1,426 matches
-
pe stâlpii de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând șanțurile. Trotuare pline de lume în timpul zilei și pustii odată cu lăsarea întunericului. Se pare că serviciile municipale au mai multe de făcut în vest. Cauză sau consecință a acestei neglijențe: furturile, murdăria, delăsarea, încă și mai frecvente printre beduinii crescători de cai și de capre care ocupă ilegal bojdeucile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine să-l ia? Ceva animație
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să mă duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt codru verde. O întâmplare care are toată înfățișarea că va strivi pe niște oameni. Se desfășoară însă așa fel încât deși, aproape să devie catastrofă, trece numai pe lângă cei amenințați fără ca ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre tabără cei doi tovarăși mai mult în suptînțelesuri și ajungând la tabără un orb cântă vitejia și frumuseța feciorului lui Ștefan-Vodă... și Bogdan e trist și neliniștit, și nemulțămit de viață, și cu dor de a arde și a pustii țara Leahului, care și el i-a amintit sluțenia lui... În anii din urmă ai lui Ștefan. La Hotin pârcălabi Toader și Negrilă Neamț Ieremia și Dragoș Orhei Ivanciu și Alexa Soroca Costea Cernăuț Ion Grumază Roman Șandru Trăia Tăutu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde a mai rămas răsunetul slovei împăraților creștini dela Bizanț. Acolo află vești felurite e spionajul de atunci, făcut de cuvioșii monahi. Despre muntele Atos Toate lucrurile aceste, le spune Unde păgânul păsește cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel cazovgilar Cali imera celebi Caravansarai foc, sabie, robie! Sfântu Vasile: "umilința monahului să se arate întru toată a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însă trainică. Mahalalele sunt mai mari decât orașul, iar casele toate sunt făcute de lemn. * I. François de Pavie povestește că de la Acherman a plecat prin Basarabia cu o căruță cu boi, din pricină că nu se găseau deloc cai. Locurile erau pustii, câmpii mari, erau pline însă cu multe animale mici și cornute care se vând pe preț de nimic. * I. François de Pavie face drumul de la Cetatea-Albă la Iași prin locuri pustii cu frica de Cazaci, cari zice el se strâng
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tot ce se lucrează acuma pentru îmbunătățirea agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de turci și tătari și de stăpânitorii din urmă, spre a putea ține în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr. Munții s-au pustiit; se fac încercări de replantare. Aici, la țărmul mării pontice, unde a fost adus de puhoaie pământul vegetal, pădurea e încă în ființă și parcurile de specii diverse, aduse de pretutindeni din celelalte părți ale lumii, izbutesc. Am văzut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curtea lui Matei Corvin. Putea avea loc oricând un atac venit de peste munți cu scopul de a-l repune în scaun pe Petru Aron. Încrezându-se în alianța cu regele Matei, Vlad Țepeș trece Dunărea la începutul anului 1462 și pustiește localitățile de pe malul drept al fluviului. Era mai mult decât o provocare. Odată cu venirea primăverii sultanul Mahomed al II-lea, unul dintre cei mai de seamă conducători militari ai Imperiului Otoman, pornește în fruntea armatei sale spre Dunăre. În aceste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cronica de la Dubnic ne este înfățișat un tablou al politicii greșite duse de Matei Corvin: „Așadar în timpul acestui rege Matia, după întâmplări felurite și nefericite, a venit asupra acestei țări și următoarea nenorocire vrednică de plâns. Câtă vreme regele acesta pustia regatul Poloniei, față de care se purta cu atâta dușmănie, încât nu-i mai rămânea timp să cugete la binele și la folosul țării sale, Ungaria însăși, parcă ar fi fost văduvită de principele său, își trăia zilele tihnite și pace
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moldovean. Învățați să lupte pedestru, secuii au fost așezați de-a curmezișul văii Bârladului, împreună cu un corp de oaste moldovenesc. Ei trebuia să suporte lovitura principală a adversarului și să-i uzeze puterea de luptă. După ce a pus să se pustiască totul în calea turcilor, Ștefan cel Mare, cu grosul oastei sale, îi aștepta pe turci la sud de Vaslui, în lunca Bârladului. Pe baza informațiilor avute la îndemână, unii dintre istoricii noștri au fixat locul bătăliei, începând cu Grigore Ureche
