2,262 matches
-
surâde dezarmat. E destul de obositor nea Petrică ăsta. E mult până-i dai nas și-l bagi în seamă. Descurcă-te cu el, dragostea mea, păi, tac-tu care te-a făcut și vrea să te ajute, și Mirela-i repetă răbdătoare că doar pe Mugur. Cu ăsta mic, sunt ei în stare să se descurce. N-are rost să insiste. Nu-i mare lucru să-ți dai seama de ce insistă. Atâta i-a trebuit, vezi, să audă că fiică-sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În care se desfășurase săptămâna pentru ea. Ea era ilustrarea desăvârșită a regulii conform căreia, ori de câte ori Începi o propoziție cu cuvintele „A fost de-a dreptul fascinant“, ascultătorii se vor plictisi de moarte fără excepție. Cu toate acestea, am ascultat răbdătoare, Înghițindu-mi căscaturile, pentru că Lucy tot promitea de ani de zile să-mi prezinte și sculpturile mele În metal În cele două minute dedicate evenimentelor artistice din emisiune. Deși nu era decât o șansă neînsemnată de a câștiga celebritatea, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceea ce făcusem și eu - și-a vârât capul pe după marginea ușii ca să se uite Înăuntru. Nu a atins nimic. — Ați mai văzut și pe altcineva cu excepția domnului Roberts? — Cine e domnul Roberts? am Întrebat pe un ton neutru. Polițistul răspunse răbdător: — Domnul Jeff Roberts. — A, da. Nu, n-am mai văzut pe nimeni. Pe absolut nimeni. — Și, Înainte de asta, nu ați mai văzut pe nimeni nici pe coridor? — Nu. Dar În timp ce-mi puneam haina pe umeraș și căutam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
interogat deja? Lesley Încuviință din cap. — M-au Întrebat de cearta dintre noi. Știi tu, chestia aia cu tipul de Drepturile de Difuzare care m-a amendat după ce Linda le dăduse numele meu? — Da, n-am uitat, Lesley, am răspuns răbdătoare. — O tot țineau una și bună cu asta, se Îmbufnă ea. A trebuit să-i cer celui care punea Întrebările să nu mai fumeze. Mi se făcea rău. — Și s-a oprit? Îmi imaginam cum trebuie să se fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fix... — Prostii! Am sărit În picioare și-am coborât rapid, străduindu-mă să par genul căruia nu-i pasă dacă a citit sau nu articolul despre bebelușul Prințesei Stephanie de Monaco. În sala de gimnastică a femeilor, opt doamne așteptau răbdătoare să Înceapă ora. Mi-am cerut scuze pentru Întârziere. Josie, aflată la mijlocul primului rând, mi-a trimis un zâmbet iertător care-mi Îngheță sângele. Părul și ochii Îi erau la fel de strălucitori ca de obicei. Am pus o compilație făcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim sărut, fugar, urmat de un altul, apăsat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar vestea că șaizeci de mii de dinari de aur tocmai fuseseră Împărțiți soldaților din garda armeană a vizirului Îl scoate din minți. Informația, nimeni nu se Îndoiește, a sosit prin mijlocirea lui Hasan și a rețelei acestuia. Nizam explică răbdător că, pentru a preveni orice tentativă de nesupunere, trupele trebuie hrănite, ba chiar Îndopate, că, pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni Întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mahomed și a existenței Dumnezeului unic. — În tot ceea ce spui, nu văd prin ce te deosebești de ceilalți șiiți. — Diferența e mare Între credința mea și aceea a părinților mei. Aceștia m-au Învățat Întotdeauna că ar trebui să Îndurăm răbdători stăpânirea dușmanilor noștri, așteptând să revină imamul ascuns, care va aduce pe pământ domnia dreptății și Îi va răsplăti pe adevărații credincioși. Propria mea credință este că trebuie să acționăm de pe-acum, să pregătim, prin toate mijloacele, venirea imamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amestec de sânge străin, nici trăsăturile semite ale arabilor, nici trăsăturile ariene ale persanilor. Este, de departe, cea mai vârstnică dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unde găsești”, a observat tata. „Uneori merită să întrebi de banane la brutărie și de pâine la negustorul de vechituri. Odată, întorcându-mă acasă, am zărit o coadă lungă în fața unei