2,283 matches
-
reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E o stare care de multe ori se ascunde, se tăinuiește, se retrage paradoxal dincolo de evidențe sau de semnele prezenței acesteia. Și cu siguranță În asta constă tăria
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
facem cu multitudinea de Întâmplări ale unui ansamblu dinamic, ce se croiește ceas de ceas. Trebuie să mai avem În vedere ceva: să nu facem din problemele noastre... probleme și pentru ceilalți. Nefericirea nu se trâmbițează În piață; ea se rabdă de unul singur, În tăcere și Înțelegere. Nu este drept ca propriile dureri (profunde, pasagere, Întemeiate sau imaginate) să le atribuim sau să le transmitem și celor de lângă noi. Nefericirea e ca pecinginea: omul supărat are un talent aparte În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Brejnev", sau "planul Valev", menite să dea un aspect, chipurile academic, jocului politic abject care, în fond, urmărea justificarea folosirii forței, a amenințării cu forța, amestecul brutal în treburile interne ale statelor mici și mijlocii. Pentru ca omul de rând să rabde cu stoicism și să accepte evenimentele, s-a apelat la noțiunea de competiție. Întrecerea între Est și Vest, între socialism și capitalism, între Tratatul de la Varșovia și NATO, între cele două superputeri, URSS și SUA Așa s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Uniunea Scriitorilor, înființându-și în 1990 propria editură - AMB. A debutat cu poezie în liceu, în revista „Muguri” (1972), continuând cu proză scurtă în „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Steaua” ș.a. Debutează editorial în 1986, cu romanul Pământul ne rabdă pe toți, care primește Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și Premiul revistei „Argeș”. De la început a fost remarcată apropierea romanului de debut al lui B. de Moromeții lui Marin Preda - roman rural, zona Teleorman, în preajma războiului -, observându-se și
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
fragmente de poezii de dragoste, scrise pentru fiecare zi a lunii, pentru fiecare lună și pentru fiecare an din intervalul 1995-2035, astfel încât în fiecare zi să poată fi recreată o nouă poezie, unică, după o metodă interactivă. SCRIERI: Pământul ne rabdă pe toți, București, 1986; Calea dragostei și-a morții peste care treci odată, București, 1990; La furat de fete mari, București, 1994; Software d’amour, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Georgescu, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, LCF
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
SCRIERI: Pământul ne rabdă pe toți, București, 1986; Calea dragostei și-a morții peste care treci odată, București, 1990; La furat de fete mari, București, 1994; Software d’amour, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Georgescu, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, LCF, 1987, 8; Cristian Teodorescu, După primul tur, CNT, 1987, 18; Paul Dugneanu, Plăcerea povestirii, LCF, 1987, 27; Ioan Groșan, Cronică de familie, VST, 1987, 10; Ioan Holban, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, CL, 1988
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, LCF, 1987, 8; Cristian Teodorescu, După primul tur, CNT, 1987, 18; Paul Dugneanu, Plăcerea povestirii, LCF, 1987, 27; Ioan Groșan, Cronică de familie, VST, 1987, 10; Ioan Holban, Aurel Maria Baros, „Pământul ne rabdă pe toți”, CL, 1988, 3. C.B.
