1,700 matches
-
bune nu-l băgau în seamă, dar, îndată ce nu rezolva destul de rapid vreo chestiune, săreau la el și-l ponegreau folosind chiar vorbele lui, însă ciuntite și întoarse pe dos. De câte ori avea ocazia și erau doar bărbați de față, se răcorea numind presa „o curvă sulemenită“. De altfel, trăia singur, iar stabilimentul de la Crucea de Piatră avea pentru el tarife reduse, numai să vrea. Cunoscuse locul și ca polițist, și ca bărbat. Până să-l apuce de urechi pe dracul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se ocupe și ultimul pogon de teren, iar planeta avea să fie supusă influenței benefice a energiei atomice. Și așa, peste milenii, oamenii aveau, în fine, să topească toate lumile înghețate, dar locuibile, ale sistemului solar și aveau să răcorească pustiurile arzătoare de pe Venus și Mercur. Bărbații care-și istoveau viețile pe "odraslele" mai puțin atrăgătoare ale Soarelui aveau să creeze facsimile rezonabile ale îndepărtatului Pământ verde de pe care veniseră. Aceasta era teoria. În zilele de trândăvie din anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-am dus m-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, puică, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă. Iar puicuța mi-a răspuns Inimioara mi-a pătruns: - Du-te, puiu, sănătos Ca un trandafir frumos. Cine-mi spune: puica
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că măncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrâni, 172 {EminescuOpVI 173} Și mîncatu-s de dușmani Ca iarba de bolovani, Și mîncatu-s de ai mei Ca iarba de mielușei; Căci mila străinului Ca și umbra spinului, Când vrei să te răcorești Mai tare te dogorești. .......................... De-aș trăi ca bradu-n munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. .......................... 115 Cântecul străinătății Jalnică străinătate, Mult ești fără direptate: Ocolii țările toate Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tânjală, Să mă sui în deal la poamă, Să mă primbl din cramă-n cramă, Cu opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc; De n-aș bea, n-aș veseli - Pe loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea 284 {EminescuOpVI 285} Și în palmă că-l prindea, De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dorința mea. Dar eu nici gândesc, nici socotesc La parola ce aveam Că poate nici pricină dam Nici, zău, foc că aveam, Iar acum mă chinuesc Pentru-al tău trup ce-l iubesc, Numai să te întîlnesc Ca să mă mai răcoresc Și-apoi să ne hotărâm Dragostea să ne-o-ntărim, Focuri, doruri să lipsească Să nu ne mai bolnăvească. No. 32 Ce-mi tot zici să am răbdare? Că am piept și rău mă doare, 437 {EminescuOpVI 438} Ori se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se atribuise cândva, cu Bătrânul, n-o împiedica deloc să-și asigure cu ajutorul altora plăcerile de care trupul ei încă tânăr avea nevoie. Se șoptea chiar că era rea de muscă și că nu alegea mult când vroia să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog", am continuat cu ochii la Mopsul. Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?" zise în sfârșit Domnul Andrei. "Poate ați stat prea mult la soare", își dădu cu părerea Siminel. Dar mă răcorisem. "Am glumit", le-am spus și toți s-au liniștit, după care mi-am reluat obișnuitele istorii zilnice, fără să-mi mai pese de Mopsul; îmi era de ajuns încîntarea din privirile celorlalți. Nu-i silea nimeni să stea în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc cât nu era prea târziu și să trec Rubiconul, făcând pe prostul. M-am ridicat în picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: ― Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se știe niciodată și Rieux a preferat să tacă. Fără să vrea, trăgea cu urechea la zumzetul misterios al ciumei. Se apropiau de cartierul lui Grand și cum acest cartier era așezat puțin mai sus, o adiere ușoară îi răcorea, curățind în același timp orașul de toate zgomotele lui. Grand continua între timp să vorbească și Rieux nu prindea chiar tot ce spunea omul acesta de treabă. Înțelesese doar că opera în discuție avea de pe acum destul de multe pagini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se năpustește așadar cu toată violența pe străzi. După aceste nesfârșite luni în care nici un strop de apă nu răcorise orașul, Oranul se acoperise cu un soi de pastă cenușie care s-a scorojit și a căzut la suflarea vântului. Vântul ridica așadar valuri de praf și de hârtii care loveau picioarele trecătorilor