2,475 matches
-
El viața de acum, ca noi, fie să pierdem adevărata viață, veșnică, prin păcatele noastre, fie să o dobândim, prin virtuți. Binele absolut nu poate fi în viața trupească, deoarece aceasta ne‑a fost dată de dumnezeiasca rânduială; tot dumnezeiasca rânduială o va lua înapoi. Câtă vreme aceasta este limitată, ea nu are Binele absolut; Binele absolut este conținut în viața spirituală, pe care o dobândim singuri, ea nu presupune nici rău și nici sfârșit. La acestea se adaugă o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cartagina scrisori în care îi îndeamnă la o rezistență cuminte, dar neclintită. Curând, apar în sânul Bisericii africane grave probleme de autoritate datorate lipsei de înțelepciune a duhovnicilor. Mulți creștini apostaziaseră în timpul persecuțiilor, ceea ce atrăgea după sine excluderea lor de la rânduiala împărtășirii. Pentru a fi deplin reintegrați în Biserică, ei erau obligați să se supună încercărilor de penitență și apoi să primească binecuvântarea unui preot. Aceasta era regula impusă chiar de Ciprian, susținut de colegiul său de preoți, regulă amenințată însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi rânduit venirea lui la vremea potrivită. „Taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7). Prin aceasta el denunță ereziile apărute în vremea sa. „Până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.” (2Tes. 2,7) Numai rânduiala dumnezeiască, spune apostolul, îl împiedică să se manifeste. Căci, așa cum spune dumnezeiasca profeție, trebuie mai întâi ca Evanghelia să fie propovăduită la toate neamurile și apoi se va arăta acela. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i. El le va lua dincolo de fluviu și [le va] duce în pământ străin. Dar ele hotărăsc să părăsească mulțimea popoarelor și să plece într‑un ținut mai îndepărtat unde neamul omenesc n‑a locuit vreodată, ca să respecte, măcar acolo, rânduielile pe care nu le‑au respectat în țara lor. Au pornit deci prin trecătorile înguste ale Eufratului. Căci Cel Preaînalt a făcut atunci o minune pentru ei și a secat izvoarele fluviului până ce ei au trecut. Dar, ca să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei societăți care, prin fetișizarea bunurilor materiale și instituționalizarea gândirii dominate de principii utilitariste, marginalizau valorile spiritului. Tinerii poeți, promovați de numeroasele cenacluri pariziene și de cele peste o sută de mici reviste efemere, opun poeticii parnasiene, al cărei principiu
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând paralel cu cea modernă, contemporană, necomunicând nicăieri. Ilustrând cum funcționează rânduiala, normele etice într-o societate arhaică, tradițională, romanul este și una din principalele personificări literare a firii românului. Cât privește poezia naturii, prezentă copleșitor, S. excelase și în două cărți anterioare, Țara de dincolo de negură și Dumbrava minunată. Prima cuprinde
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
vremurilor trecute. Obiectul e slava și decăderea Moldovei. Trilogia Frații Jderi vine să înfățișeze ceasul de glorie al țării, după ce Zodia Cancerului îi prezentase ticăloșirea. E vorba de lunga domnie a lui Ștefan cel Mare, când acesta izbutește să pună rânduială în toate, să asigure înflorirea ținuturilor pe care le stăpânește și să le apere împotriva invaziilor tătărești și turcești. Frații Jderi ar fi aparent un roman de aventuri, asemănător Celor trei mușchetari de Al. Dumas, unde feciorii boierului Manole Păr
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tenacea rezistență împotriva mereu altor năvăliri cotropitoare, legile codrului sau ale pustietății bălților, unde își găsesc lăcaș refractarii. Chiar atunci când duc o existență singuratică, oamenii lui S. sunt împlântați adânc într-o tradiție, ascultă de cutume ancestrale și respectă o rânduială nescrisă, aparținând naturii locurilor înseși. O veritabilă etnografie a neamului românesc poate fi descifrată în nenumăratele detalii, necolecționate anume de prozator, dar ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea - „e o natură istorizantă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
