1,709 matches
-
rang, recunoscuți de oamenii de teatru de oriunde. Artiști despre care s-a scris mult și consistent, și pro, și contra, care au fost și sînt adulați, care lucrează cu aceeași nebunie, despre care unii doar au citit și au rîvnit să le vadă spectacolele pe viu. Cum a reușit Boroghină treaba asta? Aici e ceva mister... Lîngă el au fost foarte puțini oameni, și aceia fără experiență explicită în conceperea și organizarea unui festival. Cred că, uneori, pasiunea poate să
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
în jur de treizeci de ani, și Balotă, Negoițescu ori Cotruș, care ne întreceau în vîrstă cu un deceniu și jumătate, și anume acea complexitate culturală care lor le venea ca o mănușă și la care noi abia dacă puteam rîvni, formați cum eram într-un climat neprielnic și îngust, ca să nu spun mai mult. Iată chiar titlul cărții și argumentele în sprijinul lui din eseul intitulat Moartea și transfigurarea lui Euphorion: nu sînt sigur că pot măcar evoca astăzi șocul
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
de Călin Vlasie, cele 19 titluri de carte de poezie au ieșit la timp și vor fi lansate la Botoșani pe 15 ianuarie. Astfel Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” a intrat în normalitate și îl face acum și mai rîvnit de poeții români. Pe primii 18 poeți laureați îi pot face acum aici cunoscuți, cu cărțile editate în această colecție. Dintre primii 19 lipsește Mircea Dinescu, care a propus o păsuire pentru a-și da acordul. Iar cel de al
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
ale insolitării. Senzualitatea motivului trece fără a dispărea într-o senzualitate formală nesățioasă de sine: "Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește prin cenușa / imperiului / Râsul tău / se varsă ca apa într-o scară de pahare / Acum aș râvni / o plimbare cu barca pe-acest căprui al ochilor tăi" (Floare de măr). Din loc în loc răsună cîte-o melodie grațioasă, de șansonetă acompaniată de acordeon: "Sânt singur chiar pe viața mea / sânt doar adaos fără ea / și nu mai știe
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru o clipă uzurpează însăși eternitatea. Posibil și imposibil De fapt gândirea se chinuiește într-o meditație neîntreruptă despre "posibil" și "imposibil". Întreaga lume pare să se despartă între ceea ce îmi aparține și altă parte rîvnită cu îndîrjire la care parcă nu pot ajunge! Dar lucrurile "mele" sunt și ele de două feluri - cunoscute, existente și - necunoscute, rîvnite doar în speranța de a fi mai bine cunoscute. A cunoaște, a poseda... oare ce înseamnă? O mișcare
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
a se putea întreține - el, care, potrivit lui Lepenies, dacă ar fi trăit în Franța, ar fi devenit un mare om de litere. Portretul subtil pe care i-l face Lepenies este concentrat în acestă efigie subtilă a poetul care a râvnit ca nimeni altul să creeze expresia: „...ceea ce îl caracterizează este un nihilism al fermității, un mod de a gândi pe loc, capabil, totodată, de o mare mobilitate interioară.” Ceea ce-i înrudește pe cei doi, crede gânditorul german, este ceea ce ambii
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
anii în care pentru cei mai mulți scriitori români o plecare în străinătate reprezenta un vis neîmplinit, autorul filmului Puterea și adevărul își permitea a renunța la un atare voiaj: "În 1965 Demostene urma să fie investit și cu demnitatea atît de rîvnită de reprezentant al României la COMES, cu sediul la Roma: călătorii în străinătate, posibilitatea de-a refructifica vechile legături, de-a face altele noi etc., etc. Din delegație făceau parte Zaharia Stancu, Marin Preda, Cicerone Theodorescu, N. Tertulian și Titus
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
împreună o miză mai înaltă. Și în sensul acesta plecăm cu toții îmbogățiți de aici și vom ști, - pe baza unui credo, cum este elaborat de prof. Postolache, cum se schița și din expunerea excelentă a domnului Aurelian Dochia -, nu să rîvnim la vreun cinic cîștig piramidal, bun să ne rătăcească în himerele unei exuberante avuții simbolice, dar atașați, dimpotrivă, realităților esențiale, să tindem neabătut spre acea „égalité d’âme”, pe care, pe drept cuvînt, o preconizau moraliștii de stirpe autentică. În
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
