2,464 matches
-
limitelor exterioare ale frumuseții. Tatăl meu mi l-a recitat cândva: „Du-te la marginea lacului și privește cum se ridică ceața“. La șase și jumătate, prietenii mei au atins acea limită. În zori, ceața se ridică de parcă ar fi răsuflarea lacului, iar munții fantomatici dispar În spatele straturilor din ce În ce mai deschise de gri, mov și albastru până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu niște banane de un roșu aprins, și creșteau În solul spongios, adânc, Între rădăcinile unui copac găunos. —Uite, ce roșu - aprins, aproape fluorescent, spuse ea. Moff se Întoarse și văzu ce găsise. Apropiindu-se, lui Heidi i se tăie răsuflarea și se rușină numaidecât. Proiectilele aveau forma exactă a penisului În erecție, cu glugi bulboase, iar roșul le făcea să pară umflate, gata să pocnească. Se Întoarse, căutând repede alte plante comestibile. Însă Moff Încă mai cerceta planta. —Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
repede cum fuge un cărăbuș când Îi strici casa. Banda apăru din nou, ondulându-se ca un șarpe de neon: „Grupaj de știri special: vești noi despre misterioasa dispariție a celor unsprezece turiști În Myanmar“. Lui Bennie i se tăie răsuflarea. —Hei, toată lumea! strigă el. Veniți Încoace, repede! O să apărem la televizor! — Ce i s-o mai năzări de data asta? spuse Dwight În șoaptă. Se mai lăsaseră păcăliți și altă dată de halucinațiile lui Bennie. Pretinsese că văzuse podul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost adusă și depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informația a fost reluată și comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Așadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur și simplu îți taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan și Petre Roman (doi evrei de primă mână), modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
superioare". La populația selk'nam din Țara de Foc, Zeul se numește "Locuitor al Cerului" sau "Cel care se află în Cer". Puluga, Ființa supremă la populația insulelor Andaman, din golful Bengal, locuiește în Cer; glasul lui este tunetul, iar răsuflarea, vântul; mânia și-o arată prin uragan, și lovește cu trăsnetul pe toți aceia care nu-i ascultă poruncile. Zeul Cerului la populația yoruba de pe Coasta Sclavilor poartă numele de Olorun, care înseamnă "Stăpîn al Cerului". Samoyezii îl adoră pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Așa o fi, dar dacă îți închipui că asta va fi de ajuns ca să-l convingi pe Gundovek, îți garantez că te înșeli. — Ei, nu, așteaptă: am adus cu mine daruri bogate pentru el, lucruri care, te asigur, îți taie răsuflarea; și sunt numai o parte din ce va primi Gundovek, dacă va consimți la căsătorie. Și apoi... păi, să zicem că am să-i fac niște propuneri care sigur or să-l intereseze. — Așadar, spre Genava ați pornit! Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă tot am ajuns aici - a băut mai mult decât poate duce și numai asta, cred, l-ar putea justifica în fața Celui Preaînalt pentru cuvintele lui blasfematoare. Se întrerupse o clipă, încrucișând mâinile și, în vreme ce, în jur, toți își țineau răsuflarea, își întoarse ochii spre Gualfard și ridică degetul amenințător: — Domnul a fost cu adevărat prea generos cu tine, Gualfard; tu și cu fratele tău aveți mult pământ, slujitori și vite și, totuși, nu-i purtați respect. Regii noștri s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
citi aceeași expresie exaltată și totodată batjocoritoare pe care o văzuse pe chipul celuilalt. îi văzu pe amândoi barbarii izbucnind într-un râs nerușinat și insultător și atunci se scutură, se răsuci brusc și începu să alerge pe cărare, cu răsuflarea tăiată. Servitorul dispăruse fără urmă; în spate auzea vocile celor doi care o urmăreau fără grabă și deloc îngrijorați că ea ar fi putut da alarma. Găsi din memorie o bifurcație și o apucă, alergând nebunește, pe aleea ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre terasă. Hippolita simți crescând în ea un sentiment de răzvrătire. Dacă omul acela se gândea să-i pregătească aceeași soartă ca aceea a Flaviei și a lui Emerentianus, atunci se înșela: ea avea să lupte până la capăt, până la ultima răsuflare. — Trimite-l aici pe soldat, cu tot cu prizonier, spuse către Clemantius. După câte am văzut, are ceva experiență și poate o să știe să ne spună ce să facem. Puțin după aceea, Mabertus veni pe terasă. îl târâse cu el pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajungea la cincizeci, anul acesta. Cincizeci? Cu un strigăt, Craig sări în picioare și se repezi în toaleta de lângă biroul său. Pe ușa spre duș se afla o oglindă în care se putea vedea întreg. Se opri în fața ei, cu răsuflarea tăiată. Imaginea de care dădu cu ochii era destul de familiară. Era cea a unui bărbat înalt, solid, de peste un metru optzeci și de vreo treizeci și trei sau treizeci și patru de ani. Craig își găsi din nou calmul. Unul din acei tipi etern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am uitat la doamna de onoare - sau la un punct de deasupra capului ei - și am urmat: Cel puțin puteți telefona de acolo, dacă doriți. Și apartamentul are aer condiționat. Am putea să ne răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare, numai din ochi, dar nu a existat nici un semn vizibil care să anticipeze verdictul. Doamna de onoare a fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
