2,886 matches
-
UN RECE ZID, "LUMEA" FIECĂRUIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Între noi e o "poartă" înaltă, Nu știu de-i închisă, deschisă... De dor încins, aș vrea să te mângâi, Răcoarea buzelor să ți-o cuprind, Zăpada sânilor să ți-o alint. Și te-aș iubi, te-aș adora, Să ne topim, dragostea mea! Nu știu de "poarta-i" închisă, deschisă, De-i translucidă, de e-o oglindă. Și dac-ar
UN RECE ZID, LUMEA FIECĂRUIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341355_a_342684]
-
mai face omor. Vin vulpi și vin urși , vietăți de aiurea De veacuri împărțim împreună pădurea Să ne stâmpere setea avându-și menirea, Numai astăzi, l-ar vrea stăpânirea! Scormoniră pământul să-i deie de urmă Firului limpede ce-n-jur da răcoare Obroc ca să-i pună, pe undele sale Banul, e biciul ce-i mână din urmă; Liber curgea din străfunduri de veac, Decât sub obroc, mai bine-a secat! Referință Bibliografică: Izvorul / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IZVORUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341375_a_342704]
-
de patrulare, pentru asigurarea unui climat de liniște și ordine publică, pe raza de competență a Secției. Nimic nu părea să tulbure liniștea acelei zile. Afară era frumos, cald, oamenii se plimbau liniștiți, îndreptându-se către parcuri, căutând liniștea și răcoarea acestora, alții spre centrul orașului iar unii se îndreptau cu bagaje spre casă, semn că-și încheiaseră aprovizionarea din piața situată în apropiere. Echipajul format dintr-un bărbat și o femeie, priveau tăcuți la acest tablou al străzii, planificându-și
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
sete, Îi adapă că mă vede, îi adapă că mă veeedeee. El îi aruncă o uitătură scurtă. Ea tace.. Ies din pădure, în câmp, de-acolo trec Lunca Streiului, apoi Dealul Bercului și intră în sat. Căldura lui iunie, după răcoarea pădurii îi toropește pe-amândoi. Ea adunase niște ochiul-boului din câmp și flori de sânzâiene. - De parcă n-ai fi pus destule flori pă lângă casă, îi spune după atâtea ceasuri de tăcere. Nu-i răspunde. ***** Mă-ntorc acasă pe-același
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
o mare somitate, prietenii nu au întârziat și l-au ajutat ca să-l înfude pe conașul Pandelică, „criminalul” dovedit prin schimbarea depoziției Didinei Dindeal, aruncându-l după gratii cinsprezece ani. Cum drumurile domnului sunt destul de încâlcite, când Pandele stătea la răcoare... și-a făcut apariția pe scena politică Titel Bărbulesc, senator de Dolj, un verișor după mamă cu „ucigașul „ Corinei, și fiind mai dibaci în a o determina pe Didina să-și retragă cele declarate la proces „fiind cumpărată de Jan
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
n-a mai putut să ascundă adevărul. Învinuirea pe care i-o adusese boierului Pandele o râcâia pe creieri, nu-i da pace. Nopțile deveniseră un coșmar pentru ea. Îmbătrânise înainte de vreme, iar gândul că Pandelică-al ei... stă nevinovat la răcoare, numai datorită unei răzbunări de femeie geloasă, a cedat nervos și-a povestit cu lux de amănunte pentru ce și-a schimbat depoziția. Părul îi albise înainte de vreme, ochii i se cufundaseră în fundul capului, iar „chivuța” - poreclă pe care i-
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
din raft o carte rătăcesc printre cuvinte ulițe cu nume sfinte într-un târg cu geamuri sparte mustrare grea creionul bont un drum unește altul desparte șapte arte într-o carte cu scadențele la scont cât pustiu atâta sete lin răcoarea din fântână recompensa și-o amână trubaduri pe îndelete își petrec răcoarea duzii a secat de cald cișmeaua sacagiul cu giubeaua vânzătorul de iluzii pâlpâie un foc de vreascuri neputințele din sobe numai gusturile snobe nopțile dau foc la teascuri
CÂT PUSTIU, ATÂTA SETE de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341457_a_342786]
-
un târg cu geamuri sparte mustrare grea creionul bont un drum unește altul desparte șapte arte într-o carte cu scadențele la scont cât pustiu atâta sete lin răcoarea din fântână recompensa și-o amână trubaduri pe îndelete își petrec răcoarea duzii a secat de cald cișmeaua sacagiul cu giubeaua vânzătorul de iluzii pâlpâie un foc de vreascuri neputințele din sobe numai gusturile snobe nopțile dau foc la teascuri Referință Bibliografică: Cât pustiu, atâta sete / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂT PUSTIU, ATÂTA SETE de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341457_a_342786]
