5,766 matches
-
Însuși titlul volumului de versuri dedicate iernii este o invitație, o chemare la sfințenia cu care bunicii noștri așteptau Sărbătorile, iar icoana bunicii este înveșmântată totdeauna în văluri de borangic, cu fir subțire de mătase sau în fuioare de lână răsucite din fus, viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulițe pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Naștere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e feerie aici, de la portretul Doamnei Iarna: “Alb anotimp”: Iarna, mare ștrengăriță,/ A ieșit
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful brazilor se-ndoaie, Tot văzduhul e-o văpaie. Prundu-n aur strălucește, Vântu-n soare răsucește Firele galben, mărunte, Smulse din adânc, din munte. Și această bogăție Dau culoarea aurie Undelor în zi de vară Când e cald și bine-afară, De i-am pus nume-n vecie: Bistrița cea Aurie. Referință Bibliografică: BISTRIȚA AURIE / Gheorghe Vicol
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
plângi atâta ca o babă, domnule voinic? - De, măi Norocel, tu mi-ai dat curaj! Acum n-are decât să m-atace! Așa am un chef să-i pocnesc! Și Mărțișor se ridică în picioare, făcând salturi uriașe și icnind, răsucindu-se, dând din picioare, așa cum văzuse la căpitanul Foc Nestins. - Fă karate, nene, fă karate! râdea în hohote Norocel. Căpcăunii Cap Pătrat se alertară și începură să tragă jeturi de raze în năbădăiosul luptător: - Potolește-te, bă, potolește-te, că
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
să-i lovească cu harapnicul (cel cu care mâna norii). Generalii luptau ca besmeticii, în neștire, încasând lovitură după lovitură. Văzându-i amețiți, Mărțișor se gândi să le dea lovitura de grație, făcând salturi uriașe prin aer (cizmele fermecate, săracele), răsucindu-se și zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
le dea lovitura de grație, făcând salturi uriașe prin aer (cizmele fermecate, săracele), răsucindu-se și zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Articolele Autorului cât de repede se sparg oglinzile când le apuci mai bine de colțuri le strângi centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi pe propria-ți imagine dintr-un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la fântâna arteziană nimeni nimeni în jurul tău și totuși de unde
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
ascuțit în prelungirile sensurilor prin care odată ai trecut pe care le-ai încercat cu propria frunte Doamne oprește-mă câmpul acesta nu e al meu am greșit al șaptelea sens sau al nouălea ce mai contează merg adun cioburi răsucesc un călcâi apoi pe celălalt culori nuanțele lor vântul cineva cântă la vioară altcineva la violoncel aleg pianul privesc în luciul clapelor reinventez propriul cântec îmi place când tac e un deliciu al simțurilor când sunt lăsată în pace pot
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
mea din anii tinereții. Mi s-a părut o Europă slăbită în puteri, clătinându-se în luarea unor decizii. Am luat firul gândului înapoi să-mi limpezesc modul cum s-au petrecut aceste schimbări strecurate tiptil prin timp. Și tot răsucind problemele pe toate părțile mi-am zis cu regret: astăzi nu mai sunt europenii de altădată care proslăveau mitul culturii, al subtilităților și rafinamentelor de tot felul, care puneau preț pe ce era mai valoros din trecutul lor glorios. Moda
GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363350_a_364679]
-
așa cum apar costumele populare la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari dar cum acestora nu le plăcea să muncească pământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
uitându-se adânc în ochii preotului Antonio Prestipino, care dă din cap aprobator, solemn, vizibil marcat de ceea ce vede. Fratele Luigi fotografiază, înnebunit, fragmentele scrise pe cearșaf, pe corpul meu... Contaminate de lumina blitz-ului, textele dispar. Cei trei mă răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit grele, ca de plumb. Mâna mă doare cumplit! Mirosul parfumului Gucci îmi taie respirația
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
zeii îmi închipui purtând al tău trup a ta cunună trup înălțat zărit acum în ceruri tresar trec clipe văd chipul tău în ape curg ceruri toate curg prin noi și pe aproape clopote bat amor în eternitate râurile se răsucesc la vale se îngroapă omenirea ne agățăm de muchii speranța e iubirea iubirea ea ridică în divinitate în urma semne arse e vagul ei mormânt trupuri și raze al nostru trecut pecetea de lut în dansul delir înfășurați în al iubirii
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MENIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Necuprins de piatră răsucit în diagonala suspendată a nefirescului iluzoriu, altoi pe ramurile infinitului, când căderi primordiale conturau pe norii neputințelor fulgerele ultimelor frământări rarefiate, în jocul bezmetic amintind de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
Autorului Nu dați cu pietre-n biserici, Si nu blestemați în amvoane. Credință nu stă în sutana , Ci-n sfinții pictați pe icoane . Dacă pierdem si-această credință, În biserică sfântă română. Basarabii și Mircea și Ștefan, Or să se răsucească-n țărâna! Biserici zidite cu piatră, Biserici clădite cu sânge, Daca asculți în inima nopții, Auzi Maica Sfântă cum plânge. Nu dați cu pietre-n icoane, Sunt icoane sfințite cu sânge ! Referință Bibliografica: CREDINȚA MEA / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare
