2,217 matches
-
la un mic magazin, și mâncând, nu mă satur să admir peisajul montan. După atâtea zile de mărșăluit pe malul mării sau în regiuni învecinate acesteia, acum este rândul să simt pentru prima dată un aer mai uscat și mai răcoros. De aici în continuare sper să am parte de o climă mai blândă. Canicula zilelor prin care am trecut, cu temperaturi de până la 42 de grade, m-a pus la grea încercare și m-a constrâns de mai multe ori
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Vèbre-Anglès: 41 km La familia Chazalet am fost singurul pelerin în dormitorul destul de mare, cu paturi supraetajate și cu toate serviciile necesare. Drumul de astăzi este bine marcat și peste tot ești la umbra copacilor. Peisajele sunt încântătoare, vremea este răcoroasă, așa că sunt condiții optime pentru mers. Menționez că în această noapte am dormit acoperit cu o plapumă lungă și lejeră, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum. După câtva timp, drumul începe să urmeze cursul pârâului Vèbre, care apoi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pustii. Până la Lourdes, sunt aproape 40 de km, iar micile localități prin care voi trece sunt: Oursbellile, Bordères sur l'Échez, ocolesc orașul Tarbes, Azereix, Ossun, Adé și Bartès. Este o zi minunată, cu un soare blând și un aer răcoros. Câmpurile sunt pline cu lanuri de porumb, iar floarea soarelui sau grâul aproape că au dispărut. Nu departe se văd și păduri, nu prea mari, iar în zare pot fi admirate crestele Pirineilor. Demult îmi doream să-i văd de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aibă grijă să închidă ușa, pentru a nu permite pisicii să iasă în stradă. In casă, în sufragerie, am văzut un ditamai motanul, tolănit pe o pernuță. Bună viață mai duc unele animale. Plec apoi la drum, pe o dimineață răcoroasă, căci astănoapte a plouat. Urmez șoseaua principală, căci nu-mi place să merg prin pădure sau peste câmpuri și să mă umplu de noroi. Si nu se știe dacă nu m-ar paște iar riscul de a nu mai găsi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
al pelerinajului meu de până acum. Nu găsesc o explicație, dar oricum, sunt atât de mulțumit. Cred că este chemarea interioară, dorința de a ajunge aici, în locul de unde pleacă cei mai mulți pelerini. A fost și o zi destul de răcoroasă și parcă nu-mi vine să cred că nu mă mai înmoaie, nu mă mai încovoaie canicula, inamicul meu invizibil, dar prezent peste tot în jurul meu, până în urmă cu câteva zile. Mă simt sleit de forțe, dar fericit. Saint Jean
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb puteai să-l apreciezi în toată splendoarea lui fiindcă se golea. Operă de artă barocă cu ramificațiile lui de adevărat orășel sub cupolă de sticlă. O penumbră odihnitoare și răcoroasă stăruia tot timpul înăuntru. Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să nu-ți dorești altceva decât să te plimbi de-a lungul acelor vitrine de un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar sub fereastra lor, în spațiul îngust dintre gardul scund de merișor și zidul alb al casei, luminat ca de lună. Pe stradă, la o depărtare de câțiva pași, un felinar în vârful stâlpului risipea în cercuri concentrice întunericul nopții răcoroase și distante. Noroc că stâlpul nu era chiar în dreptul casei Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câte o bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum greoi și legănat, cu părul albit tot în curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de circ ale heruvimului ― printre cei drepți și imuabili mai pot Întrista odată mecanica Îngerului. Astăzi nu, dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu o răcoroasă alungare dinspre lacătul care a Închis eleșteul, să nu se mai simtă răsuflarea bolnavă a celui miruit prin nituri și șuruburi, cel cu tîmpla zdrobită și cu pieptul dăruit cormoranilor, Într-o ultimă hrană, Într-o ultimă salvare. Iar cum
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pustiu. Și singura care ne aduce apă când buzele ard de sete. Cunosc bine aceste lucruri. Știu ce înseamnă să nu rămâi singur cu păianjenii și țânțarii. Când dormi, speranța te veghează. Când bate vântul noaptea, îți așază o mână răcoroasă pe frunte să te liniștească. Și când privești spre pădurile din zare, ea îți șoptește că dincolo sânt oamenii la care vrei să ajungi ieșind din pustiu. Ea te oprește când întinzi mâna să iei o creangă să cânți pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu cel puțin o oră mai devreme. "Principesa" mândră, albă ca o lebădă, se afla sub presiune. O febră, un du-te-vino necontenit frământa micul port. Călătorii se strecurau grăbiți, înghesuindu-se la revizia bagajelor. Dinspre mare se stârnise un vânt răcoros care umfla rochiile femeilor și flutura fularele de mătase. ― Ce feridți trebuie să fie oamenii care pleacă spre țărmuri necunoscute, șopti Mihaela, urmărindu-i cu priviri jinduitoare. Doamne, cât aș vrea să călătorim și noi o dată pe mare! ― Nu, zău
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut să-mi spună: ― Haiducule, pe ce fată ai pus mîna! Pe măsură ce înaintam în larg, vântul se întețea și aerul deveni mai răcoros, mai sărat. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pântecele lui marea laolaltă cu cerul. Numai luna rămăsese nemistuită și mergea cu noi călăuză pe nesfârșitul pustiu de apă. ― Mi-i frig aici, șopti Mihaela. Ne-am retras