-
Toate Articolele Autorului Vișinii albiți de floare și o-nmiresmată boare ce ușor și lin adie, să ies din casă mă-mbie. Plec îndată la plimbare, alegând mica cărare ce mă duce jos, în vale, cât mai este un pic răcoare. Iarba fină, verde crud - un covor fin de mătase, are ajurate-n ea: părăluțe, albăstrele, năsturași sidefii, mici pâlcuri de păpădii. Susur de izvor s-aude, de sub pietre clipocind, apa sprinten șerpuiește, având sclipiri de argint. Cățărați pe un stei
VIŞINI ÎN FLOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341485_a_342814]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > UMBRE DE VINĂ Autor: Radu Alexandru Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Memorii dulci amărui încep să-mi invadeze mintea . Mă plimb nostalgic pe aleea cu castani bolnavă de răcoarea toamnei, apăsând cu pași grei peste inima muribundă a vreunei frunze ruginii . Delirul febrei în care mă aflu accentuează tristețea care mă macină . Penița îmi aluneca neputincioasă, oprindu-se să respire, să-și ia aer și s-o ia de la
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiștilor, Parcul Peleș, după castel. Peste tot erau numai soldați de la securitate și nu te puteai apropia de clădirile „oficiale”. Puteai doar să mergi pe alei și să te bucuri de priveliște, de răcoarea parcului sau să admire cum alergau veverițele din pom în pom. Mergeau amândoi înlănțuiți cu brațele în jurul mijlocului și, când nu-i vedea nimeni, se mai sărutau pe furiș ca niște adolescenți. Nici nu le venea să creadă că erau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC PENTRU OCHIUL ÎNCHIS Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului mai e doar o haină o mânecă eu o mânecă tu cald într-o răcoare alb într-un cuib negru sare peste un gând frumos mai are o pată de la ultimul sărut și-un nasture lipsă de la ușă o îmbrac te dezbracă strada e goală sub pătură Referință Bibliografică: cântec pentru ochiul închis / Vasile Pin
CÂNTEC PENTRU OCHIUL ÎNCHIS de VASILE PIN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342084_a_343413]
-
și când vom fi din nou împreună. Treceam peste coline, zburând parcă. Priveam minunatele priveliști ale Orașului Studențesc din vale. Și ne jucam ca doi copii. Nu mai știam de alte planete, nici de expediții! Când veni seara, se făcu răcoare. Katy îmi luă capul în mâinile ei, mă privi lung în ochi, apoi îmi zise: - Mark, știi că plecarea expediției noastre s-a stabilit peste două săptămâni? Vei fi și tu de față la plecarea noastră? * În ziua plecării expediției
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
tu departea mea... (1984). Ciclul conține versuri erotice, elogiind marea împlinire a „întregului“ ființei prin regăsirea emisferelor „ideale“, reeditând „cuplul edenic“ (supra), ori „amintirea cuplului edenic / androginic“: Mi-adusesem aminte / cum m-ai sărutat tu odată pe frunte / și ce răcoare umbroasă / mai se lăsase pe inima mea fericită / cum mărarul peste roșii / desigur, atunci chiar eram / și nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture. («Nu-mi prea păsa ce eram» - AmNS, 185); Căpșună ea mi-
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
dorințele care vin și se prefac că pleacă în simbioza frunzelor din toate anotimpurile zorii zilei dezmint nopțile cusute de lună apleacă-ți durerile pe sânul meu în cuvinte zădărnicite existențe te șterg când bolovanul se rostogolește fără țintă cu răcoarea izvorului de munte cu gândul apelor din fântâni cerul curge în priviri râul disecă iubirea vie gânduri de flori în traiectorii pentru gâze minuscule magnolii respirând a meditație ridic făclia în risipirea mea în ruga ta cenușie de reflecția munților
VĂPAIA DINTR-O ALERGARE DE CURSĂ LUNGĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341768_a_343097]
-
lor nu este inferioară ca valoare luptelor lui Daniel, care a fost aruncat ca mâncare înaintea leilor, dar care a înfrânt animalele prin întinderea mâinilor. Nu este mai mică decat cea a tinerilor în Asiria care, în foc, au primit răcoare de la îngeri". Martiriul este astfel, pe drept cuvânt, eveniment liturgic și euharistie. Prin mucenic, istoria se oprește din agitația ei si se deschide spre o nouă dimensiune care leagă trecutul de viitor, făcând din cele două un vșsnic prezent. Uneori
