14,215 matches
-
undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și ne-a luat repede, am început să ne înghiontim, dă-te mai încolo, ba tu, și m-a pufnit râsul, am zis că mă mut și râdeam ca prostul, mă mut ca în bancul ăla, la marmacie, și a început și ea să râdă, mai tare ca mine, apoi mi-a spus că ea lucrează la o farmacie, și am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tu. Ia treci și stai în poartă. Nuu, și în poartă? Of. Și stau în poartă, indiferent la toate mingile care trec pe lângă mine și pe care nu le apăr. Dacă m-ar vedea Del Piero, m-aș face de râs. El nu e portar. El dă goluri. Iar eu am un tricou trist pe mine și un gol mare în stomac. Adrian Jugaru Planeta de damă Începuse să plouă și era frig. Poșta nu era prea departe. Mereu mi-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vârstă Încolo, te gândești să te distrezi cu nepoții, să-i educi, să-ți scrii memoriile, sau să muncești În cerc mai restrâns, fără să mai ai pretenția că mai poți organiza viața complicată a unei țări Întregi. Te bufnea râsul când Îi vedeai la televizor cum dormeau În sălile de ședință sau țineau discursuri agramate, chiar dacă se străduiau să exprime ceva. Excepții de la această regulă sunt puține, și fiecare În parte este chemat să se autoanalizeze corect și să spună
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de stele" este o emisiune bună, cu un prezentator pe măsură, dar ce-ar fi să faceți o ploaie de stele autentice nu imitații doar?! E tare trist, domnilor, pentru că nu vreți să ne lăsați bucuria vieții, chiotul nevinovat, cântul, râsul, nimic nu vreți să ne mai lăsați. Păcat! Îmi pare rău pentru voi, pentru că noi vom cânta și ne vom bucura din nou și asta cât de curând. Mai trist pentru voi, așa că vă recomand să vă spovediți conștiinței proprii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
televiziune l-au prezentat În toată amploarea și consecințele? Nici unul. S-a prezentat ca un fapt divers la știri, cu toate că asta implica mult mai multe decât un simplu incendiu. Și acum ajungem și la emisiunea domnului Dan Diaconescu. Te pufnește râsul, dacă n-ar fi de plâns, când te gândești ce acuzații puerile i s au putut aduce. Nu realizați, domnilor, că sunteți caraghioși?! Chiar nu vreți să realizați!!! Știți, zicala populară este aspră, dar dreaptă: "prostul nu-i prost destul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
primărie. Vedeți, Băsescu suferă de aceeași boală ca și Funar În privința consilierilor, dar nu știe de glumă; le face pe toate legal: și bine face. Domnul Funar Își mai permite să și glumească. Dragii noștri, Încă n-ați Învățat că râsul Însănătoșește? Iar domnul primar Funar vrea să se mențină sănătos la minte și la trup. Bravo lui! Bravo lor! Ambii primari exemplificați aici sunt de felicitat numai și pentru faptul că rezistă cu stoicism unor asemenea presiuni. Și ce presiuni
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și noi, la rândul nostru, trebuie să lăsăm celor care vin ceva frumos, luminos, cald, În muncă, cinste și adevăr, cu sănătate, spor și ajutor În Libertate. Și prima condiție pentru Îndeplinirea mandatului nostru, al tuturor este să redăm copiilor râsul, veselia, copilăria; tinerilor visele frumoase și posibilitatea Împlinirii lor; maturilor minte Înțeleaptă și râsul sănătos, de om Împlinit, iar bătrânilor posibilitatea să realizeze că n-au trăit degeaba, că rostul lor aici a fost Împlinit și că pentru acest rost
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cald, În muncă, cinste și adevăr, cu sănătate, spor și ajutor În Libertate. Și prima condiție pentru Îndeplinirea mandatului nostru, al tuturor este să redăm copiilor râsul, veselia, copilăria; tinerilor visele frumoase și posibilitatea Împlinirii lor; maturilor minte Înțeleaptă și râsul sănătos, de om Împlinit, iar bătrânilor posibilitatea să realizeze că n-au trăit degeaba, că rostul lor aici a fost Împlinit și că pentru acest rost al lor au toată iubirea și respectul urmașilor. Asta-i „ce-ți doresc eu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai importante pentru voi, ca și acum de altfel, numai că puțin sub altă formă. Ca să vezi numai ce-i tună românului prin minte : țara arde și baba se cheaptănă, pardon, râde de curcani. Dar să știți de la mine că râsul e sănătos și dezleagă mințile și ogoaie burțile. Ce să-i faci, așa-i românu : Râde și cântă cu burta goală și cu țoalele rupte pe el, că nici alea de duminică nu-i mai sunt Întregi de atâta cârpeală