librării. M-am așezat la rând și am așteptat răbdător, cu gândul c-o fi apărut, poate, vreo carte bună. De mult nu se mai tipărise ceva cu adevărat interesant, iar pentru o nouă operă a tovarășului lumea nu s-ar fi îmbulzit să stea la coadă. După o așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de metri, convoiul se oprea puțin. Știam precis asta, pentru că nici muzica nu mai înainta. Pe urmă a apărut dintr-o dată acolo în spate, la gară. Toată lumea a încremenit. Câțiva bărbați și-au scos pălăriile, iar șoferii erau neobișnuit de răbdători. De la gară, cortegiul a cotit, intrând pe strada noastră. Muzica răsuna tare și era tristă, într-altfel tristă decât în filmul Hoții de biciclete. La urma urmei, acolo bărbatul își pierduse doar bicicleta, nu viața. Convoiul a trecut foarte încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atent ca nu cumva să alunec la vale. Problema mea cu mușchii mă obliga să-mi iau măsuri de prevedere. Am încrucișat brațele sub cap și mi-am lăsat privirile să colinde. Pe pod, un pescar era din cale afară de răbdător și asta părea singura lui îndeletnicire. Fuma țigară de la țigară și ținea într-un geamantănaș niște scule de pescuit grozave. Geamantănașul îl strângea mereu lângă el, parcă s-ar fi temut că ar putea cineva să i-l fure. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită la ceas și văzu că trecuse de ora prânzului. Câinele, care se gândea deja de zece minute la același lucru, se așezase lângă stăpân și, sprijinându-și capul de genunchiul lui, aștepta răbdător să revină În lumea reală. Nu departe de acolo era un mic restaurant care vindea sendvișuri și alte fleacuri culinare de aceeași natură. Ori de câte ori venea de dimineață În acest parc, violoncelistul era clientul lui și nu varia comanda pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și eu un om obișnuit, ca oricare altul. Mi s-a adus cafeaua și am sorbit o înghițitură fără să pun zahăr și lapte. Uite la el! O bea amară! — Pur și simplu nu-mi plac dulciurile, am spus eu, răbdător. Am impresia că ți-ai făcut o părere greșită despre mine. — De ce ești atât de bronzat? — Am fost în drumeție... două săptămâni. Cu rucsacul și cu sacul de dormit în spinare... De-aia m-am bronzat. — Pe unde-ai umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
voiam să-l mai implic în problemele mele. Nu mai voiam să forțez pe nimeni să trăiască cu groaza permanentă că eu îmi puteam pierde mințile în orice moment. Se purtase minunat cu mine, a fost soțul ideal, credincios, puternic, răbdător, o persoană în care puteam avea toată încrederea. A făcut tot ce a depins de el ca să mă însănătoșesc și eu mi-am dat toată silința să mă fac bine, atât de dragul lui, cât și al fiicei noastre. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
reshimu, iar Dumnezeu se Împrăștie acum Împreună cu acel reziduu. Sau poate, pe undeva, cochiliile acelea, qelippot, principiile distrugerii așteptau, viclene, la pândă. „Scârboase creaturi qelippot-ele astea”, zicea Belbo, „agenți ai diabolicului Fu Manchu... Și pe urmă? Și pe urmă, explica răbdător Diotallevi, În lumina Judecății Severe a lui Geburei, zisă și Pachad, sau Teroarea, sefirot În care, după Isaac Orbul, Își face de cap răul, cochiliile capătă o existență reală. „Ele sunt printre noi”, zicea Belbo. „Uită-te În jur”, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stătu până ce se așezară la cină. Și plecă mai împăcat. Orice cuvânt de mângâiere era acum pentru dânsul un balsam pe o rană proaspătă. De aci încolo cu cine se întîlnea îi spunea pățania Gherghinei. Primarul îl îndemnă să fie răbdător, că poate s-or îndrepta cumva lucrurile. Luca Talabă, după ce îl compătimi puțin, începu a-l descoase despre arendaș: oare ce preț a oferit el pentru Babaroaga și cât cere cucoana? Numai Trifon Guju, când l-a oprit într-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de volubil și slobod era coechipierul său. Acesta din urmă putea să bată câmpii despre defecțiunea unei piese de microcircuit și, tunând, să o trimită la strămoșii