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
Paharului însângerat, apoi În căutarea muntelui albastru și postumul volumaș, destul de atipic pricopian, Nemona - la jumătatea drumului spre iad), dar se adaugă Necrologul - „Eu am intrat în poezie ca-n altar”): „Dumitru Pricop a intrat în poezie cu umbra și răcoarea pădurilor, amețit de înălțimi, cu talpa grea de pământ și vocea curată a sângelui prin care aleargă cu slobozenie Măria Sa, Muntele, și plânsetul stelelor de departe, nesfârșitul cerului senin, înțelepciunea sfătoasă a brazilor, bolboroseala sfântă a apelor repezi, zborul păsărilor
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Ține-te bine de ea, ca să n-o pierzi din nou... -Mama, nu plânge acum, va fi bine, iti promit, te iubesc! -Și eu, pe-amândoi.dar haideți odată, acasă! -Hai să mâncăm uite acolo, am mai fost, Se face răcoare, uite,începe să ploaie din nou... -Când vrei să mergem la ai tăi? -Mâine, e numai potrivit, e ziua lui tata, Ne vom opri, să-i luăm ceva, e timp destul... Ai un picur pe nas, deja! -Tu ai mai
DIALOG POETIC de COSTI POP în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341847_a_343176]
-
mai avem aproximativ o sută de mile și unde ajungem pe la amiază. Folosesc cardul meu de „senior citizen” care îmi oferă oportunitatea de a vizita gratuit acest obiectiv turistic! Ehe, apreciez respectul și grijă americanilor pentru cei în vârstă! Cam răcoare pe aici...! Pete de zăpadă mai stăruie prin locurile umbroase. Vizităm mai multe puncte cu vedere panoramica. Admirăm marele hau și relieful geografic al locurilor. Prânzim la un restaurant și ne continuăm periplu. Peste tot dăm de japonezi veniți cu
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
i-o oferise. - Ștefan, spuse ea la un moment dat, făcându-și vânt cu mâinile ca și când s-ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de aer condiționat. Acolo există aerosolii marini care îți purifică plămânii și apoi e atâta libertate... - Da, vreau să mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
ochii negri, strălucitori ca două diamante, vorbesc despre altceva, în timp ce își trece brațul peste umerii mei și mă lipește ușurel de el. Corpul lui emană o căldură plăcută, iar pe mine mă trec fiori la atingerea lui. - S-a lăsat răcoare, hai să mergem... încerc să maschez emoțiile care mă cuprind... - Îți fac o propunere, dar să nu te superi. Să mergem la mine, facem un grătar, bem cafeaua și un coniac și stăm de vorbă, să ne cunoaștem mai bine
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
nu dorm, am ochiul de strajă enorm. visele-mi aleargă prin sânge și dorul de ele se frânge, îmi vin în gând ca o turmă și eu le iau după urmă. seara-mbătat de amurg, aud cum apele curg, cum vine răcoarea pe vânt, cum crește iarba-n pământ. opresc alaiul vieții-n prag și intru-n casă pribeag, aștept iar ziua cu răbadare, senină, cu alai și soare. luni, 21 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: stanțe lirice / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
STANŢE LIRICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342371_a_343700]
-
în schimb, erau cu fruntea sus, pline de curajul de care aveau nevoie pentru a scăpa lumea de relele pricinuite de abominabilul Muntha. Conștiincioase, isi pregătiră cele trei lucruri necesare, pământul, apa și semințele, iar a doua zi, dis-de-dimineață, pe răcoare, porniră la drum. Multe ceasuri merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian. Flamande și cu buzele crăpate de sete, niciuna nu se atinse de prețioasă badu. Pe la sfarsitul zilei ajunseră la poalele Munților Albaștri, nu departe de văgăuna unde
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
ca mine în rugăciunile mamei. (IV) Coloane de dealuri cu ferestre, Sătul că o licărire suie, Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă Sub soare via își fierbe mustul Și apele macină în turbine lumină Mama tot mai aduce răcoarea fântânii Sora mea tot coase batiste și fete de masă Tata cioplește carul Pentru întoarcerea mea acasă.” * După ce am terminat s-a lăsat liniștea. Doar acordurile Simfoniei a cincea se auzeau vibrând în sufletele noastre. -Acum citesc eu, interveni Țină
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]