sau cunoștință în București care să nu fie - cum se spune tehnic - "posesor de automobil." Și nu prea mai cunosc oameni care să meargă la serviciu cu metroul, când în garaj sau în fața blocului îl așteaptă mașina la care a râvnit încă din vremea copilăriei comuniste. Câțiva cunoscuți mi-au declarat, franc, fără să realizeze enormitatea poziției pe care se plasează: "Dar de ce să nu merg cu mașina? Să nu meargă ceilalți! Eu sunt dispus să plătesc oricât și să pierd
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
aveau voință și erau fericiți. Când și-au cunoscut-o, prin păcatul original, atunci au început să dorească, cunoașterea dând naștere dorinței, aspirației de a fi altceva decât înainte. Asta a făcut să apară durerea și suferința. Păcatul de a râvni, păcatul de mărire, de stăpânire. Nu dorința de perpetuare individuală a dus la păcatul original, pentru că eternitatea le era asigurată, ci dorința de cunoaștere, curiozitatea, chiar cu prețul nenorocirii și a morții. Viața e oricum mai puternică decât moartea, "viața
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
la categoria debut, a lui Stoian G. Bogdan și a lui Andrei Terian era, probabil, cel mai ușor pronostic al acestei ediții, în condițiile în care cei doi și-au adjudecat până acum cam toate premiile importante la care puteau râvni, premii, de altfel, pe deplin meritate. În fine, dar deloc în cele din urmă, Premiul Național pentru literatură decernat lui Alexandru George încununează opera literară, critică și de traducător a unuia dintre cei mai discreți scriitori români ai ultimelor decenii
USR: Premianții anului 2009 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6238_a_7563]
-
Ciobanu. Eseul său Frica de diferență evidențiază cu sagacitate sursele separatismului basarabean de azi, efectele înstrăinării de România, dislocarea identității naționale, adoptarea modelului rusesc de comportament. Diagnosticul este foarte sever: ,sub ocupație rusească, moldoveanul nu a dorit respectul, el a râvnit mereu indulgența celuilalt" (p. 352), fapt ce i-a afectat pe termen lung demnitatea, considerată mai puțin rentabilă decât ,echilibristica adaptării" (p. 353). Există însă o speranță, pe care Vitalie Ciobanu o formulează foarte clar: ,intelectualul basarabean își poate învinge
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
apucă de scris (...) Și-ar da până și ultimul bănuț (până-ntr-atât de malign e morbul) ca să poată scrie măcar o cărticică menită să-i aducă faima: dar tot aurul din Peru nu-i poate cumpăra comoara la care râvnește: un rând bine adus din condei.” Aș mai comenta în încheiere modelul Dracula - romanul lui Bram Stoker apăruse în 1897- prin arhiducesa Harriet de România (care își schimbă și ea sexul, devenind arhiducele Harry, pasionatul cu terenuri de vânătoare în
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe care îl compară cu capodopera lui Benjamin Constant, cap de serie
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
capăt al său se afla în Ucraina și altul în Slovacia, stat din Uniunea Europeană. Prin acest tunel se pare că mai multe persoane, ucrainieni și alții, au intrat și s-au putut mișca în voie în spațiul occidental atât de râvnit unde acei oameni nu au acces decât foarte greu, în acel spațiu totuna pentru ei cu democrația, libertatea și prosperitatea care lipsesc în țările lor. Și astăzi, așadar, mai sunt locuri unde se sapă tuneluri, așa cum se săpau între Berlinul
Tunelul by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4454_a_5779]
-
se) scriu, ca-n Escher, și-al celor care gesticulează pe ecrane. Întîlnirea lor? Un număr tematic, acesta, Cultură și mass-media. Articole de multe feluri, de la discuții academice pe marginea unei teme la modă, la luări de poziție scurte, aplicate, rîvnind la imediatul care face realitatea. Irina Mavrodin așază premisele paralelei, într-o lume înghițită de imagine și stresată de fast-cultură, stratul superficial și ciuruit cu care, pare-se, ne stropește-n ochi comunicarea prin ecrane. Prima parte a numărului, animată
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10212_a_11537]
-
