8,125 matches
-
întregi? Pentru că nu poate fi vorba de-o șapcă obișnuită, pentru atâta nu face nimeni caz ! Poate sub șapcă își ascunde uneori singurătatea, mi-am spus amintindu-mi cât de vulnerabil părea cântându-mi noaptea târziu în fața ușii, pe coridorul pustiu. Și apoi am avut o revelație: dacă șapca mea are calități care mă afectează numai pe mine, pe care eu, în lipsa mea de sensibilitate poetică, nu le-am intuit? Și lui să nu-i folosească la nimic, să-l apere
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
îndreptățit ca abia să-l recunoști. După jurnalul lui Tolstoi, T s-a apucat de biografia lui. Era nebun rău, zice. Nu se poate altfel, răspund invariabil și cât mai sentențios de câte ori vine vorba despre vreun mare artist. Citesc Țara pustie, citesc și lămuririle lui Eliot de la sfârșit (nu le înțeleg rostul; când faci o aluzie culturală în literatură, stabilești un nivel al lecturii; lămurindu-l tot tu, îl anulezi), iar după aceea citez din Dostoievski la obiect - obiectul care sunt
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
interiorul lui, singurul lucru care-i rămânea era să se agațe de un obiect și să-l exprime pe cât se poate mai sec, înlocuind bogăția verbală, pe care n-o avea, cu o cât mai mare exactitate . Exactitatea unei Ithace pustii. Marii nobili ai cuvântului sunt o altă rasă; îi vede acum ca pe niște fantasme, în sfârșit exorcizate. Lestrygoni sau Ciclopi din argilă...Odinioară îi întâmpinase cu teamă; cât pe-aci să i se impună; a încercat să-i imite
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
egală cu a tuturor celorlalți, neputând folosi la nimic, îl împingea spre lumea ideilor; suficientă, totuși, ca să-i reteze din capul locului orice veleitate de cerșetor. Dar cum să scapi, în Occident, de monotonia diversității? Cu ce să-ți umpli pustiul cotidian al îndestulării generale? Dacă averile și renumele se deosebesc aici, în Occident, fără jenă, nu e mai puțin adevărat că ele nu dau naștere niciunui contrast ori rupturi în planul mentalităților. Grosimea portofelului ne diferențiază și ne desparte, mediocritatea
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
din grupul persoanelor prețuite de Iisus. Mai mult, tradiția spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului. Deseori, Iisus venea în casa celor trei frați Iisus era departe de Betania, într-un ținut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri și îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menționează amănunte despre boala lui Lazăr. În acea zonă pustie, Iisus se retrăsese cu
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
Betania, într-un ținut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri și îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menționează amănunte despre boala lui Lazăr. În acea zonă pustie, Iisus se retrăsese cu ucenicii săi, pentru a se feri de răzbunarea conducătorilor religioși ai evreilor. Numeroasele minuni săvârșite de Iisus atunci, ca și mustrările adresate acestora de Hristos i-au îndârjit pe aceștia, dornici să-l prindă și să
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
După 1700 de ani de părăsire, Teatrul din Messina, vechi de mai bine de două milenii, se redeschide, anunță Le Nouvel Observateur. Pe 3 august, Orchestra Națională din Atena a susținut un spectacol în acest teatru până acum pustiu, unul din cele mai frumoase ale Greciei antice. Procesul de restaurare a început în 1986, când Societatea Arheologică din Atena a cumpărat de la țăranii din zonă terenurile limitrofe și a început, cu fonduri europene și cu ajutorul Fundației Niarchos, lucrările de
Redeschiderea Teatrului din Messina () [Corola-journal/Journalistic/3383_a_4708]
-
Ceea ce îi deosebește este faptul că unul are o soție iar celălalt (monahul) nu. În rest, ei au aceleași obligații. Hrisostom ține la această idee ca la un principiu fundamental și el este convins că perfecțiunea nu înflorește doar în pustie, în peșteri și în chiliile călugărilor, ci se regăsește și în lume30. În ceea ce-l privește, atât ca diacon, preot cât și ca episcop, el nu doar că a rămas călugăr în sufletul său, dar a continuat, atât cât îi
