8,590 matches
-
era, poate, din Palestina? Și crucea care atârna de lanț provenea cu siguranță din Grecia. Sau din Rusia. Poteca ce ducea sus, pe muntele Ava, fusese acoperită cu totul de zăpadă. Dar aveam eu semnele mele. Eu nu mă pot rătăci niciodată. Era o zi de iarnă clară și rece, dimineața devreme, când a venit tata să mă ia. Crezusem că va sosi într-o zi de vară. Noua lui mașină Mercedes era albastră și avea formele mai rotunjite decât automobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dacă nu s-ar fi grăbit atâta, aș fi putut s-o desenez. Eu stăteam pe o piatră, la picioarele ei. O fac în schimb acum. Ea a fost cea care m-a dus în paradis, la muzeul din Blasieholmen. Rătăceam încet și solemn, unul lângă altul, pe scările uriașe, și parcă-mi amintesc că ne țineam de mână. Poate că se auzea și un fel de muzică. Fără asemenea momente, adevăratul conținut al vieții ar deveni obscur și de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul dintre amfitrionii Muzeului Național sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane pentru pantofi, pentru ca nici o durere a picioarelor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
stând pe dușumea și răsfoind banala colecție de gravuri mediocre ale lui Doré, întreaga mea ființă era străbătută de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul teritoriu care-mi aparținea. Cu toate acestea, știam tot timpul că tu stăteai acolo, pe dușumea, și că reprezentai o stare și un stadiu pe care noi, în neamul nostru, le lăsaserăm de mult în urmă. Și necontenitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mine de-a lungul anilor, cu siguranță el a însemnat cel mai mult. Jos, pe platou, ne opream și ne îndreptam spinările. Curând urma pauza de masă. Soarele urcase o bucată deasupra blocurilor dinspre apus. Mi-am lăsat privirea să rătăcească peste muntele de cărți. Abia se vedea că am muncit ceva. Colecția lui Viktor-Carte era cu adevărat nemăsurată. Atunci am descoperit-o. în vârful unuia din teancurile rămase strălucea și lumina legătura de piele roșie, iar de la literele aurite de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
protector, ținându-l înlănțuit cu brațele pe după gât, de parcă s-ar fi temut să nu-l scape, tu ai nevoie de o mână de femeie, să-ți pună viața în ordine, că ești ca un copil mare care s-a rătăcit de părinți și nu mai are cine să-i poarte de grijă... Totuși Doru Ionescu își păstrase opiniile lui nu tocmai măgulitoare despre vedeta emisiunilor economice și de afaceri de la Televiziune. El îi dezvăluise între patru ochi că draga lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de a-i face concurență lui Einstein în materie de notorietate obștească. Un bolnav de paralizie amiotrofică progresivă, țintuit într-un scaun cu rotile, și care se încăpățînează să dovedească lumii că mens sana in corpore sano e o brașoavă rătăcită în buchiile desuete ale unui dicton latinesc. Poți avea o minte genială chiar și într-un trup muribund, atîta doar că excepția pe care o reprezintă Hawking poate da naștere unui fenomen mediatic tot atît de disproporționat ca cel căruia
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
își exprima acordul sau dezacordul, aroganța sau tandrețea. I-a plăcut viața. A iubit-o și a cinstit-o ca pe un dar. A trăit-o. A iubit, a suferit. A cîntat ca un prinț alb, ca un rus singur, rătăcit pe întinsul Siberiei. Am stat, cu toții, în anii optzeci, la cozile interminabile de la Teatrul Mic, care se întindeau pînă sus, pe Calea Victoriei. Am stat ca să-l vedem în "Maestrul și Margareta", ireal, ca un clovn și ca un Crist, ca
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
ale romantismului. Situația care duce, în Zoe, la drame sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