dizgrație și lumii, Mă plâng stingher de starea de proscris, Și înspre cerul surd în van plânsu-mi-i, Și mă privesc și blestem ce mi-e scris; Dorindu-mă un tip mai cu speranță Să-i semăn lui, de-amici înconjurat, Râvnind când artă și când importanță, De ce-ndrăgesc nu sunt chiar desfătat; Gândesc astfel, disprețul mă și-ncarcă, Dar mi te-aduc în gând, mă dumiresc, Și, fericit, o ciocârlie-s parcă, Și-nalț din lutul trist un imn ceresc; Că
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
să șteargă granița dintre ficțiune și empirie. Poezia însăși se prezintă definită ca o contopire cu ingenuitatea supremă a materiei obiective, extraumane: "Aș intra într-o picătură de ploaie/ în violența ei/ m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
preferințele raționale. Chiar și idioții, naivii și oportuniștii sînt purtați de un imbold care le imprimă o direcție în viață. Iar cine are direcție are tendință, adică impuls culminînd în atingerea unui scop. Romanticii au fost prin excelență spirite tendențioase, rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendință, aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem de fapt că e sub obediență ideologică
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
pe care le-am citit cu vârful degetelor/ și cu cât mai mult exploram suprafața submarinului deveneam convins/ că era un phalus alungat pe fundul mării de o dragoste vinovată/ care-și construise o vilă solară la suprafață dar noaptea râvnea la iubitul/ ei din adâncuri și visa valurile în care-l înmormântase ea însăși/ (...) m-am întristat grozav pentru că am înțeles că drumul întortocheat/ al pasiunilor marine care mă adusese până aici nu era dansul nostru/ de dragoste inventând lumi
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
să respingeți, și să primiți..." Dl. N. M. nu cunoaște nici rostul majusculelor ori scrie cu doi i infinitivul verbului: a citii (!). în aceste condiții gramaticale precare, ce mai contează că membrii GDS sînt acuzați că se droghează în sediul rîvnit de dl. N. M. Oare unde am mai citit, cu ani buni în urmă, o acuzație asemănătoare și la cine se referea ea? Ați uitat? Era vorba de PN} (încă nu și CD) în mai-iunie 1990, consumator și el de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
șantajați. Cu excepția etichetelor ideologice, nu au a se teme de represalii financiare sau sociale. Și de aceea, fiindcă sunt imuni la intimidări, ei pot fi slobozi la gură. Cum de altfel și sunt. Al doilea atu este că, neavînd a rîvni la parveniri în ierarhia publică, discursul lor e marcat de gratuitate. Sunt dezinteresați și idealiști, iar la o asemenea gratuitate nu poți răspunde decît dinlăuntrul unei gratuități pe măsură. Cu alte cuvinte, singura cale de a le comenta cartea e
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
Marin, Mihaela Tatu, Raluca Moianu, Teo, Mircea Badea, Huidu și Găinușă, Mircea Radu, Andreea Esca, Cristi Tabără sau Costi Mocanu. În numele acestei „biserici” se poartă un adevărat război al sexelor, a cărui miză este dreptul de a deține telecomanda. Bărbații rîvnesc la meciurile din Liga Campionilor și Cupa UEFA, discuțiile dintre ei ajung, invariabil, la aceleași teme: driblingurile lui Totti, derby-urile Dinamo-Steaua, noile achiziții ale lui Chievo și Lokeren, cît cîștigă pe sezon antrenorul Vitoriei Setubal, sau care sunt rezervele lui
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
la finele unei noi tentative de sondare a mirajului unei opere unice și a unei vieți încărcate de necunoscut, carte datorată dlui Ion Vianu și intitulată Investigații mateine (Edit. "Biblioteca Apostrof", Cluj, 2008), fac marginala observație - deocamdată - că, pe când a râvnit postul de prefect, de parlamentar, de ministru plenipotențiar, Mateiu I. Caragiale n-a fost ispitit o clipă de un post de primar, cu toate că și acesta i-ar fi putut aduce mult prețuitele decorații. Asta în ciuda faptului că, de la începuturile României
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
cu vâna autorului. Cu cât gînditorul e mai mediocru, cu atât gradul de molipsire scade, și asta fiindcă lipsește vraja dată de frumusețea exemplului. Ceea ce-i totuna cu a spune că mimetismul de cronicar cere o excelență stilistică la care râvnești prin chiar dorința de a scrie la fel ca autorul. O recenzie la o carte de Nietzsche este o pastișă în ale cărei rânduri te străduiești să imiți o strălucire verbală ieșită din comun. O cronică la Cioran este un
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]