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de mare interes istoric s-au dovedit a fi și cele două scrisori dedicate Papei Inocențiu (Ibidem, 529; 535)53. După o oprire scurtă la Niceea, Sfântul Ioan a ajuns, la sfârșitul a 77 de zile, la Cucuz, un orășel pustiu în Armenia Mică. Intervenția partizanilor săi la Constantinopol, așa numiții ioaniți, și moartea Eudoxiei spre sfârșitul anului 404, nu i-au schimbat situația. Ioan scrise de la Cucuz și papei Inocențiu, dar acesta n-a putut face nimic pentru el. Aici
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
cu multă atenție pentru detalii, proiectând fidel și meticulos, aș zice, filmul vieții cotidiene din interval. Din loc în loc, acest film se deschide unor reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată Gara de Est de acum. Pustie, moartă, contrazicându-și condiția, menirea de a fi un spațiu al agitației oamenilor, al însuflețirii, al vieții trepidante . „Și, în stânga lor, Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele vopsite în verde atârnau de lanțuri, sus
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
peste toate, un anumit soso local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote amplificate prin ecou într-o casă pustie, umbre și siluete desprinse fantomatic din nebulozitate, câteva scene erotice, - până la urmă Strigoiul realizează un reușit număr de striptease -, și ceva violență, blesteme și afurisenii neaoșe, ceva artă presărată, precum glazura pe tort și gata filmul. Trebuie spus că, în
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce răvășit-au reci pumnale: un mort. Aici e trupul spintecat pe nume Cezar. Hoitul e-nsemnat de cratere crestate de
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
națiunea trăiește tot atât de intens ca altădată, și aceasta tocmai pe scena îmbibată de trecut. Unde? Pe imensele stadioane ale congreselor național socialiste, cadru rigid al entuziasmelor care încă mai răsună aci : părea că și azi strigătul mulțimilor durează în amfiteatrele pustii. Iena, Regatul tinereții În orașul cenușiu, îngrămădit între platouri abrupte, cu largi spărturi de cer între ele: Iena. Câteva nume de filosofi și al lui Schiller; toți foști profesori ai străvechii universități. Amintirea inexplicabilă a unei bătălii napoleoniene: unde oare
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
curs de a fi citite sau în așteptare. Urmează două săptămâni de vacanță - când stau și mă uit pe pereți. Ezra Pound: „O, lăsați pe un bătrân să se odihnească”. Esenin: „...mi-i inima scăzută, / Merg să întâmpin traiul meu pustiu”. Simona Sora: „...dacă te trezești mereu la ora 5 dimineața, până la urmă tot o să iasă ceva”. Asta-i drept. Mie mi-au ieșit „studii și eseuri”. De când mă scol la șase, numai firimituri. Vasăzică, nu mă mai scol la cinci
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
să ne raportăm. Textul central, Insula Sukkwan, este o piesă literară uluitoare. În primul rând, autorul schimbă brusc narațiunea la persoana a treia. Personajele sunt aceleași, Roy și tatăl său, plecați într-o aventură de-un an pe o insulă pustie din Alaska, unde un prieten le împrumută o cabană. Din nou, este o regresie temporală, căci, ne amintim, tatăl se sinucide la sfârșitul primei povestiri. Viața lui Sukkwan este o schimbare radicală pentru Roy, care abia terminase clasa a șaptea
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
greutatea zidurilor, spunându-mi că și casele ușoare de lemn, cu timpul, se îngroapă în pământ. Dar eu tot cred că mai degrabă pulberea timpului, așezată sistematic, aproape insesizabil, secundă de secundă, cu încăpățânare, a acoperit Troia, care a rămas pustie și nemăturată de viața oamenilor. Pentru că nu am acces la scrierile etnografului și scriitorului Orban Balazs, nu pot să-mi dau decât cu presupusul că fotografiile lui ilustrau, probabil, cercetările sale asupra vieții comunităților și, deci, neinteresat în vreun fel
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