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acesta se ratează șansa de a se da o lovitură, care să zdruncine puterea otomană. Mireasa, Beatrice de Aragon, ajunge după multe peripeții la Buda, fiind pe punctul de a fi prinsă la un moment dat de călăreții turci, care pustiau sudul și vestul Regatului ungar. Solii, trimiși de Ștefan cel Mare la Roma, în primăvara anului 1476, cărora papa le explica motivele care l-au îndemnat să dea banii strânși regelui Ungariei, îi atrăgeau Sanctității Sale atenția că Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spune Wapowski. Sosirea a produs o mare bucurie regelui și taberei, „deșteptându-le nădejdea că le va merge bine de vor năvăli dușmanii”. Conducătorii cetelor lituane îl roagă stăruitor pe rege să le îngăduie să „năvălească în Moldova, s-o pustiască și să bată pe dușman în vreo luptă mai mare”. Adică, ceea ce nu reușise să facă o oaste uriașă, pentru vremea respectivă, ar fi putut face 1.000 de lituanieni, numai că regele „moale din cauza bolii sale se întoarse cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iunie 1498, a ars cetățile Tiribol (Trembowla), Buceaci (Buczucz) și Podhaeț (Podhajce), a devastat până la Liov, după care s-a întors dincoace de Nistru, lângă Halici „și au prădat în această parte și pe sub munți, și au ars și au pustiit țara Podoliei”. Spaima provocată de năvala lui Ștefan i-a făcut pe unii să se gândească să părăsească regatul, dacă nu i-ar fi ținut pe loc rușinea și atunci, își continuă Wapowski relatarea, au început să întărească Cracovia, autorul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este a mea și moștenirea pe care eu am primit-o cu încuviințarea domnului rege al Ungariei și din încredințarea sa. Dacă Maiestatea sa regele îngăduie aceasta, vreau să fiu ajutor împotriva turcilor și a tătarilor care nu vor mai pustii țările Maiestății Sale... Nădăjduiesc că Maiestatea Sa Regele va da pace țării mele și moștenirii mele, căci eu vreau să apăr aceasta cu capul meu. Și te rog să nu îngădui să se facă daune în țara mea, căci au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un loc în pustiu este cel din timpul lui Iuga voievod (după 2 iulie 1398, înainte de 28 noiembrie 1399), prin care se dăruia lui Braia un loc pe Strahotin. La 12 mai 1425, Alexandru cel Bun dăruia lui Stroici “două pustii: una Drenăuți și (alta), pe Roșul, în dreptul movilei celei mari”. La 22 mai 1426, domnul dăruia două sate și pustia Pojorita. La 2 aprilie 1428, i se dăruia lui Dragomir două sate pe Cracău și “un loc de pustie” în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
abătut, a fost acela de a evita o confruntare decisivă în câmp deschis, unde inamicul ar fi fost superior dacă nu ca număr, cel puțin ca armament, oștilor românești. Urma, apoi, distrugerea hranei din calea năvălitorilor, dându-se foc și pustiind totul. Acest principiu a fost sintetizat în mod strălucit de Grigore Ureche, care scria că românii nu au luptat niciodată “la gol”, adică în câmp deschis. Campania din 1330, când regele Carol Robert de Anjou și oastea lui de cavaleri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era proporțională cu mărimea domeniului său. Puterea marilor principi era și ea proporțională cu domeniul lor, domeniu care era egal cu acela al regelui sau mai mare decât el. În Moldova, domeniul domnesc format din sate, târguri, locuri așa zise pustii, unde se aflau prisăci și pajiști, pe care pășteau cirezile de vite, din braniști și iezere și bălți era atât de mare în comparație cu moșiile celor mai mari boieri, încât descuraja orice încercare de împotrivire a unui boier. De altfel, toate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale colindei cu motivul șarpelui, consemnate de C. Mohanu în colecția Fântâna dorului se intitulează Din jariștea șarpelui și Din staroștea șarpelui, aspect care ne îndeamnă să vedem o semantică înrudită a lexemelor, șarpele aflându-și sălașul într-un loc pustiit de foc, ca însemn al forței sale distructive asociate neantului. Reptilei îi este asociată și puterea unei priviri malefice, capabile să înșele un martor neinițiat, prin „mimare”: „Răsărit-o două stele./ De zo, acelea nu-s și stele,/ Că-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urcară pe scaunu împărăției, nici laie nici bălaie, să intre în împărăția Arăpușchii, că ei gândeau că tatăl lor numai își făcuse spaimă, fiindcă ei nu vedeau în țara vecină cu a lor dinspre soare-apune decât câmpii și iar câmpii, pustii goale; orașe, or sate, or oameni, neam!”. Direcția spre care pornește drumul formator ține de sacru, traiectoria soarelui către apus îi conduce în împărăția morții, căci „întregul rit reprezintă o pogorâre în infern. Cele ce se petrec cu neofiții se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era de a recunoaște situația internă a țării. Despre acele vremuri cu adevărat vitrege, ungurul trimis în Moldova scria: „Teritoriul orașelor Iași (Iaz) și Huși (Hwz) împreună cu parte de jos a țării în această retragere a lui Tomșa au fost pustiite de turci și tătari, și date ca pradă din voia lui Alexandru...” După victoria asupra lui Alexandru Lăpușneanu, Iacob Heraclid Despot, rămas în istorie cu numele de Despot Vodă (1561-1563), domn de religie protestantă, cel care a fondat Schola latina
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de a trece pe un pod de pe Jijia au eșuat, din cauza deselor atacuri ale turcilor și tătarilor. Armata polonă s-a oprit lângă Iași, iar regele a intrat din nou în oraș și a vizitat Palatul Domnesc. Capitala Moldovei era pustiită, case și mânăstiri au fost cuprinse de flăcări. Atunci a ars și mănăstirea Trei Ierarhi. Tătarii atacau și prădau peste tot. Dimitrie Cantemir îi va acuza pe poloni, considerând că, deși ar fi putut, nu au oprit incendiul devastator. Armatele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]