1,363 matches
-
și sunt măgar cu ea își lasă capul pe spate și râde, brusc și plin, relaxat. — Ok, hai că ne vedem mai târziu. Îți las cheile, da? Mă intimidează. Nu-mi vine să cred că asta e, dar asta e. Puzzle-ul Ada. O ecuație pe care nu o înțeleg și în care nu caut nici o necunoscută. Când plânge, pentru că se mai întâmplă, o suspectez de nesinceritate. Nu-i reproșez niciodată că plânge pentru că își pierde sursa poveștilor cu și despre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
evenimentele sunt aievea. M-am întors la mine și la viața de dinainte. Simțeam în sânge rușinea că-l judecasem greșit. El folosise ziarul să-l salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu fi singur. Pe Moni a cunoscut-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu fi singur. Pe Moni a cunoscut-o în sala de așteptare. De cum a intrat i-a simțit ochii îndreptați spre el; însă Alex voia doar să stea și să se gândească, așa că s-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Alex era singurul care putea să o asculte și apoi s-o iubească, până când Moni avea să devină din nou serioasă. Totul venea în fragmente care se potriveau altor fragmente, și Alex le lipea între ele ca pe bucățile de puzzle, iar legătura fină dispărea pe măsură ce orele treceau. Fiecare în felul său dorea ca imaginea să fie completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de carton reprezentând un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca imaginea să fie completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de carton reprezentând un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un picior de pod. Așa se construia New Yorkul, până când zgârie-norii americani din puzzle-ul ei se oglindeau în lacul lui cu rațe. Se făcu seară; și noapte. Spațiul se goli și așa, gol, părea imens. Cei doi se făceau din ce în ce mai mici, cuibărindu-se în scaunele de plastic ca în burta mamei și era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu New York. Era apoi împins într-o parte și-n alta până la scaunele de plastic, unde rămânea s-o aștepte pe Moni. Știa prea bine că-și pierde vremea, că va ieși afară cu sufletul pustiit, fără să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de cuvinte și semne de punctuație, doar aparent însă, căci de fapt interesează povestea pe care și tu ești în stare s-o refaci, adică să pui cap la cap bucățile de evenimente, descrieri și dialog ca și cum ai face un puzzle, după ce ai învățat regula jocului. Și care este regula jocului? Până la sfârșit vei fi în stare să stabilești singur modul în care vei juca, știind că naratorul te va urma oriunde vei dori, oriunde te va duce povestea, și va
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
crezi: chefurile lui mai puteau fi îngăduite? Ce, ăștia din Securitate dorm? Doar nu s-au culcat pe Laura victoriei! comentau ei, cu glasuri acre... Hohotele de râs și concluzia strămoșească da' ia mai dă-l și pe ăsta în puzzlele 'mă-sei! încheiau preocuparea pentru deslușirea misterelor întâmplării. Publicul binevoitor mai fremătă, totuși, încă o dată, la răspândirea conținutului unei noi teze, interesantă, inteligentă și adesea verificată de practică, privind abstinența acelui teribilist Vladimir: Păi, da, l-a cumințit o dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai mult. Citisem undeva că atunci când se instala acest gen de blocaj mental, de paralizie a nervilor, era mai bine să te concentrezi să faci ceva concret. De exemplu, să plivești buruienile din grădină, să spargi lemne, să rezolvi un puzzle sau un cub Rubik. Simțeam că nu mai puteam suporta multă vreme starea de agitație pe care mi-o provoca această femeie, nu mai puteam sta așa Încordat În fața ei, doar ascultându-i povestea. Încăperea de hotel se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe, ungea rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu este sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență! Chipul celui plecat din inimă se întregește în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă cu cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spiritului. Unii motivează abstractizarea lui "nu se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la stele. Oglinda se face țăndări, mozaicul dizolva pași: Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învins, decorul; pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi auzi voci, muzică, vânt; florile au miros de primăvară neîncepută. Ați dormit neîmbrățișați și nu vă puteți explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
radical din nimic și-l înmulțește cu doi (la numărător mereu cel care se împarte, la numitor atât cât încape o inimă largă), în care setea de a iubire este dată de circumferința roții Carului Mare. Fericirea nu se adună puzzle în trup, ci este însuși întregirea acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aparențele: Încă mai sunt urmă, Doamne, subțire umbră, tot mai subțire! Zăpada nu o pot falsifica, nu mă pot așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
data asta însă era ceva cu totul diferit, ceva mult mai sistematic decât vandalismul ocazional al câtorva puștani beți din SA. Cu acest prilej avusese loc o adevărată Walpurgisnacht a distrugerii. Peste tot era împrăștiată sticlă, ca bucățile unui uriaș puzzle sticlos, aruncat pe pământ de răbufnirea mânioasă a unui prost-dispus prinț de cristal. La doar câțiva metri de intrarea în blocul meu se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie, lungă, de melc, ridicându-se până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
carierei... Credeam că știu exact încotro mă îndrept. Iar acum mă trezesc într-o cameră ciudată, undeva la țară. Iar cariera mea e făcută zdrențe. În plus... mai e ceva. Ceva ce nu-mi dă pace. O ultimă bucățică a puzzle-ului care încă lipsește din creierul meu. O să-mi aduc aminte despre ce e vorba în câteva clipe. Îmi lipesc fruntea de geamul rece și liniștitor, și mă uit la un bărbat din depărtare, care își plimbă câinele. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care o avem în față. (Îl privi pe Ash care înclină capul aprobator). Am înregistrat un apel dintr-o sursă situată acolo. Destul de ciudat, și se pare că Mama a avut nevoie de ceva timp pentru a decodifica acest puzzle, dar nu încape nici o îndoială că vorba de un semnal de naufragiu. ― Ce? Povestea asta e de neînțeles, zise Lambert, descumpănită. Dintre toate transmisiunile standard, apelurile de urgență sunt cele mai directe și cele mai puțin complexe. De ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
moderniste (de la Musil la Mann, de la Kafka la Robbe-Grillet) -, cartea minuțios construită a lui Manea este în esență un mister psihologic, istoria căutării unei organizații oculte, povestea unui anchetator care își pierde mințile și, până la urmă, un foarte ingenios construit puzzle linear. Ca într-o enigmă, cititorul este invitat să speculeze pe marginea unor indicii și să facă în permanență deducții. De la suprafața textuală, care este un amestec de scene realiste, visuri, coșmaruri și obsesii, cititorul se simte îndemnat să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]