1,643 matches
-
galbenă, dar lui Francine i-ar fi plăcut cu siguranță. — Vrei să vin și săptămâna viitoare, la aceeași oră? — Da, te rog. Va fi din nou mizerabil până sâmbăta viitoare, realiză Kathy în timp ce mergea spre casă. Cotoare de măr care putrezeau sub pat, camera stropită cu tot felul de tâmpenii, chiuveta înțesată cu vasele adunate de-a lungul săptămânii. De necrezut chiar. Pentru o fată care o ducea atât de bine, Lisa avea o casă foarte murdară. Într-o casă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Ramona. M-am gândit la faptul că arestarea ei mi-ar distruge cariera de polițist. Mă și vedeam acuzat de tăinuire de dovezi, de obstrucționarea justiției. Banii familiei Sprague ar scăpa-o de camera de gazare. Ar ajunge să putrezească de vie la Atascadero sau într-o închisoare de femei până când ar răpune-o lupusul. Martha ar fi distrusă, iar Emmett și Madeleine s-ar sprijini reciproc în continuare - în cazul lor acuzațiile de tăinuire de dovezi și obstrucționare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se dădu câțiva pași Înapoi, căutând un colț În care să vomite. Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie producându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ăsta era și motivul pentru care insistase pentru o escortă de poliție. În grija comunității sau nu, Îi era frică de Hoitar. — Și chiar e bun În ceea ce face, chiar e. — La răzuit mortăciuni. — Păi, nu le putem lăsa să putrezească la marginea drumului, nu-i așa? Adică nu-i foarte rău când e vorba de iepuri sau de arici, pentru că mașinile Îi terciuiesc iar ciorile au grijă de ce rămâne din ele. Dar câinii și pisicile și celelalte... Știi tu... Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când e vorba de iepuri sau de arici, pentru că mașinile Îi terciuiesc iar ciorile au grijă de ce rămâne din ele. Dar câinii și pisicile și celelalte... Știi tu... Oamenii se plâng dacă trec În fiecare zi pe lângă un labrador care putrezește În drumul lor spre serviciu. Făcu o pauză, un autobuz oprindu-se lângă ei. — Nu știu ce ne-am face fără Bernard. Înainte ca el să fie integrat În comunitate, nu reușeam să convingem pe nimeni să facă treaba asta nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mărimea unui microbuz, cu vopseaua galbenă sărită și zgâriată, așezate printre buruieni chiar lângă adăpostul numărul unu. Niște lacăte mari țineau ușile containerelor Închise, de parcă ar fi avut cineva de gând să pătrundă și să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copleșitor de menthol, care-i făcu ochii să lăcrimeze. — Vicks VapoRub, zise doctorul Wilson. Un truc vechi de la patologie. Acoperă o mulțime de păcate. — La ce ne uităm? Dă, Doamne, să fie Peter Lumley. — Greu de zis. Bietul micuț a putrezit aproape de tot. Doctorul se feri Într-o parte, iar Logan văzu pentru prima dată ce-l făcuse de fapt pe Matthew Oswald să fugă urlând afară În zăpadă și să-și vomite porția de Weetabix. Capul unui copil se distingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu-i dăduse pace Încă de la fermă. — Și mai e și David Reid. A fost abandonat. Modul de operare nu se potrivește. Hoitarul e un colecționar. N-ar fi lăsat el cadavrul să zacă așa acolo. — Poate-i place să putrezească Înainte să le adune. — Dacă el a fost, i-a tăiat organele genitale lui David Reid. Ar trebui să fie pe undeva pe la fermă. Insch se strâmbă. — La naiba. Va trebui să luăm la mână fiecare carcasă pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de agenți să Întrebe pe toată lumea din locurile În care au fost văzuți copiii ultima dată. Aduceți-mi un martor. Nu-l lăsăm pe ticălos să ne scape Încă o dată. În noaptea aceea, visele lui Logan fură pline de copii putrezind. Alergau prin apartament, voind să se joace. Unul ședea pe podeaua sufrageriei, cu bucățele de piele căzându-i pe podelele lustruite, făcându-și de lucru cu un xilofon pe care Logan Îl primise la cea de-a patra aniversare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
naiba știi? În comunicatul de presă nu era nimic din care să reiasă identitatea celui arestat, ci doar obișnuitul: „un suspect a fost reținut, iar raportul a fost transmis procurorului“. — Știi bine de unde: asta e meseria mea. Biata micuță, să putrezească În mormanul ăla de porcării... Vreau informații din interior, Laz. Încă mai am niște chestii despre Geordie Stephenson pe care tu nu le știi. Toată lumea are de câștigat. Logan nu-și putea crede urechilor. — Mai ai și tupeu după ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin strâmbi și o chică de păr pe care pieptănatul, oricât de Îndelungat, n-o putea Îmblânzi. Nu semăna deloc cu fața umflată, Întunecată și putrezind din fotografiile lui post mortem. Tot mai crezi că el a făcut-o? — Hoitarul? Insch strânse din umeri și mestecă. Nu prea mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de poze cu copilași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul, vine cu lopata și căruciorul și face cum face Întotdeauna. Insch Îl privi de parcă ar fi apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace cu el prin cameră. — E o fetiță moartă! Nu un afurisit de iepure! — E același lucru pentru el, privi Logan În jos către conținutul sertarului, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe jos, și se putea vedea că multora li se tăiase gâtul cu sânge rece. Spun că Germanicus însuși, cu mâinile lui, a pus rămășițele pe rug și a ridicat onoarea Romei din noroiul în care Tiberius o lăsase să putrezească. Eu îi tot ascult de azi-dimineață, pentru că trebuie să scriu. Palidul Cremutius vorbea așa cum scria, și în jurul lui oamenii se strângeau grupuri. Dar el, îndepărtându-se cu Tatius Sabinus, murmură: — Am înțeles de ce tace Tiberius. Și mi-e teamă. Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil acolo, printre pietrele ascuțite, în toți anii aceia. Preotul îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se poate vedea pe fund o statuie enormă a lui Isis, Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus tăcea. Germanicus se feri de privirea lui. Se gândi că nu numai femeia, regina, trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase când pășiseră pe corabia aceea, care acum putrezea acolo, pe jumătate scufundată, și se îndreptaseră în susul fluviului. Pe apele acelea, cei doi războinici, a căror violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte făgașe: o alianță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare? Nu rămăsese nici un bibelou, nici o cupă, nici o farfurie, nimic. La capătul scărilor care coborau spre mare putrezea o veche barieră de lemn, ce împiedicase trecerea prizonierei. Alte bariere interziceau accesul în grădină, spre porticuri, spre terase. El mergea într-o liniște desăvârșită; pașii i se întipăreau în praf. Cât suferise, la ce se gândise, cât plânsese, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oamenii merg până la capătul pământului. Manlius interveni, cu spiritul lui concret: — Malurile lacului sunt acoperite de mărăcini și stufăriș... Pe când vorbea astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de foarte departe. Corăbiile Împăratului — Ascultă, Euthymius, pe apa asta vom pune corăbiile marelui rit isiac, așa cum era și aceea pe care s-au urcat Marcus Antonius, străbunul meu, și regina din Aegyptus. Corabia pe care eu am văzut-o putrezind, distrusă, în portul din Alexandria. — Augustus, zise Imhotep, cea pe care ai văzut-o putrezind la Alexandria este corabia de aur, Ma-ne-djet, corabia sacră... Un minunat templu pe apă. Cleopatra a construit-o. — Dacă a putut s-o construiască regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
isiac, așa cum era și aceea pe care s-au urcat Marcus Antonius, străbunul meu, și regina din Aegyptus. Corabia pe care eu am văzut-o putrezind, distrusă, în portul din Alexandria. — Augustus, zise Imhotep, cea pe care ai văzut-o putrezind la Alexandria este corabia de aur, Ma-ne-djet, corabia sacră... Un minunat templu pe apă. Cleopatra a construit-o. — Dacă a putut s-o construiască regina din Aegyptus, răspunse Împăratul, Roma va putea s-o reconstruiască. Și vom construi și corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl aprobă: — Vom trimite un grup de soldați. Nimeni nu se va putea apropia de ele. Și vom arunca imediat totul, statuile, obiectele, îi vom îneca pe preoți, vom umple coca de pietre, vom distruge bordajul, le vom lăsa să putrezească pe fundul apei. Senatorul Asiaticus nu vorbea mult; de data aceasta însă, toți observară că intra în detalii, plin de mânie. — Arhitectul acela va fi alungat de îndată de la Misenum, apoi vom vedea ce facem cu el. Clarvăzător, Asiaticus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cantitate de lemn superb, care a ajuns la Musei Vaticani, Muzeul Kircherian de la Sant’Ignazio, în palatul unui membru al familiei Torlonia, care și-a făcut din el piese de mobilier. Și pentru că multe bârne grele au fost lăsate să putrezească pe mal, în bătaia soarelui și a ploii, unii le-au folosit ca lemne de foc. Corăbiile împăratului. În 1930, când nivelul lacului a fost suficient de scăzut, corăbiile ivite din apă au fost trase la mal și expuse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperit un schelet Întors pe o parte. De ce pe o parte? stă și se Întreabă lumea ce cască gura de pe trotuarul din fața Muzeului de Istorie. „Ați văzut ce oase albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Își aminti un vers dintr-una din poeziile pe care doctorul Ransome Îl făcuse să o memoreze: „un cîmp străin ce-mi este Anglia pe veci...“. Dar aici era Lunghua, nu Anglia. A boteza cărările murdare de scursori dintre barăcile putrezite după numele unor străzi dintr-o Londră pe care și-o aminteau vag le permitea prea multor prizonieri britanici să se țină departe de realitatea lagărului, o altă scuză pentru a sta cu mîinile În sîn În loc să-l ajute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În viață, dar acum, o parte din el dorea să moară. Era unicul mod de a face ca războiul să se termine. Jim se uită la sutele de deținuți de pe iarbă. Voia să moară cu toții, Înconjurați de covoarele lor care putrezeau și de dulăpioarele de băuturi. Mulți dintre ei, observă el cu bucurie, Îi făcuseră deja pe plac, iar Jim se simți furios pe acei deținuți care mai erau În stare să umble și care formau acum o a doua formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vreun dictator militar sau un general abandonat din China. După ce așteptă ca Price și oamenii lui să părăsească lagărul În căutarea containerelor cu parașute, Jim coborî la casa paznicilor. Curentul produs de motoarele avioanelor cu ajutoare risipise mirosul de carne putrezită din spital, un giulgiu care atîrna deasupra lagărului ore În șir. Dar Tulloch părea să nu-l observe. De Îndată ce locotenentul Price nu mai era prin preajmă, o fantomă care vîna alte fantome printre movilele funerare, Tulloch era dispus să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]