deveniți tot mai rari. Îi vedeai grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timp. În numele bunei noastre prietenii i-am rugat să nu se expună, că vom avea o altă ocazie să ne vedem. Spre seară vremea s-a înnourat, a plouat un timp, subțire, dar e bun și atât, fiindcă a mai răcorit un pic pământul de vipia ce a fost. Deci semne bune, privind confortul termic. La T.V.R. apar știri și aspecte despre mari inundații în Germania, Polonia, Cehia și în România, prin Covasna și Harghita. Adevărată pacoste pe lumea necăjită! Marți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele încinse de căldură și să beneficieze de răcoarea de sub bolta de viță din fața casei, întâlnirea s-a contramandat. Atmosfera s-a răcorit chiar bine, încât recurgem la îmbrăcăminte adecvată. Luni, 30 august 2010. Nu pot uita fatidicul 30 august 1940, când marile puteri totalitare ne-au sfârtecat granițele țării! Dar astăzi e și Sfântul Alexandru - ziua mea onomastică și a Marianei (Alexandra
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Reilly, șchiopătând în mod dramatic între cei doi prieteni ai ei. Adu-ți aminte c-am copilărit pe Dauphine Street. Aveam obiceiu’ să scoatem scaunele afară pe stradă și stăteam acolo și pân’ la douășpe uneori, așteptând să se mai răcorească-n casă. Și lucrurile pe care auzeai că le spun oamenii. Maică Doamne! — Oameni răi, asta e, întări Santa. Guri spurcate. — Bietu’ tata, continuă doamna Reilly. Era așa sărac! Și când s-adus și și-a prins mâna în cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o porcărie. Și Charlie... Kitty se Înfioră numai auzind numele lui Charlie. — Nu vrei să vii Încoace, să stăm Împreună la soare? o Întrerupse ea. Putem să ne plimbăm prin Bel Air, e așa multă verdeață aici, putem să ne răcorim la piscină. Meriți și tu să te odihnești. Iar Matthew e foarte drăguț, nu se va supăra. — A, apropo, ce face? o Întrebă Desert Rose, prefăcându-se brusc că o interesa. De fapt, Kitty știa că o Întrebase de Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pună să lucreze pe gratis. Satele îndepărtate de civilizație nu sunt singurele unde apendicele cerebrale umane se arată în stare de a genera asemenea idei. Marta îngriji în mod repetat mâna lui Marçal, de multe ori îl consolă și-i răcori rana cu răsuflarea ei, și atât au perseverat amândoi încât peste ani s-au căsătorit, totuși familiile nu s-au apropiat. Acum iubirea lor pare adormită, ce se poate face, pare un efect natural al timpului și al neliniștilor vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înăuntru, să vezi dacă jăratecul a urcat până la păpuși, dar poți să-ți închipui cum e interiorul gropii, vibrant și strălucitor, cu lumina multiplelor flăcări scurte care au consumat bucățelele de lemn incandescent care cad. Cum noaptea începuse să se răcorească, Marta s-a dus în casă să caute o pătură, sub care, trăgând-o peste umeri, s-au adăpostit tatăl și fiica. În față nu aveau nevoie, era ca pe vremuri, când mergeam lângă vatră să ne încălzim în nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se atribuise cândva, cu Bătrânul, n-o împiedica deloc să-și asigure cu ajutorul altora plăcerile de care trupul ei încă tânăr avea nevoie. Se șoptea chiar că era rea de muscă și că nu alegea mult când vroia să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?” zise în sfârșit Domnul Andrei. „Poate ați stat prea mult la soare”, își dădu cu părerea Siminel. Dar mă răcorisem. „Am glumit”, le-am spus și toți s-au liniștit, după care mi-am reluat obișnuitele istorii zilnice, fără să-mi mai pese de Mopsul; îmi era de ajuns încântarea din privirile celorlalți. Nu-i silea nimeni să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc cât nu era prea târziu și să trec Rubiconul, făcând pe prostul. M-am ridicat în picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: — Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bunica. Această ultimă afirmație m-a făcut să tremur de furie. SÎnt clipe În care Îmi doresc s-o pot Înfrunta, să dau cărțile odată pe față, dar asta nu mi-a stat niciodată În fire. Îmi Înghit toate sentimentele, răcorindu-mă pe spinarea lui Dan, ceea ce nu-i nici cinstit, nici corect, dar, aparent, nu mă pot abține. Credeți că nu știu că lui Dan a Început să-i fie groază să se Întoarcă acasă? Ba sigur că știu. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
m-am stricat la suflet. Ziua continuam să fac pe evlaviosul, dar la asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]