5,384 matches
-
a noastră! Și, vis nemărturisit, poate o noapte întreagă!... Al meu, e de gardă până mâine la prânz... Două ore pierdute. Două ore când puteam să-l privesc, să-l ating, să respir același aer cu el. Mâncarea s-a răcit în cuptor, iar vinul s-a încălzit în frapieră. Fereastra, nu-mi arată ceea ce vreu eu. Unde naiba a dipărut? Trebuia să-l văd când iese... N-am fost destul de atentă!?... Pe stradă trec oameni cu sacoșe, fără sacoșe, tineri
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
ziua am stat în fierbințeală și-am pus în borcane ba zacuscă, ba magiun! vorbi lingura de lemn. -Eu ce să mai spun, că toată ziua am fost încins să coc vinete și gogoșari, de nici acum nu m-am răcit, vorbi cuptorul. -Vă plângeți toate pentru un flecușteț de treabă ce l-ați făcut-vorbi cu glas sfătos bătrâna sobă de cărămidă-dar la stăpână v-ați gândit vreun pic? Doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și-au
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să nu răcească. Piciorul coboară pe bâjbâite. Pare teren sigur. Nămolul îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor, călduț... cald - ca o mănușă, însă brusc, înșfacă cele două membre și... haț
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munții înalță soarele dimineața: „Hopa sus!” și-l învelesc la apus, să nu răcească. Desigur, chiar așa și trebuie să arate locul! Merită văzut! Numai proastele alea au râs de mine: „ Auzi, merge la cer!” și râdeau. Niște umbre! Ce să le fi spus? Că-n Apuseni există Cer? Da, așa se numește cătunul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde cerul se îngemănează cu pământul, unde munții înalță soarele dimineața: „Hopa sus!” și-l învelesc la apus, să nu răcească.Desigur, chiar așa și trebuie să arate locul! Merită văzut! Numai proastele alea au râs de mine: „ Auzi, merge la cer!” și râdeau. Niște umbre! Ce să le fi spus? Că-n Apuseni există Cer? Da, așa se numește cătunul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
copiilor, afirmă el, este nesupus, dar și modelator și delicat. Cuprinde impulsuri spre rău, dar are și dispoziții înnăscute înspre bine[21]. Vasile cel Mare crede foarte mult că „sufletul este ușor de modelat și delicat și ca ceara se răcește repede și trasează deasupra ei ușor formele ce se impun, căci pentru fiecare lucru bun trebuie să se consacre în întregime”. În continuare explică din ce motiv trebuie să se facă aceasta, amintind ceva asemănător de la Platon: „Așa încât și dialectica
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
ah ce mambo! Te așezi la computer și începi să butonezi... În spatele tău parcă toarce o pisică! E Fugitsu, aparatul de aer condiționat! Toarce că e „Inverter”... Aparatu' drakului te bate în spinare, și încet, încet... te învăluie frigul! Te răcești, dar și răcești fără să simți, fără să-ți dai seama! Unde? La plămânei! Perfid aparat! Lua-l-ar naiba să-l ia! Spre seară începi să ai dureri de spate. Cin' le bagă în seamă! Apoi noaptea transpiri ciudat
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
Te așezi la computer și începi să butonezi... În spatele tău parcă toarce o pisică! E Fugitsu, aparatul de aer condiționat! Toarce că e „Inverter”... Aparatu' drakului te bate în spinare, și încet, încet... te învăluie frigul! Te răcești, dar și răcești fără să simți, fără să-ți dai seama! Unde? La plămânei! Perfid aparat! Lua-l-ar naiba să-l ia! Spre seară începi să ai dureri de spate. Cin' le bagă în seamă! Apoi noaptea transpiri ciudat și abundent. Mai
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Apoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb. Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă, Asasinii au aceeași
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
un fiu Leneș, hoinar și zbanghiu... Căci nu-mi era dimineață, Să se scoale fără greață. Taică-său făcea tot glume, Că simțea chinul din lume. - Domnul doctor s-a sculat?!... C-am auzit bietul pat, Te striga, să nu răcească; Nu cumva să o pățească! Căci de-o scârțâi, săracul, Cum o să-ți odihnești capul? Milă-mi e, vrei să mănânci? Mergi degrabă să te culci! - Tată,-ți spun: m-am săturat! Cum poți să auzi un pat? Nu-ți
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
botezat de Bunicul, ori cununat, ori încuscrit. Și la mulți unchiul Gică le cântase la nuntă, că el știa să cânte la acoredeon, din gură, și la goarnă electrică. L a tras curentul la un bal într-o seară, a răcit și s a cununat cu Natașa și atunci s- a lăsat de cântat. Salut, băi vere! Ce faci, mai trăiești zicea unul, oprind și el mașina lângă noi. Bă da ce burtă ai făcut îl consola altul, care abandonase mașina
