2,406 matches
-
privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de oameni se afla în jurul locuinței defunctului care avea casa lângă „Medeanul nostru din centrul satului - pe atunci mult mai mare și mai cuprinzător - însă astăzi redus la mai puțin de jumătate din cauza eroziunii și alunecării terenului din vale - sporind râpa - cu caznă indiguită mai târziu prin lucrări inginerești de combaterea eroziunii solului. Defuncții, gospodari renumiți, cu multiple resurse materiale, au avut parte de o mare și grandioasă adunare de doliu, cu mii de participanți curioși să asiste la această întreită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Tisa pân’ la Nistru/ Suntem români și suntem frați.” în Să repetăm puțin înfățișează un alt Katin făcut de galonații năimiți de străini asupra celor întorși din războiul antisovietic „îi alegeați pe cei întorși de pe front/ Și-i duceați la Râpa Galbenă/ Unde-i gâdileați în ceafă/ Cu revolverul/ Cum purificați voi poporul român/ De pleava aceea/ Care n-a vrut să moară pe front.” Faptul acesta mi-a fost confirmat de un actor de la Teatrul Național din Iași. Cam grea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a întâmplat ieri. A fost atacat prim-ministrul Israelului. Sau a părut că a fost atacat. Securitatea israeliană a omorât până la urmă pe unul din contestatarii din interior ai negocierilor de pace. Asta ar putea să ducă totul de râpă. — Răspunsul este nu. —Persoanele influente în cauză au hotărât că e o oportunitate prea bună ca s-o lase să se piardă. Vor să te duci acolo și să-ți faci numărul. Să-ți pui magia la lucru. Haide, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe site-ul Haaretz și dădu peste aceeași imagine pe care o văzuse cu cinci ore înainte: Ahmed Nour, cu zâmbetul acela enigmatic. Se întrebă aproape cu voce tare: „Ce s-a întâmplat cu tine?“. Și apoi: „Se duce de râpă toată înțelegerea asta din cauza ta?“. A făcut tot ce a putut cu Al-Shafi, rugându-se de el să-și păstreze încrederea, să rămână un adept al negocierilor. L-a asigurat că dacă cei din Hamas o iau razna, există anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pavate. Acum, într-una din puținele secunde pe care le avea la dispoziție ca să ia o decizie, trebui să se hotărască dacă avea cu adevărat încredere în Uri. Instinctul, în această lumină slabă a zorilor, îi spunea că urmează o râpă și că saltul peste margine îi garanta moartea. Totuși Uri îi spusese că unghiul era înșelător, că panta era lină. Putea oare să-l creadă? În ultimele două zile trăiseră și respiraseră împreună aproape oră de oră. Ea găsise cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea da seama că nu era o înregistrare, nu venea de la radioul unei mașini, ci erau glasuri de oameni care cântau, sunetul fiind purtat de adierea vântului. Se apropie de marginea adânciturii și văzu că nici acolo nu urma o râpă, ci o pantă. Trebuia să facă un salt inițial, de un metru, după care să coboare pur și simplu coasta dealului. Făcu lucrul ăsta, mulțumindu-i lui Orli pentru cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bătrâna aia drăguță stătea acolo și-i plătea băuturile. A trebuit să iau și eu o prăjitură ca să n-o-ntristez. — Uite ce: dacă te mai prind că-ncurajezi oameni de teapa aia și faci să mi se ducă de râpă investițiile, te dau afară c-un picior în fund. E clar? — Da, doamna. — Ești sigură c-ai înțeles ce ți-am spus? — Da, doamna. — Așa. Acum arată-i lu’ omu’ ăsta unde ținem măturile și celelalte chestii și pune-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
astăzi în oraș, m-am oprit pe la fabrică. De fiecare dată mă deprimă să trec pe-acolo. Ce s-a mai întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. Îmi închipuiam eu, suspină doamna Levy. Ai lăsat întreprinderea tatălui tău să se ducă de râpă. Asta-i tragedia vieții tale. — Isuse Hristoase, cui îi trebuie fabrica aia veche? Nimeni nu mai cumpără tipul de pantaloni pe care îl confecționez acolo. E din vina tatălui meu. În anii treizeci, când au început să se poarte pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe consumatori cu scaune și sticle de bere sparte. Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta pantofi de popice.“ Ce zici de chestia asta? Niște zănatice ca alea trei fac să se ducă de râpă întreg cartierul. Un tip cinstit încearcă să se distreze și el puțin și dă de una din lesbienele alea care-l ia la bătaie. Pe vremuri era bine aici, iar oamenii cumsecade. Acu’ dai numa’ de lesbiene și poponari. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lăsa sentimentele tale de vinovăție să se răsfrângă asupra mea. — Ce sentimente de vinovăție? Ce-am făcut? — Tu știi la ce mă refer, Gus. Știi cum ți-ai bătut joc de viața ta. Ai lăsat compania să se ducă de râpă. Aveai ocazia s-o faci cunoscută în toată lumea. Sângele și sudoarea tatălui tău ți-au fost oferite pe o tavă de argint. — Ah! — Ai distrus o mare întreprindere. — Ba, dimpotrivă, chiar astăzi am avut mare bătaie de cap cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