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei (Nehotărâre). O dorită altitudine neatinsă de micime (Muntele Măslinilor) se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
așa a fost prea mare. (strigă din ușă) Lizetto, vin pîn' la mine!... Fără să mă cuget mult, parcă-l văd cum avansează cu sprinceana încruntată: "A fi sau a nu fi, asta-i între-barea... daca e mai nobil a răbda în sufletul său toate săgețile, toate loviturile unui destin turbat, sau de-a se arma în contra unui // ocean de suferințe, de-a 5r le sfârși prin rezistență... A muri înseamnă a dormi... a dormi?... poate însă și a visa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înțeleaptă de cătră Theodor Laskaris, om abia de treizeci de ani, în partea căruia se refugiaseră toate speranțele grecilor bizantini pentru restabilirea integrității de mai-nainte a împărăției și unde se-nrădăcinase într-adevăr hotărârea bărbătească de-a aștepta și răbda cu cerbicie până-n momentul oportun. După biruirea lesnicioasă a împăratului Alexie III (Angelos), fugariu din Constantinopol și a lui Alexie V (Ducas sau Murzuflus), latinii îl esecutară pe acest din urmă, pentru că omorâse pe predecesorul său Alexie al IV-lea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din oraș, anume Nicolae Manglavites, om îndrăzneț și iscoditor, care, adaptîndu-se cu împrejurările schimbate ale timpului, știa să ție sama de ele. Acesta își puse cu succes în cumpănă toată retorica și iscusința pentru a dispune populația în favoarea împăratului. "Am răbdat multe - zicea el - sub domnia băiatului Calliman și ne-am mângâiat numai cu nădejdea că, ajungând la vrâstă bărbătească, ne va hărăzi c-o socotință mai matură răsplata ce ni se cuvine pentru nevoile ce le-am suferit. Dar soarta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căsătorite, pentru că sub un moștenitor al bulgarilor răsărit din sânge romeic se poate face într-un mod mai potrivit și mai puțin delicat retrocesiunea acelor orașe. Deși din toate pretextele acestea se vădea ușor reaua voință și vicleșugul, Constantin Tichus răbdă totuși în liniștită resignațiune și se tânguia numai că soția de care avea parte își pricepea misiunea astfel că, în privirea acestei cereri, dădea mult mai mult ajutor romeilor decât persoanei sale. Dar, cum născu pe fiul Mihail din căsătoria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei sălbatici și însetați de sânge cari luptau sub steagurile lor și comiteau atrocități grozave, pustiiri și jafuri pe teritoriul romeic, și între răustrîmtorata împărăție bizantină pe de altă parte, căci curajosul coimperator Mihail, cu sentimentele lui nobile, nu putea răbda mai mult rușinea unei tratări atât de barbare. Acest din urmă porni deci din Adrianopole în campanie, înaintă la locul Apro în apropierea italienilor și hotărî să le ofere o bătălie lângă un cătun, anume Imeri. Ciudată era compoziția și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit. Humanitas, București, 1999, p.275,276. footnote>. Asemenea, și Sfinții Varsanufie și Ioan, care, după cum se
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe pământ, pentru că invocarea numelui
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit. Humanitas, București, 1999, p.275,276. footnote>. Asemenea, și Sfinții Varsanufie și Ioan, care, după cum se
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe pământ, pentru că invocarea numelui
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
doborât de dureri să pună în mișcare gândurile de ocară împotriva Făcătorului. Dar, noi trebuie să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit. Humanitas, București, 1999, p.275,276. footnote>. Asemenea, și Sfinții Varsanufie și Ioan, care, după cum se
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe pământ, pentru că invocarea numelui
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
acea faptă, cu excepția cazului în care părinții sau prietenii nu sunt credincioși practicanți. În sfârșit, dacă vom birui ispitele ne vom agonisi mult folos duhovnicesc, diavolul făcându-se nouă pricină de multe bunătăți iar Dumnezeu se va slăvi prin noi: „... rabdă ispitele cu curaj și credință, și Dumnezeu se va slăvi prin tine<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
3,3): „dar credincios este Domnul, care vă va întări și vă va ocroti de cel rău!” Dumnezeu rămâne credincios chiar și când oamenii sunt necredincioși: „Vrednic de încredere este cuvântul: daca murim împreună cu El, împreună vom și trăi; dacă răbdam, vom și domni împreună cu El; dacă îl tăgăduim, și El ne va tăgădui; dacă suntem necredincioși (apisto¤men), El rămâne credincios (pistós), căci nu se poate tăgădui pe sine însuși.” (2Tim 2,13 - t.n.) El îi mântuiește până la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
amenințarea ei. Nu-ți spori chinurile și nu-ți Îngreuna starea de bocete. Durerea este ușoară dacă ideea pe care ți-o faci despre ea n-o mărește. Dimpotrivă, dacă vei Începe să te Încurajezi, spunîndu-ți: «Nu-i nimic, să răbdăm, are să treacăă, o vei ușura, tocmai fiindcă o socotești ușoară”. „Judecata oamenilor este o părticică din soarta lor.” (W. Shakespeare) Nu e de mirare acest fapt cînd „judecata” unor oameni este, de exemplu, excesiv de orgolioasă (de subiectivă În raport cu sine), a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]