Cel puțin. Într-o seară, am urcat, ca și în altele, în podul unei case frumoase din București, așezată la o răspîntie de drumuri, avînd o intersecție și cu Mîntuleasa. Acolo este LaScena, se știe. Nu ai cum să te rătăcești. Numai în misterul teatrului. Am văzut Un cuplu ciudat. Varianta feminină, de Neil Simon. Regia, Doina Antohi. O actriță care a strîns o trupă în jurul unei piese și, esențial, a poftei de a juca. Interesant este faptul că absolvenți foarte
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
Ștefan Cazimir Vînătoarea de dropii în Bărăgan pe care o îndrăgești domnia ta, iubite domnule Odobescu, e o lină preumblare cu căruța ce ,înaintează încetinel și rătăcește fără de țăl, după bunul plac al mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de dropii de baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
o lină preumblare cu căruța ce ,înaintează încetinel și rătăcește fără de țăl, după bunul plac al mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de dropii de baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină și, mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi - cărora ei le zic mitropoliți -, sau cînd aceștia, primăvara
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Mac Liman s-a născut în București, în 1944. La 14 ani, împreună cu familia, a plecat în Elveția. “Din ’83, când l-am cunoscut pe Osama, m-am mutat de 13 ori și, din păcate, notițele cu interviul le-am rătăcit!”, ne-a spus Mac Liman. Acum trăiește în Spania, la Madrid. Este un ziarist cu multe surse și conexiuni la nivel înalt, e scriitor și analist politic. Este profesor și membru al Grupului de Studii Mediteraneene din cadrul Universității Sorbona, din
Află ce spune despre Osama bin Laden singurul român care l-a întâlnit - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70122_a_71447]
-
însuși spune că "sună iperbolic": "Un june literat ungur, cunoscînd cu perfecțiune limbile: germană, francă, italiană, apoi binișor angla, neogreacă și rusă, den altele espert, caută post de secretar privat, maistru de limbe etc. Mundus vult decipi, ergo decipiatur. Dacă rătăceam a mărturisi că sunt român, rămîneam pe lîngă varză acră și cvas" (Scr. XXX, Sîntu Petropule, ianuarie 1843). Este rapid angajat, cu condiția de a-și da jos mustața de fals ungur. "îmi căuta dară a mă despărți de mustață
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
poate la o casă de cultură, o trupă de amatori trebuie să pună în scenă spectacolul cu pricina. Graiul moldovenesc scoate la iveală un alt ritm, o relație fabuloasă între actori, o înmuiere a limbii, a reacțiilor. Între ei, se rătăcește un ungur, ambițiosul Fennek. Învolburat, plin de sine, dinamic în limba de neînțeles care se prăvale peste bieții și adormiții moldoveni, Fennek vrea să joace tot. Spre năuceala completă a celorlalți. Care nu pricep o iotă, dar înțeleg tot! Ambiguitatea
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
două persoane, mamă și fiu, un univers complet, suficient sieși. Regizorul ne scoate în afara timpului cu aceste două personaje arhetipale, relațiile își pierd aici orice referent extern. Lăsându-și mama să adoarmă somn care o transportă blând în moarte, fiul rătăcește singur pe văi, prin pădure, pe drum, pe albia unui mic pârâu, privește un tren în zare, un leitmotiv al filmului, și se întoarce pe cărări pe care le știe din copilărie. Aceasta este lumea lui, de o prospețime și
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
lui Ștefan cel Mare și numai al acestuia - în timp ce Eminescu recurge la o formulă de adresare generală. În privința virgulei, gramatica intră de multe ori în conflict cu semantica și cel mai cuminte e să ascultăm de autor ca să nu ne rătăcim în ediții. Iată, de pildă, banalul dialog din „Scrisoarera III": „- Tu ești Mircea? - Da'mpărate!" Sunt ediții care au :" Da, 'mpărate!" (în sistemul ortografic de după 1953, cu această cacografie: „Da,-mpărate!").Faceți diferența: vorba tărăgănată, cu virgula gramaticală, indică un
