul Ioanichie făcea vizite canonice, dădea ajutoare și rânduia ieromonahi slujitori și călugărițe surori de caritate 29. S-a străduit și Cuviosul Arhimandrit Timotei Ionescu, Stareț al Mănăstirii Neamț (1806-1887) să poarte grijă deosebită față de cei bolnavi din spitalul și bolnița mănăstirii, cât și de cei din spitalul public de la Târgu Neamț, administrat de mănăstire, unde se tratau bolnavii gratuit 30. Mai aproape de zilele noastre, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul de la Neamț
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Era din altă familie. Căpitanul a încercat să stabilească o relație civilizată cu noi. Relație pe care noi n-am curmat-o, dar am restrâns-o cât mai mult cu putință, temându-ne și de umbra noastră. }in minte că purtam discuțiile cu radioul aprins sau lăsam să curgă apa în baie și în nici un caz nu vorbeam în preajma telefonului. Iar la noi în casă nu venea nimeni dintre prieteni. dormeam iepurește, de frică nu atât să nu ni se cotrobăie
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
-l cunosc, așa că directorul mi-a ușurat întâlnirea în care urma să se stabilească în detaliu condițiile propriu-zise de colaborare. Spre dezamăgirea mea, am dat de un bărbat care a luat act puțin plictisit de admirația mea și s-a purtat nițel disprețuitor cu insignifiantul redactor. Mi-a precizat că, pentru a scrie romanul, are nevoie mai întâi de dulapuri dotate cu multiple sertare. Apoi de o mașină care să-l transporte pentru documentare în toată țara, pe oriunde a călătorit
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
curs ori nu, nu știu. Știu doar că în 1953 am fost Ťpus pe liberť de la Editura Tineretului din pricina originii mele sociale. Și mai știu că scurta întâlnire cu Camil Petrescu n-a afectat în nici un fel admirația ce-o port scriitorului. M.I.: Istoria unei cărți, istoria unei întâlniri, viața unui om. Cum ați trecut, domnule Elvin, din presa culturală la teatru? B.E.: Vreau să spun că, din 1958, ca urmare a cărții rebele despre Anatole France, nu am mai avut
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
zi întreagă n-am putut să-mi iau ochii de la tine./ În dreapta trimiteai un zâmbet, în stânga o dulce bezea,/ Privirea când ți-am întâlnit-o spunea că vrei să fii a mea.// Văzusem lacrima din suflet și masca ce-o purtai pe față,/ A tinereții tale suferință ce-ți măcina plăpânda viață./ Cu multă grație ai acceptat, la acel dans să te invit/ În pașii valsului celebru, în șoaptă te-ai destăinuit." (Ilie Marinescu) * , Forma endoclastică împreună cu murmurul/ două sau trei
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
patriotic (cum ar fi aceea că, din punct de vedere cultural, ne situăm mult peste media europeană de unde vechiul complot împotriva minunatei noastre țări, instrumentat de vecini frustrați sau de occidentali resentimentari. Chiar și între intelectualii de bună calitate se purta un dialog al surzilor. Unii solicitau integrarea europeană a României, avînd în minte strict instituțiile comunitare, iar alții le dădeau replica spunînd că sîntem demult în Europa din perspectiva așezării geografice, or a evoluției istorice și culturale. Adrian Marino a
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
titluri: Despre norocul de a te fi născut la Petrila și Despre neajunsul de a te naște în București. Trecutul și prezentul sunt separate de versurile celor de la Deep Purple: Child in Time. Nu întîmplător, pentru că Cercul artiștilor dispăruți te poartă prin timp înapoi și înainte, punîndu-ți în față, pe de o parte, copilăria și jocul de-a pictura, pe de alta - cîte o scurtă biografie a celor care nu mai sunt copii. Ion Andrei Barbu, Daniela Miron Ilea, Laurențiu Iordache
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
ť ŤLas' că m-am lămurit eu și cu ei, niște pușlamale. După ce-au mâncat și au băut pe banii statului, la răcorică, să nu-i bată soarele și să le strice tenul, au poluat Cișmigiul cu zaruri. Șase-patru, poartă-n casă, numa' așa-i auzeai.ť ŤHai, nu esagera, ce-au mâncat, mă rog? Au mâncat bătaie, asta da. Că de mâncarea aia nici }onțonel al meu, purcelul nu s-ar atinge de ea.ť (...) ŤBăăi, da' mai lăsați
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
tine, nu ar fi nici farmecul, nici greul clipăi. Ea-i numai una,-ncât nu poți s-o numeri; ea-ți mistuie și sângele, și vlaga; ea se-adâncește,-n carnea ta, ca plaga, - mai grea povară,-i greu să porți pe umeri. Tot astfel cum se-mbină o vopsea cu altele, te-amesteci tu cu ea și-ntârzii-n mâzga-n care o dezmierzi. Trăind prin tine, ea, și tu printr-însa, nu știi când împrejuru-ți lațu-i strâns-a: ești
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
dezamăgitoare pentru mulți: în respectiva groapă comună erau rămășițele, vechi de cîteva secole, ale victimelor unei epidemii de ciumă, nicidecum ale victimelor comunismului, cum se bănuia. Ca întotdeauna, această concluzie este contestată de unii martori care susțin că anumite tigve purtau urmele gloanțelor. Deși este pretextul narațiunii, povestea gropii comune nu are cine știe ce pondere în cadrul romanului. Ea nu face decît să aducă laolaltă, ca în Boccaccio sau la Sadoveanu, oameni din lumi diferite, cu propriile lor experiențe de viață și stiluri
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]