ziua. Christina era un accident al spaimei sale. Și, la drept vorbind, iubise el vreodată altfel decât sub imperiul spaimei? Tăcere, urmează sfaturile medicului, să te scufunzi în ascunzișul timpuriu al nopții. Căci s-a făcut noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
întregii omeniri într-o orânduire planetară singulară. Refuzând această variantă, Hristos a oferit oamenilor în schimb un singur lucru, libertatea, declanșând de atunci iadul alegerii în sufletul fiecărui om. În plus, acest demers de lectură inversă a episodului ispitirilor din pustie nu vine de la oricine. El este lansat de Marele Inchizitor care, aflăm din propriile sale cuvinte, a fost în tinerețe pustnic, dedicat valorilor isihaste și dornic a se alătura aleșilor „atleți ai lui Hristos”: „Află că nu mă tem de
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Inchizitor care, aflăm din propriile sale cuvinte, a fost în tinerețe pustnic, dedicat valorilor isihaste și dornic a se alătura aleșilor „atleți ai lui Hristos”: „Află că nu mă tem de tine. Să știi că și eu am stat în pustie, că și eu m-am hrănit cu aguride și rădăcini, că și eu am binecuvîntat libertatea pe care tu le-ai hărăzit-o oamenilor, că și eu mă pregăteam să ajung în rîndul aleșilor tăi, în rîndul celor căliți și
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
prețul amintirilor) Formula poetică a volumului este dată de aceste rememorări ale unor clipe îngropate, o anamneză în care biograficul își cere forma de la stilul epigramatic, coroziv. Poetul recreează o stare aurorală, pune culoare pe un câmp azi negru sau pustiu, însă evenimentul care-l însuflețea a pierit: e ceva gol în locul unde altădată cineva trăia plenar o apropiere, o afinitate sufletească, unde orizontul (ceea ce văd ochii noștri până departe) era la locul său. Absența ei răzbate până în teritoriile unde poetul
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
de hrană în cazul concetățenilor săi, contraatacând cu o îndârjire care ridică, într-adevăr, un semn de întrebare cu privire la vechimea acestei dispute: „a-i osândi pe românii de astăzi, care se plâng că nu au ce mânca și găsesc alimentarele pustii și nu au căldură și lumină ș.a.m.d., (...) e o dovadă de insensibilitate crasă ori de «fals idealism». Iar de Calvin să nu aud!”. Un lucru e cert: mâncarea, hrana de zi cu zi, nu mai e privită cu
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
a lui Spiru Haret, apărută la Imprimeriile „Independența”, în 1915. Și destinatarul unei Nocturne din Caleidoscopul lui A. Mirea, consemnare curată a faptului divers, care ar putea fi, cu puțină bunăvoință, reorchestrată postmodern: „Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul./ Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul./ Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă./ Patroana, ca un Buddha, troneaza sus, la casă,/ Umplând cu cifre golul fatalului registru .../ Prin ochiul lui de sticlă, ca un ciclop sinistru
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
această fortăreață călugărească să îndure tăcutele suflări primăvăratice și cum nu a căzut, atâtea veacuri, într-o primăvară. Fraza celui mai aspru pustnic, Sfântul Antonie, îmi tulbură de ani buni, prin adânca ei suferință omenească, inima: Dacă te așezi în pustie și inima ta se liniștește, și pe neașteptate auzi ciripit de vrabie, inima ta nu mai are liniștea dintâi.” Poveștile călugărilor, cina, bucuria ospețirii i-l reamintesc pe Zorba, prietenul simplu și înțelept care crede că Dumnezeu îi primește la
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
măsurate înainte de-a ne trezi din cutele hainei zorii dispar în semn de recunoștință suntem evreii care traduc cu dificultate nu știm ce culoare are piatra nu mai invocați soarele și vîntul aducător de bine cei care trec în pustie dintr-o limbă în alta merg pe aceeași cărare ferită. distrugeri legale sfîrșitul nu vine la timp păsările nu mor în aer oamenii nu mor pe pămînt se aude numai furișarea șarpelui sub frunzișul arborilor protejați de lege sub directă
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]