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închiriată... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri născute moarte. Lucrurile se petrecură simplu de tot, pe pământ. Căsătoria civilă am făcut-o într-o sâmbătă, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme bună și răcoroasă. (În ajun plouase cu găleata.) Pe la amiază m-am dus cu mașina în strada Sapientei să iau pe Mihaela și pe Alexa, care mă așteptau dimpreună cu două rubedenii de ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sub povara atâtor culori de mai! Altam Bianca Clasa a IX-a Dimineața... emoții Pe când soarele abia se trezește, iar luna abia se culcă, este momentul din zi - dimineața. Roua dulce a dimineții umple pocalele parfumate din grădinița mea. Adierea răcoroasă dezmorțește viața care se află în lume. Zori de ziuă se revarsă în lacul de lângă noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
lucru, chiar dacă asta înseamnă că a iubi timpul clasic presupune a-l falsifica. Umbrele din grădina vilei fac faleza să pară și mai însorită. E aproape strălucitoare. Și copleșită de liniște. O liniște profund diferită de cea a unei păduri răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea?" mă întreabă, râzând, soția unui prozator. "Nu, doamnă, mulțumesc". Nu-mi place ideea că destinul meu zace
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o zi sau două rămânerea în Odesa, pentru vizarea pasportului, biletul de drum și neapăratele bacșișuri. Iar de nu mi le veți trimite, vor îngriji cinovnicii ruși pentru mine în vro încăpere a onorabilei poliții. Vremea pe aici e cam răcoroasă și, deși amenință pururea să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele e urâtul. Persoanele câte sunt aici nu vorbesc decât rusește sau leșește, abia vro două din ele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi și noapte, fără o clipă de răgaz, pe creasta valurilor mărunte și răcoroase, printre stropi de spumă și râsete. De atunci, toată Grecia plutește la nesfârșit, undeva în mine, la marginea amintirii... Dar văd că am luat-o razna și devin liric! Vă rog să mă opriți, dragă prietene! Dar, fiindcă veni vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fi reținută la o gustare, toaleta cu care se prezintă era corectă. Producțiile, aparent așa de spontane, erau riguros organizate, de aceea chiar reușeau așa de bine și decurgeau așa de agreabil, în casa Hallipa. Magazinul de muzică, umbros și răcoros acolo, în fund, subt scara ce urca la etaj, era aglomerat și zgomotos spre intrare și la ghișeuri. în toamna aceea opera ținea recordul cererilor, așa cum altădată simfonicele. - Nu s-a văzut în București concert ca al Elenei, zise Nory
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mei, Ionel Tasie și Roman Scumpu, cărora le-am dat mai multe exemplare pentru autoritățile comunale și pentru alți confrați în profesie. După un timp în sală rămânem din ce în ce mai puțini și plecăm în grup restrâns spre casă. Aici, sub bolta răcoroasă a viței de vie mă simt într-o stare aparte. Am un pronunțat sentiment de plinătate, de ușurare sufletească, nu sunt în stare să mănânc ceva. Către miezul nopți mă încredințez odihnei binemeritate și sper ca ulterior să mi se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
urmărit îndepărtându-se încet purtați de herghelia de cai abil stăpânită de fostul meu elev, Adrian C. Drum bun, dragul meu și să știi că te aștept, dacă și Cel de Sus mă va ajuta. Deși însorită, vremea e totuși răcoroasă, ajunși la echinox, vom dori curând căldura binefăcătoare a soarelui, deși zilele caniculare ne-au adus și unele neplăceri în vară. Marți, 22 septembrie 2009. Astăzi termin și numărul 3/2009 din „Baaadul literar”. Mai am de citit și alte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fericire, la un moment dat, undeva între localități, șoferul are probleme cu motorul. Se dă jos. Probabil, e ceva mai serios, căci coboară și "unchiul George", mătușa Terica și Norița. Profit de ocazie să ies și eu din mașină. Aerul răcoros de septembrie îmi face bine. Treptat, mă liniștesc. Spre norocul meu, defecțiunea nu e deloc simplă. Pornim, dar, după o jumătate de oră, ne oprim din nou. Asta se întîmplă de câteva ori, inclusiv la Predeal, unde am ajuns buimăcit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trase spre ea - o greșeală din nenumărate puncte de vedere. Excitația era rușinoasă, în condițiile date. Dar gândul ăsta nu făcu decât s-o excite și mai rău. Îmbrățișarea o ridica deasupra ultimelor săptămâni. Corpul ei se abandonă exaltării primăverii răcoroase. Orice s-ar întâmpla, nu va fi singură. În timp ce se furișau înapoi spre oraș pe șoseaua aceea dreaptă ca firul de plumb al unui topograf, printre câmpurile unduitoare acoperite cu primul puf verde, ea îl întrebă: —Nu-i așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici. Făcu duș, atârnând prosopul pe suport - Contribuiți la salvarea Pământului. Scoase reportofonul digital din servietă, apoi se strecură între cearșafurile țepene și răcoroase și ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în urmă, la Stony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o jumătate de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se aprindă. Deslușea anumite forme în lumina indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O singură camionetă amușina în jurul benzinăriei Mobil de vizavi. Urechile lui se adaptară, intrând pe frecvența unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i un mare tun. Putem să ne uităm ce e la Springer? În noaptea în care Weber părăsi câmpiile pustii și se întoarse în est, se aruncă asupra lui Sylvie. Era sfârșit de iunie, dar în Setauket era un aer răcoros și aspru, care amintea mai degrabă de o toamnă în North Shore decât de începutul verii. Își recuperă mașina din parcarea pe termen lung din LaGuardia și ascultă cvartete de Brahms tot drumul până acasă, pe autostrada absurd de aglomerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]