porunci femeia. — Asta și fac. Ignatius apucă mânerul căruciorului și plecă împingându-l. Voi toate ar trebui să cădeți în genunchi și să-mi cereți iertare pentru ceea ce am văzut aici pe gard. — E clar că orașul se duce de râpă, dacă unul ca ăsta e lăsat să umble liber pe străzi, spuse o femeie, în timp ce Ignatius se îndepărta legănat pe alee. Ignatius fu mirat să simtă o pietricică lovindu-l în cap pe la spate. Furios, împinse mai departe căruciorul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care tot mai atârnau de tavan de pe vremea când I.J. Reilly era însărcinat cu registrele, spre domnul Zalatimo care lovea cu piciorul în coșul de hârtii, buimăcit de „ordinea alfabetică“. Trist, foarte trist! O întreprindere gata să se ducă de râpă, tineri idealiști nefericiți pretându-se la falsuri ca să se răzbune. — Plecați o dată de aici, se răsti la ei domnișoara Trixie, bătând cu palma în birou. — O auzi cu câtă convingere vorbește? constată mândră doamna Levy, în timp ce trupul ei durduliu, înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în pragul isteriei. Gus Levy să conducă o companie? Gus Levy autoritar? Ce-ar putea ea să le mai spună lui Susan și Sandrei? Ce-ar putea să-i spună lui Gus Levy? Bănuiesc că și fundația se duce de râpă, nu-i așa? — Bineînțeles că nu! Domnul Levy zâmbi în sinea lui. În sfârșit, rămăsese și soția lui fără vâsle, încercând să-și găsească drumul pe o mare de confuzii și-i cerea lui s-o îndrume. Vom institui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și cu siguranță nu avea dreptul s-o atragă pe fată departe de spațiile locuite. CÎt mi-ar fi plăcut să fac dragoste sub cerul liber și În plin soare! Oare din pricină că n-am atras-o pe Maryse Într-o rîpă sau Într-un tufiș În vara aceea am făcut atît de rar dragoste În natură? Păstrez mai curînd amintirea unor canapele și paturi king size de prin hoteluri - am făcut socoteala că doar la Paris am fost În optzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fel, de la o generație la alta, de la un an la altul... Fiecare cu vremea lui. Deși îmi pare că este o vreme perpetuă... perpetuum mobile... Că tot era vorba de telefoane mobile. Celulare. Ah, celularele... Ei, învățămîntul se duce de rîpă în țara asta... și grevele nu rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă ar reuși să însemne ceva pentru întreaga lume
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
locuiți la noi veți putea înțelege mai bine, Foarte bine, doar că nu pricep cum se poate ca o daună să urce la peste sută la sută, Pentru că lumea nu se gândește la asemenea lucruri, economiile familiale se duc de râpă, Păcat că n-am știut, Atenție, în primul rând vă vom plăti statuetele la valoarea exactă care a fost calculată, nici un ban în minus, Până aici am înțeles, În al doilea rând, evident, trebuie să plătim și sondajul, adică, materialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încercând în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă sălbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aurie care se reflectă În inelul din nasul obișnuitei barului, În chelia lui Zamyatin, În sticla de gin din mîna barmaniței care plutește pe deasupra paharelor de martini. Wakefield se străduiește să nu devină optimist. Optimismul i-ar putea duce de rîpă Întreaga carieră. Frumoasa barmaniță, pe numele ei Mitch, face casa, pregătindu-se să iasă din tură. Se cocoață În poala lui Zamyatin. Ca la un semn, cele două turiste Își dau paharele peste cap și se ridică să plece. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi tămăduitor un tip din Texas s-a izbit de un zid cînd Dumnezeu i-a zis Dă’ și mie volanul! Și alții aud tot timpul voci care le spun să stea sub un copac sau să sară de pe o rîpă sau să aducă un coș mare de ouă la Blockbuster și să arunce În clipuri și glasurile Domnului se aud peste tot tare și clar sub huruitul benzii telexurilor și toate aceste miracole și toți acești zei grăitori formează misterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stocată În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele Înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dea sfaturi pline de înțelepciune și spirit despre importanța așezării oaspeților, singurul lucru pe care dorea Fran să-l facă era să se retragă sus, în intimitatea băii, și să afle dacă viața ei era pe cale să se ducă de râpă sau dacă totul era doar o uriașă alarmă falsă. În timp ce Camilla aducea ultimele retușuri fripturii de vită Wellington, Fran o șterse în fugă la etaj, repetând mantra atât de cunoscută sexului feminin încă de când Evei îi întârziase ciclul pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
La drept vorbind, sosirea primului cadou stârnise o undă sensibilă de șoc în mintea lui Fran. — Oh, bine. Foarte bine, de fapt, am avut o problemă cu hârtia și am crezut pentru o clipă că s-a dus totul de râpă, apoi o mică dificultate pe plan local cu un distribuitor, dar totul e în regulă acum. De fapt - vocea Camillei ar fi putut tăia și sticla -, mă refeream la pregătirile pentru nuntă. — Ups! murmură Fran când Camilla închise, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]