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului, pe la Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
vedea ce va fi luni și dacă Ștefan are timp. În principiu nu am nimic împotrivă. - Vino să te pup. Înmoa, o pupă ea zgomotos pe obraz, alintându-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
fiind încălziți de la urcuș, odată pătrunși în întunecimea pădurii ne simțeam deodată spatele înghețat așa că, ne dezbrăcam iute de cămășile pe care le fluturam rotindu-le prin aer pe deasupra capetelor până ce se zvântau după care le îmbrăcam uscate ca să nu răcim. Așa cum ne tot dăscăleau cei mari, bântuiam pădurea hăulind pentru a ne anunța din timp prezența și astfel, să punem pe goană vreo fiară care ar fi putut să ne atace. Și cu tot alaiul poposeam în cele din urmă
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
tău și, vrei să știi ceva? - Te rog! șopti Mihai, încă rușinat. - Și eu am venit aici de dragul tău. Suntem chit în acest moment... Gata! Atât și nimic mai mult! Hai să luăm împreună preparatele noastre, că s-or fi răcit de tot! Distribuirea rolurilor a fost ca o joacă de copii. Se simțeau bine și aprecierea apropierii lor firești era, cu siguranță, împărtîșită de amândoi. Așezându-se la masa din sufragerie, Daniela se uita de jur împrejur. Căuta un ceva
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
vedea ce va fi luni și dacă Ștefan are timp. În principiu nu am nimic împotrivă. - Vino să te pup. Înmoa, o pupă ea zgomotos pe obraz, alintându-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate, Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele frumoase despre iubirea adevărată pe care abia aștepta
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
posibil. Va face un duș fierbinte și va încerca și acest remediu. Fata, părăsind îngrijorată camera, în drum spre restaurant, îl sună pe Ștefan: - Bună Ștefan. Scuză-mă că te deranjez. Mama Gloria nu se simte prea bine. Este culmea, răcită în plină lună toridă de vară. De fapt, a tras-o curentul pe drumul de întoarcere din Bulgaria. - Bună seara Dalia. Îmi pare rău de cele întâmplate, acum sunt foarte ocupat. Mă simt vinovat pentru necazurile mamei tale, dar cum
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
sunteți indisponibile. - Te sunăm noi, fie ce-o fi! Pa! Cei trei se țucară pe obraz, ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia, în pat, continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
eu voi veni imediat. E preferabil până la ora 23, dar pentru cazuri excepționale răspund la orice oră. -Mulțumesc! După plecarea femeii, care era un fel de room-service, Andrei s-a așezat la masă, mâncarea gătită nu mai arăta bine, se răcise. A gustat din ea, era foarte bună, doar că era rece. Nu a riscat să mănânce, a apăsat butonul cu oarece bucurie, îi făcea plăcere, să o revadă pe frumoasa Violeta. -M-ați chemat? -Da, mâncarea este rece, nu o pot
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: S-au gârbovit câmpii ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
noi intimidează o fobie neclară în pătrunsul tablou cu alge putrede-n amiază. E vânăt cerul, poate violet. În sânge însereaz -a primăvară. Invoc-o rugăciune un ascet în deghizata zi, suicidară. Plămânii s-au încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
sosesc atâtea mame, profesoare, susținători sau cine mai știu eu cine. Pot garanta că nu apare acel click despre care tot amintește Minodora din cu totul altă parte? Terminând de gătit, își puse în farfurie și până se va mai răci, își scoase din frigider sticla cu Grasă de Cotnari, vinul său preferat. Referință Bibliografică: PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. patru / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
ușă. - Poftim! Ioana intră alături de altă femeie îmbrăcată în alb. - Ea este Mihaela, ne anunță, colega mea, care preia schimbul. Eu am terminat pe azi! Ingrid dă mâna cu noua venită. - Bine ai venit! De unde ai apărut, dragă? - Am fost răcită până acum, iar soțul dvs. a angajat în locul meu o fată din echipaj, pe Diana. Nu puteam risca să-l expun pe micuț! - Nu era soțul meu, ci un prieten! precizează Ingrid. El este soțul meu! Și arată spre mine
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]