CREDINTA MEA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363584_a_364913]
-
alb și roșul vieții în șnur cu mărțișorul, Cu lacrimi de iubire îți mângâiam destinul, Să scot din tine gheața, durerea grea și chinul, S-aprind suflarea sfântă din alte universuri, De nu erai, iubito, te făuream din versuri, Te răsuceam în mine prin toată galaxia, Să fim noi doi perechea ce scrie poezia, Noi doi să fim durerea născută-n începuturi, Când ziua îngemănează a nopții nesfârșituri, Și-și plânge în tăcere misterele iubirii, Sorbind din suflul sacru plăcerea fericirii
DE NU ERAI, IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362313_a_363642]
-
de vedere. Doar pentru utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini sau la cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
simt mereu , Cănd revii că un gând pictat pe-o pânză , Ce zburdalnic se-ascunde în sufletul meu . Trăiesc cu speranțele ce mi-au închis Într-o inima albă toate culorile , Si ascund în necunoscut năluca din vis Ce-mi răsucea privirile în toate uitările ... În umbră tăcerilor mă simt pierdută Cu aripile ucise zburând între ceruri , Cănd iar am ațipit într-o iluzie muta Recunoscând trecutul printre neguri . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: În umbră tăcerilor / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
IN UMBRA TACERILOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362499_a_363828]
-
de vedere. Doar pentru utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini sau la cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
fiind drumului drum, și focului foc , luați cu voi doar modelările lutului. Ultima Poartă de astăzi se va numi după voi Poarta Sărutului”. GHICITUL ÎN FRUNZĂ Se poate ghici și-n ultimele frunze? Am surprins vântul de seară cum a răsucit de vreo câteva ori palma sfielnică a frunzei, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte. Într-un târziu s-a reîntors și a-nceput din nou să-mi citească neîncrezător frunza, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
ta / un camuflaj / cu spuma scoicilor.// (5)// Voi micșora apa / pentru a-ți da să bei / soarele nisipurilor / rădăcinile răsucite / ale plantelor de apă / un adânc ornamental / ce-ți seamănă / și povara nopții / mult prea reală, / până și cheile / sunt răsucite în lăuntrul tău; / urcă umbră măruntă / moarta mea preferată / o voce cu o coardă / spre pulbere / întoarce-te, dispari / unde nimeni / nu te mai poate răni”(A domina teama Simbioză). Ultimul poem, intitulat “Hărți” - are ca punct de sprijin trăirea
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
nu e normal să te temi de un steag sovietic enorm, sfâșiat la un colț, cândva roșu, azi de un gri decolorat, cu o stemă în seceră și ciocan demult uitată, care atârnă neglijent de fațada unui bloc. Cu scârbă răsucesc capul în altă direcție și mă trezesc față în față cu portretul supradimensional al unui soldat care îmi întoarce privirea de parcă ar vedea prin mine. Degeaba l-au ales chipeș și cu față „umană”: chipiul lui cu cozoroc supradimensionat și
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
acel univers alcătuit din opt note muzicale, din care prima, do, se repetă, și nu ar fi stat în fața clapelor, umanitatea ar fi fost lipsită de Simfonia destinului. Entuziasmul muzicanților și pasiunea cu care nuntașele băteau mărunt ritmul pe loc, răsucindu-se din șale cu voluptate și pasiune, tremurîndu-și umerii și împingîndu-și sînii în față, țipetele de extaz, chiotele și chicotele, creionau un tablou specific sfîrșitului de secol, care s-a cramponat, poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
cum sună! Și acea voce și-a repetat strigătul de teamă, de deznădejde, de bucurie că, uite, cu toate chinurile de pe sufletul lui, el încă mai trăiește. Of, viața mea ... și parcă se ofileau frunzele ... și florile, strivite de roți, răsuceau Universul cu fundul în sus, prăbușeau soarele într-un abis de uitare și tulburau apele cu durerea lor tăcută ... Of, viața mea! a strigat și Thomas; și a continuat, cu același ton: Ce-am făcut cu ea? Oamenii au început
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
mică bibliotecă Iosif, îmi spunea bunica. Cumpăra cărți în fascicule pe care le citea cu multă plăcere iar după aceea mi le povestea. Era o plăcere să-l ascult citindu-mi poeziile lui George Coșbuc sau Ștefan Octavian Iosif. Își răsucea mustața imensă ce acoperea buzele roșii ca de mac, tușea de două-trei ori și începea poezia El-Zorab, care-mi storcea lacrimi, sau Peneș Curcanul a lui Alecsandri. Citea frumos, din suflet, parcă era un școlar ce recita pe scenă o
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
pe care romanii au venerat-o ca și pe tine, Mărite Zeu Hercules. M-am uitat la chipul regelui Decebal de pe firma spartă a hotelului ce îi poartă numele, și care este o ruină cu firmă, cum de nu se răsucește în mormânt? Știu, îmi vei spune că Decebal nu mai are cap! Dar te întreb Mărite Zeu Hercules; Cei care conduc stațiunea Băile Herculane și România de azi; AU CAP? Am să-ți mai scriu Mărite Zeu Hercules, poate vreo
SCRISOARE CĂTRE ZEUL HERCULES,...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360825_a_362154]