7,950 matches
-
iar cărarea paradisului, prin cercul curcubeului și ajungând acasă, la rugămințile mamei de a mă scula și a începe o nouă zi de școală. Mă gândesc atunci... Și totuși, multe soiuri de peisaje zugrăvesc streașina unor țări; dar nicăieri nu răsare acea frumusețe măreață și sălbatică care deosebește munții venerați ai României. Lumea de legende și de miresme tari străjuiește culmi unice în blânda lor arcuire, înconjurând prăpăstii adânci și contemplând acel peisaj paradisiac în marile sale aripi de fantezie. Priveliștea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aceste stațiuni sunt unice în felul lor. În profunzimi misterioase, cât mai multe steluțe albe acopereau încet bolta, iar rumeneala amurgului se stingea treptat, ducând cu ea acele priveliști viu colorate și mirosurile parfumate ale florilor. Umbrele negre ale serii răsăreau treptat, iar soarele, în carul său de foc a plecat la culcare, lăsând-o pe mândra lună să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu era așa, pentru că am primit o veste extraordinară: eram invitată la o plimbare cu barca pe lac. După ce, cu greu trecu ziua, am adormit cu gândul la alta care va urma. A doua zi, m-am sculat devreme. Nu răsărise soarele și doream să văd cum răsare printre sălciile bătrâne, oglindindu-se în apa limpedea lacului. Soarele se ridica la orizont și odată cu el se treziră vietățile lacului, de la păsările mici și mari, la peștii zglobii și la gâzele felurite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veste extraordinară: eram invitată la o plimbare cu barca pe lac. După ce, cu greu trecu ziua, am adormit cu gândul la alta care va urma. A doua zi, m-am sculat devreme. Nu răsărise soarele și doream să văd cum răsare printre sălciile bătrâne, oglindindu-se în apa limpedea lacului. Soarele se ridica la orizont și odată cu el se treziră vietățile lacului, de la păsările mici și mari, la peștii zglobii și la gâzele felurite ce strălucesc în ninsoarea de lumină pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parte se zărește o pădure uriașă. Dacă intri în această pădure, ai impresia că nu vei mai putea ieși de acolo. Acest petic destul de întins de pământ, îți oferă o priveliște neasemuită la asfințitul sau răsăritul soarelui. Dacă vezi cum răsare sau cum apune soarele, uiți de toate necazurile și grijile, uiți că ești pe pământ și te simți cel mai fericit om din univers. De cum soarele se lasă spre apus, între munți, întregul ținut este cuprins de un fior al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cărui apă - scrie Sofocle - avea în credințele cele vechi dorul de a-i face pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și un nume mi-a rămas adânc întipărit în minte - Rarăul. Când vâlvătaia de aur începe să e stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă, noaptea neagră și rece se instalează încetîncet. Mii de licurici răsar din întunecimile codrului. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat. Pânzele imense și schimbătoare ale nopții se aștern încet peste oceanul verde al coniferelor. Deodată văd lumină. M-am trezit din somn. Ce păcat că toate acestea s-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de veacuri instrumentul sfânt cu care Latina gintă a devenit regină / Într-ale lumii ginte mari. Cu flori, izvoare, case, stele, cu frunze, arbori, munți, cu valuri, cu raze și iarbă s-a scris poemul limbii române. Cuvintele ei au răsărit din durerile, din bucuriile și suferințele acestui popor; el există în rațiunile noastre și este lanțul tainic care ne leagă. Pentru noi, românii, râul curge, florile înfloresc, stelele strălucesc, frunzele cad. Ziua am văzut pe cer nori, iar noaptea am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura: buciumul stânelor, izvorul cu murmurul său, dar mai ales pădurea. Zile întregi stătea în pădure, cu brațul drept sub cap, la umbra unui stejar bătrân, ascultând murmurul izvoarelor și foșnetul frunzelor. Când răsărea luna, privea ceața de pe câmpuri, stelele și văpaia de pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii. Se înțelegea foarte bine cu fratele Ilie care îi citea romanul Robinson Crusoe, povestindu-i peripețiile înfruntate de el. Cartea aceasta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simplă demonstrație cu definiția greșit înțeleasă, va ieși la lumină. De aceea trebuie să lupți, să cazi, să plângi măcar, pentru a zâmbi o singură dată. Asta e fericirea. Și ea... poate să doară uneori. Dar zâmbește! Dacă mâine nu răsare soarele, vom lua și noi o pensulă... dar vom zidi! Magda Geană, clasa a VII-a B Noi * Noi suntem bule mici