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
cât mai departe de casă, dar motanul se întorcea de fiecare dată înapoi. Și așa de câteva ori. În sfârșit, tipul a dus motanul foarte departe alegând un drum cu cotituri, dorind să-l încurce. Ca rezultat, la întoarcere se rătăci singur. O sună pe soție: - Motanul a venit? - Da! - Cheamă-l, te rog, la telefon... Citește și:
BANCUL ZILEI: Ce înseamnă soţia pentru un bărbat () [Corola-journal/Journalistic/67928_a_69253]
-
practic cele două monologuri, pentru două personaje, într-o singură voce. Lucru destul de dificil, actoricește vorbind. În piesa lui Naghiu, Alice, unul dintre personaje, este o femeie la început de drumuri și de experiențe dure, violente, marcante, o femeie care rătăcește prin lume și prin propriul destin. Cît se poate de real. O actriță, cel de-al doilea personaj, și ea încercată de poverile exterioare scenei, de subiectivisme și hazard, are de jucat rolul Alice. Faptul că în spectacolul "Călătorii cu
Alice vă așteaptă în pod(u) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7917_a_9242]
-
în restul cărții, el devine, în scenariul epopeic pe care Întâlnirea îl respectă, un al doilea, ineficient, Telemac. Oricât de izbutită însă, n-ar fi avut, de una singură, toată complexitatea problematică a romanului în care pare a se fi rătăcit.
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
să nu fi fost lovit când îi era lumea mai grabă: Am de făcut un articol pentru Lettre Internationale și amân, mereu amân să încep. De ce? Pasă-mi-te pentru că nu găsesc pixul cu pastă neagră. Unde s-o fi rătăcit? Caut acel pix și nu-l găsesc, amânând cu această căutare să încep articolul pentru care de fapt nu am nici o idee. Numai locuri comune despre "criza cărții" îmi vin în cap, am mai tras de ele și eu și
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un misionar, în togă modernă, al învățăturii lui Francesco d'Assisi; ori - și mai veridic - avea chipul unui trubadur-intelectual, rătăcit în vânzoleala secolului XX - un Guittone trecut pe la Studium-ul din Arezzo, un Guinizzelli format la Universitatea bologneză, față-n față cu coloșii metalici ai civilizației moderne. Transfigurat de patima Cărții, supremă eucharistie, dar fiind nevoit să traverseze, ca într-un
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
lei și zero bani!..." - Ei, hai să ne-ntoarcem la corăbiile lui... Homer! zise Trandafir, ascultând în telefonul mobil o voce care-i spunea că sicriul soldatului Paraschiv nu ajunsese la destinație (în cimitir) - și că se părea că se rătăcise prin Pădurea Verde! Ei, drăcia dracului, asta ne mai lipsea, să se rătăcească!... Sau să-l fure cineva, ca să-și bată joc de noi - și de întregul popor!... Ne dă afară pe toți!... - Cine? - Ei, se găsește cine!... Așa, deeeci
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
zise Trandafir, ascultând în telefonul mobil o voce care-i spunea că sicriul soldatului Paraschiv nu ajunsese la destinație (în cimitir) - și că se părea că se rătăcise prin Pădurea Verde! Ei, drăcia dracului, asta ne mai lipsea, să se rătăcească!... Sau să-l fure cineva, ca să-și bată joc de noi - și de întregul popor!... Ne dă afară pe toți!... - Cine? - Ei, se găsește cine!... Așa, deeeci... Văd că scrie aici că..., Se duce la corăbii. Le povestește visul: să
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
modernă a orașului, iar Gogea s-a dus de bună voie și nesilit de nimeni la Socola! Fermecat de năzdrăvăniile nebuniei, n-a vrut, ca și Paraschiv, recunoaște și tu, să se mai pună în slujba unui ideal de căcat, rătăcind peste mări și țări fără să-și poată dibui rostul vieții sale pe pământ și în lumea de dincolo!... Recunoaște, acolo l-ai căutat pe Paraschiv, care dezertase de pe frontul unde fusese trimis și pribegea ascunzându-se cine știe pe
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]