ei din solul Pământului din care au fost extrași constituenții ei. Brett comenta răbdător: "Adevărat."' Pentru Brett, acest cuvânt avea mai multă valoarl decât orice părere amănunțită. Îi certifica prezența mai bine decât ar fi făcut-o un discurs. Pentru el, tăcerea reprezenta forța superioară de comunicare, fiindcă în vorbărie sălașuia nebunia și urâțenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu zăresc nici o lumină, nici semne de viață. Nici un fel de mișcare, în afară de praful ăsta blestemat. Folosește ecoul nostru pentru determinarea distanței-linie și activează captoarele. Încearcă să vezi sau să găsești ceva ce noi nu putem observa de aici. Așteptară răbdători până se execută Ash, nedezlipindu-și ochii de la formele elegante, stupefiante, ale enormei nave cosmice. ― Am încercat tot, le povestea ofițerul științific. Nu suntem echipați pentru a susține o asemenea investigație de la distanță. Nostromo este un remorcher de comerț, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alergau spre el. Fiecare pas pe care-l făceau cu ghetele grele ridica mici gheizere de praf. Alăturară fascicolul lămpilor electrice celui al lui Dallas. Totul părea liniștit și mort. dar căpitanul își zicea totuși că o energie mult prea răbdătoare trebuia să funcționeze îndărătul acestor ciudate structuri. Travaliul mecanic era sugerat de mișcarea regulată de du-te-vino al unei unice bare de metal culisând pe o canelură. Conform instrumentelor de măsură încastrate în interiorul căștii, această mașină nu producea nici un zgomot. ― Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spună minciuni, să nu caute defectele celorlalți și să nu vorbească pe nimeni de rău. - Să acumuleze un volum corespunzător de învățături și cunoștințe, care să-l ajute să selecteze, să deosebească binele de rău. - Să învețe să fie calm, răbdător și cugetat. - La școală, elevii să învețe câte ceva, în orice moment. Dacă învață ceva, timpul acela este câștigat; dacă nu învață nimic, timpul acela este pierdut și nu se mai întoarce sau nu se mai repetă șansa de a învăța
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
multiculturalismul este populat de multe covoare, baticuri și cîte și mai cîte alte neînțelegeri similare. Toate acestea ne aduc aminte că multiculturalismul rămîne doar o astfel de „bună intenție” dacă nu este însoțit și de o comunicare interculturală grijulie și răbdătoare. Iar asta este treaba noastră, a tuturor, și nu putem să o delegăm pur și simplu și integral „factorilor în drept” ! Poate că, în aceste condiții, Uniunea Europeană ar trebui să lanseze următorul anunț global : Societate multiculturală în criză caută traineri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu-și cumpără la urma urmei un pian, să poată cânta în casă cât vrea. În privința claxonului, mai bine s-ar grăbi să-și scoată carnet de conducere, că ruginește mașina degeaba. Dar Emil Popescu nu se dădu bătut, ci, răbdător, îi explică încă o dată neajunsurile claxoanelor de azi și că el nu vrea să cânte la pian ci de fapt să îmbunătățească tehnica de claxonare, aducând astfel un serviciu milioanelor de automobiliști. Până la urmă, căzură de acord ca arhitectul să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i țină de urât, luând loc în stânga și minunîndu-se de fiecare dată cât de straniu arată o mașină care în loc de bord și volan are o claviatură de orgă. Fără să-și întrerupă nici un moment sarabanda de zgomote, arhitectul îi explica răbdător că funcția fundamentală a mașinii nu este, cum se consideră de obicei, cea de-a scurta distanțele, deplasîndu-l pe om dintr-un loc în altul. Aceasta este doar o funcție secundară și, dacă stai să te gândești bine, inutilă. Noblețea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alea poiezii ? Dar-ar dracu-n coiu lui, îi venea ei să-i zică. Da nu-i zicea, ca să n-o amărască, știe ea ce trebuie să zici și ce nu în lume. S-a oprit în stație și așteaptă răbdătoare să vină tramvaiul. Plouă mărunt, picături mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]