intră în responsabilitățile mele (O, ce zi fericită!) Dați-mi voie să schimb subiectul și să spun, fără nici o ezitare, că avea o varietate de caracteristici personale care amenințau, la diferite intervale cronologice de senzitivitate și de emotivitate, să taie răsuflarea oricărui membru minor al familiei. În primul rând e vorba, evident, de o amprentă comună tuturor celor care-l caută pe Dumnezeu, aparent cu enorm succes, în cele mai ciudate locuri imaginabile - de exemplu, în crainicii de la radio, în ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să stai mult și bine pe gânduri înainte de a-i dori să fie mai drepți, sau mai adânci, sau mai căprui, sau mai depărtați unul de altul.“ (Poate c-ar fi bine să ne oprim o clipă ca să ne tragem răsuflarea.) De fapt (sincer, fără nici o intenție de ha, ha!), descrierea de mai sus nu seamănă deloc cu ochii lui Seymour. Ochii lui erau negri, foarte mari, potrivit depărtați unul de altul, și mai cu seamă excesiv de nesașii. Totuși, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a dura o horilcă despre câte o faptă a lor sau o vorbă de duh mai deșucheată, aruncată așa, Într-o doară, În timp ce omul Își degusta horilca și se uita pe geam!?... Sau unde era Ippolit Subotin, cel care cu răsuflarea sa putea să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Se produse agitație, vociferări. În această jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații și măsurători la platforma betonată Afumați. Peste patruzeci de Înalți funcționari isteric dirijați, urmăreau pe un soare dogoritor ce - ți tăia răsuflarea, cum doi-trei muncitori cu o daltă și un ciocan spărgeau betonul făcând În diverse puncte copci, pentru a fi măsurat grosimea betonului, ce datorită stratului de balastru care era bătut manual cu maiul mai puțin uniform, stratul de beton turnat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele tehnice de-a curăța curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va milostivi, topind’o. În noaptea respectivă, gerul era teribil tăind răsuflarea, iar după miezul nopții fiind urmat de un fel de lapoviță Însoțită de un vânt ce sufla din toate direcțiile făcând imposibilă orice mișcare În curtea Închisorii. În aceste vitrege condiții, arestații, pentru a nu se face șirul prea lung
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hoțul se uită la el, chipul său vârstnic, civilizat se coloră puternic, perii mici se zbârliră, buzele și gingiile Îl pișcau. Simțea o contractare, o Încleștare de greață la baza țestei unde nervii, mușchii, vasele de sânge erau strâns Împletite. Răsuflarea Poloniei din timpul războiului trecând peste țesuturile Îmbătrinite - spaghetele de nervi, cum Îi plăcea să le numească. Autobuzele erau suportabile, metroul Îl ucidea. Oare trebuia să renunțe la autobuz? Nu-și văzuse de treaba lui, cum ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și a fost destul de dură. Îți mai place să alergi În Riverside Park, ca Înainte? — În ultima vreme nu. Mă simt prea Înțepenit. — Voiam să spun, e periculos să alergi pe acolo. Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe de a fi neputincios. Știu că nu ești genul bolnăvicios, afară de necazurile cu nervii. Mai primești plata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un Început - nimic. Iată-l pe Napoleon, un gangster care a spălat bine Europa În sânge. Iată-l pe Stalin, pentru care premiul cu adevărat mare al puterii era să se bucure nestânjenit de crimă. Marea bucurie de a mistui răsuflarea din nările oamenilor, Înghițindu-le fețele ca Saturn. Asta părea să Însemne cu adevărat cucerirea puterii. Sammler se legă la șireturi - continuă să se Îmbrace. Își trecu peria prin păr. Ca În transă. La mai multe stadii depărtare de sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se bâlbâie. Dacă te bagi - te bagi. Nu? Dacă nu - nu. Da? Nu? Răspundeți. Raționamentul lui fu cel care Îl descurajă complet pe Sammler. „Unde e Feffer?“, Întrebă și se Întoarse. Feffer, odihnindu-se cu fruntea de autobuz, Își recăpăta răsuflarea. Juca teatru, fără Îndoială. Lui Sammler această exagerare i se păru revoltătoare. La dracu’ cu - cu incidentele astea! se gândi el. Lua-le-ar naiba, Elya era cel care avea nevoie de el. Numai pe Elya dorea să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din interiorul lui se topesc, scânteind dureros, mistuindu-se În depărtare. Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un lucru, i se mai furase o ființă. Încă un motiv pentru a trăi i se scursese printre degete. Își pierdu răsuflarea. Atunci apăru femeia. Alte sute de metri În această subterană șerpuitoare mirosind a ser, a supă organică, a funguși, a plămădeală de celulă. Asistenta Îi luă lui Sammler pălăria, spunându-i: „Acolo Înăuntru“. Pe ușă scria P.M. Adică post-mortem. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]