să se roage pentru „răpăusatul giupânul meu postelnicul”, „Dumnădzău-l poménească”83), daruri fixate uneori în testamentele defuncților; cei mai puțin cuprinși (iarăși văduvele) nu se dădeau în lături de la sacrificii - observau călătorii străini, un Weismantel, un G.B. Frontali, pentru împlinirea rânduielilor: „[...] nu sunt de ajuns lipsurile pe care le au din cauza dărilor mari, ei își mai pricinuiesc și altele, dacă moare vreun sărac și lasă o familie numeroasă în sărăcie și rămân ca moștenire o vacă și doi boi, soția este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Premiul Ministerului Culturii (2003). Cartea care l-a consacrat pe S. este romanul Niște țărani (Premiul revistei „Săptămâna”, Premiul „Ion Creangă” al Academie), ce înfățișează un sat oltean izolat, Cornu Caprei, cățărat în parte pe dealuri păduroase, stăpânit încă de rânduieli patriarhale, inclusiv de sărăcia inerentă înapoierii. În scenă sunt aduși în special țărani asemănători cu cei din Moromeții, în frunte cu Năiță Lucean, aproape o „copie” a lui Ilie Moromete, cel mai fascinant personaj din literatura lui Marin Preda: mai
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
care, după cum mi se pare, se aseamănă oului; căci după cum oul nu are sfârșit, așa și speranța( în înviere ) nu se termină niciodată". Practica întrebuințării ouălor roșii a fost asimilată de Biserică, drept dovadă, avem în Molitfelnic chiar și o rânduială specială în "Sfânta și marea Duminică a Paștilor", în cadrul căreia se citește rugăciunea de binecuvântare a ouălor și brânzei ( Molitfelnic, București, EIBMBOR, 2006, p.418). Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu obtuzitatea mărunților îndrumători culturali ai sistemului. Țuică de prună consemnează ca un ritual inițiatic participarea unui adolescent la distilarea, după rânduială, a țuicii, soldată cu o beție cumplită; în Ispitirea e istorisită pățania unui țăran matur care, pus - printr-un concurs de împrejurări vodevilesc - în situația de a participa la un examen pentru angajarea pe un post de muncitor, ia examenul
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Giuglea). Repere bibliografice: N. Iorga, Cântecele românilor din Serbia, „Ilustrațiunea română”, 1913, martie; Perpessicius, Opere, II, 181-183, X, 29-34; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 60-62; Dragomirescu, Scrieri, 262-263; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 139-142; M.N. Popp, George Vâlsan, „Rânduiala”, 1935, 3; Simion Mehedinți, Profesorul George Vâlsan, U, 1935, 217; Adrian Maniu, Poetul geograf, U, 1935, 218; T. Păunescu-Ulmu, Tristeți de prin Ardeal, R, 1935, 7-9; Dimitrie I. Balaur, Profesorul Gheorghe Vâlsan. Un savant religios, BOR, 1935, 9-10; Iorga, Oameni
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
fost Ioan (Iancu) Fănuță, autor de versuri și traducător din Al. Dumas, și maiorul Atanasie Fănuță, o figură memorabilă pentru Constantin Bacalbașa. În 1848 Z.R. este alături de boieri de vază la tratativele purtate cu trimisul sultanului pentru restaurarea vechilor rânduieli. Prin activitatea sa publică el cunoscuse o serie de personalități: Barbu Știrbei, Ioan Câmpineanu sau pe cei din familia banului Barbu Văcărescu, încredințându-i poetului Iancu Văcărescu parte din manuscrisele sale. Personaj întârziat între cronicarii epocii fanariote, Z.R., influențat
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
preotul, învățătorul și primarul, și o mamă habotnică, teroarea satului, care, prinzând de veste că insul vrea să se însoare cu o rudă, îi „ia” acesteia umbra și o îngroapă în zid spre a-i provoca moartea. Păzitoare a vechilor rânduieli, baba Savila întruchipează primitivitatea, bigotismul, dar și bunul-simț popular, exprimat în curajul de a fi ea însăși, de a nu ceda modelor, în dârzenia cu care împiedică de a se făptui ce nu se cade. Dramaticul e covârșit însă de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în fața spiritului pur”. Discurs profetic, limbaj metaforic, ardoare de tânăr misionar. Autorului îi plac construcțiile verbale vechi, cuvintele uitate, și le readuce în discurs înnobilându-le cu sensuri filosofice. Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă („ba da, ba nu”, „pururea” și „de-a pururea”, „tot-de-a-una”, „are loc” etc.) pentru a scoate din ele semnele fatalismului și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