de aer, pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându-și palmele deasupra capului: Haii-de Steaua! Haii-de Steaua! Bulevardul era curat. Un buldozerist Își luase angajamentul să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îmbrățișări, lacrimi și Încurajări reciproce. Cei care se Întorceau mai aveau nevoie de ele. Femeia a Întrebat dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea întinsă pe el, pe-o parte, cu spatele la mine. Când m-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre cîntătorii indispensabili, pînă a murit. Mi s-a învîrtit ca o răsărită în jur. Îi intrase-n cap că eram femeia potrivită să-i fac un copil. L-am descurajat cît/cum am putut. "Miorește din pricina ta. Asta așa, ca să etnologizăm. Astfel, aș spune că behăie", rîdea Magda U.. Și ea, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l supradimensioneze, se făceau mai mici decît Mistrie. Și cel mai mic, parameciul de Milucă. Din coincidența scaun-persoană, răsare, crește și-nflorește cultul, dar și relația cu cel de sus, cu prea-înaltul. Dacă stai în patru labe, ți-i mai ușor: te expui mai puțin, ai suprafață de expunere redusă. Preceptul lui Griboedov, Prea multă minte strică, era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
literar sau academic. Printr-un vizibil efort de concentrare, ea pare să compună răspunsurile ca și cum ar extrage cuvintele din întrebările interlocutorului, combinându-le cu altele, aduse, cel puțin la început, cu mare greutate din adâncurile conștiinței. Apoi, dintr-odată, ele răsăreau singure, ca ciupercile, și se lipeau ciorchine unul de altul, de abia mai puteai să le distingi, mai ales că erau pronunțate într-un fel anume, puțin silabisit. Căci M.M. era deopotrivă sâsâită, peltică, gângăvită și, pe alocuri, bâlbâită, alternând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o ignorare graduală a avansurilor ce îi sălta cota la rangul de mister feminin, tăcerea ei era interpretată de bărbați nu ca timiditate, ci ca o afirmație mascată, păstrată în găoacea bulbului floral atât cât era nevoie, ca apoi să răsară brusc acceptarea directă ar fi descalificat-o în ochii alesului joaca de-a v-ați ascunselea devenind incitantă pentru vânător dar pasibilă de greșeli; și atunci când tulburarea ajungea la scala posibilei renunțări la luptă, începea din direcția ei pânda, expunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pridideau să o care cu roaba pe drum către crematoriu, neuitând să își ascundă câteva kilograme în săculețele de celuloid legate în jurul burților și-așa suprasaturate cu glucidele îngurgitate de-a lungul zilei, fără să știe că din fecalele lor răsărea pe lângă garduri un strat de iarbă cu însușiri miraculoase, care emana, în afară de idei politice, captate de radarele Primăriei, și note muzicale masacrate în solfegiile guriștilor din cartierul Hipodrom prin partituri numite manele care, să fim sinceri, erau adormite în codul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și un rânjet îi opri avântul. Cargobot, fără să vrea, coborî la intersecția străzii Dorobanților cu Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de obicei, Luna, firește coborând pe urmele lui Cargobot, căruia îi plăcea conglomeratul de mirosuri și damful rataților lumii, observând că timpul se scurge incredibil de repede, acum era luni și a doua zi lunea cealaltă, ieri fusese început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și căruțe, cu spectre de oameni, de lemne, pe când Luna se rostogolește ca un bulgăre uriaș de gheață cu obrajii roșii, paralel cu drumul uneori înainte, uneori în urmă dar tot pe lângă el uneori aproape, uneori departe ocolind pădurea ca să răsară în față prin gura de peșteră a depărtării, tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
schimbă. Așa că te ajuți pe tine dacă mă ajuți! spuse pilotul și-și desprinse privirea din ochii paznicului plecând spre groapa în care căzuse ca Superman după plecarea de pe planeta Crypton. Nu vă supărați, zise un om mânjit de cărbune, răsărit pe jumătate din pământ cu lanterna aprinsă pe cascheta de ebonită. Aici e Brăila? Paznicul schimbă o privire cu pilotul și răspunse: Dar de unde vii mătăluță? Din Galapagos, GPS-ul mi-a arătat locația unde s-a prăbușit unul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe străzile viitorului, printre clădiri care răsăriseră peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă oglinda. Gustav o ducea în brațe pe Any Palade pe trotuare și scări rulante. Își adaptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus" de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]