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
venit ziua când partidul s-a săturat de el și l-a mătrășit. Și iar lam văzut la TV spunând că se va Întoarce la cei pe care i reprezentase cândva. Și văzând asta , nu e normal să te umfle râsul ?! Că plânsul ne-a umflat deja. Știți despre este vorba, nu ? L-am mai pomenit pe undeva, tot așa, drept exemplu, așa că nu mă mai ostenesc să-i spun numele. Nu merită. Și câți ca el, câți ca el.....asta
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ei văzând cu ochii. Și această ultimă remarcă este valabilă la modul general și pentru orășeni și pentru săteni. Lăsați crâșmele și discotecile de prost gust, lăsați băutura și alte prostii, oameni buni și adunați vă la seri culturale, la râs, cânt, dans și voie bună, măcar pentru câteva ore. Și nu mai vindeți unuia , ceea ce aparține de drept, tuturor. Eforturile părinților noștri și ale noastre au fost mult prea mari, ca să vă bateți voi joc de ele, numai așa, ca să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
n-ați făcut mai nimic pentru ei sau pentru țară, ci numai pentru consolidarea partidului. Că doar tot pe banii noștri umblarăți pe la internaționala socialistă după sprijin. Și să nu-mi spuneți că erau banii partidului, că o să mă pufnească râsul : păi nu știm noi că banii partidului sunt tot ai noștri ?! Că doar nă-ți fi dat o lege de care Încă n-am aflat, lege care să consfințească faptul că politica se face de acum Încolo doar pe baza cotizațiilor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cela? Ți-a sosit amorezu, tu! Îi aruncă o privire scurtă strâmbându-se la el și urcă scara. Miluță se luă după ea. În ușă, sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o pe mama... Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile și toate ispitele. Ce era cu ea? Izbucni în râs. Aha! Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa vrei să mergi? întrebă ea, izbită de înfățișarea lui. Urcă-te-n cameră, pe încetul, să nu te simtă mama, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mâinile, care-i zvâcneau încleștându-se de balustradă, tot trupul să se desprindă și să coboare, să se amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jucându-și în ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strâns între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l știi tu pe Minulescu? Da, ce? Nu-i voie? E interzis? De la frate-tu, de unde-l știi? De la mine. De ce de la frate-miu!? Nu știam că iubitul meu i-atât de cult! Așa-i! ricană el, și izbucni în râs. Ți-am spus eu c-ai început să mă iei peste picior! Peste piciorul care te doare sau peste celălalt? Veverițo! Nu mă fă să-mi ies din minți! Am o mână năprasnică! Dacă te prind, nu mai scapi! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spuse Miluță. Nu se poate! Ascultă și tu. Se tem și s-au ascuns! Ce-i azi? În câte avem azi? Ce importanță are? Poate că are! Sigur, e ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit cu piciorul de lemn în tejghea și coatele pe masă, și râsul lui care ar fi trebuit să izbucnească la apariția ei. "Veste mare, bunico! Ai auzit? Cu domnii s-a terminat. Vin tovarășii!" "Ce-i, domnu?" "S-a-ncheiat pace! Armistițiu! S-a zis cu nemții." "Să fii sănătos, domnu!" Își mușcă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vestea pe care zici că mi-o aduci, îi declară, patetic, Cerboaica, ai de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și buzele i se umflară dezvelindu-i dinții într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]