nu se întâmplă nimic”, a unui „târg unde se moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969, sub titlul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
alternativă la sociologia marxistă, observa Ilie Bădescu, sociologia poporanistă a formulat două teze fundamentale: 1) întreaga organizare socială ierarhică a omenirii s-a născut prin superpunere; peste „elementul țărănesc nediferențiat social, conservator s-au superpus pe rând, în istorie, feluritele rânduieli ierarhice, de clasă și de castă; 2) „sistemul capitalist, în speță proletariatul industrial, s-au ridicat pe ruina parțială a gospodăriei țărănești, nu doar în Răsărit, ci și în Apus” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 85). Evaluând recent contribuția teoretică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de același autor. 38. Merită să cităm măcar cele două „porunci pitagoreice” cuprinse în primele cinci versuri. Prima (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, p. 63) recomandă păstrarea practicilor de cult, așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai (nómw
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noi și ne-a rugat să găsim o soluție. El fusese botezat și trebuia înmormântat creștinește. Am recurs la o soluție de mijloc: până la poarta cimitirului a fost adus de «tovarăși», de acolo l-am preluat noi... am respectat toate rânduielile, am făcut totul pe îndelete. Acum, după ani, mă întâlnesc cu copiii lor, care îmi mulțumesc, convinși că ar fi fost o greșeală dacă ar fi respectat hotărârea tatălui lor”. O altă formă de conservare a identității erau prieteniile, relațiile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie”, înăuntrul căreia se trăiește în absolut. Repetarea prin veacuri a unor situații fundamentale, dar în decor schimbat, e modul participării la eternitate
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
RÂNDUIALA, publicație apărută la București, trimestrial, din ianuarie 1935 pînă în august 1938, în mai multe „caiete”, cu subtitlul „Arhivă de gând și faptă românească”. Conducerea este alcătuită din D.C. Amzăr, Ernest Bernea, Ion I. Ionică, Ion Samarineanu. Din cercul revistei
RANDUIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289130_a_290459]
-
la Universitate. Începând din 1937 R. devine declarat legionară, adăpostind semnăturile lui Mihail Polihroniade (Politica externă a României), Victor P. Gărcomeanu (Tudor Arghezi și spiritul iudaic în literatură), Radu Gyr (Cântec pentru slavă de arhangheli), Corneliu Zelea Codreanu (Pentru noua rânduială), D.C. Amzăr (Căpitanul întregului neam și Destin legionar). Pe aceeași linie merg și versurile publicate de Virgil Carianopol, Ion Samarineanu, Aron Cotruș, Victor Tudoran, Iulian Vesper, Tudor Codreanu, Radu Gyr. Eseuri îmbibate de idei asemănătoare semnează Ion Conea, Haig Acterian
RANDUIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289130_a_290459]
-
de la sfârșitul anilor ’30, în special activitatea clandestină a comuniștilor și reprimarea acesteia de oficialitățile vremii. Piesa se încheie cu procesul unui grup de comuniști, eveniment înfățișat ca o adevărată apoteoză a acuzaților care se transformă în acuzatori, vituperând energic rânduielile social-politice din epocă și prevestind răsturnări politice viitoare. „Drama” e un exemplu flagrant de artă explicit „angajată”, conformânde-se prin schematism și „mesaj” tezismului ideologic al momentului. Extrem de modeste valoric, prestațiile - târzii - ale lui M. în calitate de prozator nu prezintă vreun interes
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]