1,509 matches
-
care se deschide în fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătăcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la îmbinarea dintre corp și braț, îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! îmi va spune angalok-ul, îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde în dragostea particulelor solare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de dragul lui. Mai mult, Îi admirase cuvintele meșteșugit construite adresate muncitorilor precum și a altor persoane care venise la el cu diferite treburi, Încât ea sărmana, se simțise mică - mică de tot. Pe loc, imaginația ei o transformase Într’o frunză rătăcitoare, agățată de aripile unei violente furtuni, fără orizont și punct de sprijin, departe de orice speranță...!! În biroul tehnic al fabricei de mobilă, lume multă. Tony Pavone făcu prezentările cu cei doi tehnicieni pentru care de fapt venise, iar În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără putere, soarele nostru va intra În atracția magnetică a unui gigantic Astru din galaxia noastră ori din Andromeda În timp ce planetele rămase În suspensie vor rătăci prin spațiul interstelar milioane de ani ca În final să se ciocnească cu alte rătăcitoare planete ori meteoriți dând naștere materiei interstelare...! Având la bază acest adevăr astronomic, generația noastră și următoarea urmează să depisteze un alt sistem solar cu sateliți naturali asigurând supraviețuirea și În același timp, supremația gândirii omului hotărât să exploreze și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de tot uzul rațiunii. Pierzîndu-și complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru Însăși țara lui, să devină cavaler rătăcitor.” Feriți-vă de Cavalerul Tristei Figuri : lipsit de uzul rațiunii, Încăpățînat, cu aer și gesturi de clovn, naiv pînă la orbire, idealist pînă la grotesc - și cine e ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de oaie. Și odată, cînd tocmai mă scărpina absent Între urechi, m-am Întors și l-am mușcat cumplit. De al patrulea deget. Acum Îmi pare rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe stradă. Odată ne-am dus la film. Era Început de septembrie, o după-amiază apăsătoare, cu cerul greu și Încărcată de mirosuri. Jerry tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și tăcerea, ăsta-i destinul meu...! murmură el, și o sudoare rece îi umezi rădăcina părului pe cap. O suferință surdă îi apăsă inima din cauza acelei remușcări otrăvite...și a simțământului de vinovăție. i ii i -Ce am ajuns!... umbră rătăcitoare printre crucile cimitirului. Nu meritam nici să merg în umbra ei măcar!... murmură el cu ochii scăldați în lacrimi. Nu mai adormi, rămase treaz până se făcu ziuă... Colinda Crăciunului ... Am ajuns și în ajunul Crăciunului, iar zăpada a întârziat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar fi vrut să le întindă mâna... să le spuie ceva de mulțumire... de iertare!... Obrazul i se trăgea clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
însemnate undeva...spre aducere aminte. Din adâncul sufletului omenesc, câteodată, irumpe, printre gânduri zbuciumate, dorințe și așteptări, acea fulgerare din care, pe nesimțite, se întrupează dorința de a scrie, de a incrusta trecutul...dar toate acestea sunt năluci efemere și rătăcitoare dacă nu le înlănțuim cu patimă și înțelepciune... și totuși această dorință, de a reține pe răbojul vremii, trecutele clipe memorabile din anii de școală, a fost o idee care ma mistuia în timp... În acest an, căci nu se
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
a căutat o viață întreagă - cât a fost ea de întreagă la numai 48 de ani - Walter Benjamin să înțeleagă în ce constă spiritul iudaic) - tocmai pentru că a reușit să se întrețină, ca diversitate și împrăștiere, dincolo de zidurile casei sale. Rătăcitor, evreul s-a adaptat, în perenitatea mișcării, celor mai diferite forme ale spiritului, s-a hrănit din toate și le-a asimilat pe toate, dând naștere acestui organism spiritual care se numește „iudaitate“ și care trăiește mereu propagat în afară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Iudaitatea evreului este mai intim legată de problema pe care și-o pune el singur în privința spiritului pe care-l reprezintă decât de problema spiritului „iudaic“ pe care și-o pune cel ce nu poate avea experiența lui intimă. Evreul, rătăcitor în geometria spiritului ca Spinoza, este o enigmă în propriii săi ochi, mai înainte ca cei care nu sunt evrei să încerce să definească condiția spirituală a evreului. Pentru că evreul se adună mereu din „împrăștierea“ în care există, ceea ce ceilalți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
realitate corespunzătoare, care este falsă, dar care funcționează subiectiv: dacă doresc înseamnă că și pot! S-ar putea ca ideea de nemurire a sufletului să fie tot așa clădită: „Eu simt că nu pot să dispar, deci...“ Destinul de evreu rătăcitor are în el o rădăcină care tinde să-și contrazică propria ei natură: rădăcina e făcută să prindă, să se fixeze, să nu se poată mișca. Pe când destinul de rătăcire și de migrație (migrația fiind o rătăcire provizorie, inconsecventă) cere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rădăcini. Așa că rătăcirea, care are și sens de blestem, de neodihnă, exprimă o fatalitate necesară, o recunoaștere pe viu a faptului realist al instabilității: cum să te oprești când știi că nimic nu se oprește undeva? În acest sens, evreul rătăcitor (care are, o spunem în treacăt, forma cea mai împlinită în destinul interior al lui Kafka) reprezintă tendința marginală a societății, factorul ei excentric și asocial. Cum să faci parte dintr-o societate care se vrea stabilă și bine compartimentată
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spirit, fiecare individ trebuie să-și asume provocarea spirituală a dezrădăcinării, migrația însăși a spiritului, seria lui de metamorfoze. E ciudat că tocmai la evrei, la care conștiința comunitară este pronunțată, tocmai în cazul lor s-a cristalizat figura evreului rătăcitor. Lucru care arată că, de fapt, sensul acestei rătăciri nu se petrece înăuntrul unei comunități, ci mereu în afara ei: evreul care rătăcește nu rătăcește „printre“ evrei, ci mereu în afara lor, de unul singur; chiar dacă comunitatea iudaică are un sens pentru
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv, bazată pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul meu sânt eronate, dar, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcând fiecare pas, recapitulând periodic, creând suspansuri, întreținînd tensiunea și stârnind curiozitatea, producând spectaculoase "răsturnări de situații", făcând din autorul logician un cavaler rătăcitor care îi întîlnește în drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li se alătură o vreme, despărțindu-se de ei în final pentru a-și găsi drumul către un nou Land, în care logica este pusă să însoțească istoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei caracter și se arăta imună la influența noilor stăpîni. Noii locatari se plîngeau de zgomote și lovituri În pereți pe timpul nopții, subite mirosuri de putrefacție și curenți de aer Înghețat ce păreau să bîntuie prin casă aidoma unor santinele rătăcitoare. Vila era un compendiu de mistere. Avea un beci dublu, cu un soi de criptă neinaugurată la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l scăpa din priviri nici pe el, nici pe Evgheni Pavlovici, în timp ce aceștia stăteau de vorbă de-o parte. Se învioră febril când cei doi se apropiară de masă. Era agitat și tulburat; fruntea îi era transpirată. Pe lângă o neliniște rătăcitoare, permanentă, ochii lui exprimau și o nerăbdare nedefinită; privirea îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plouă, ninge, bate vântul, apun și răsar sori. Și-n sângele nostru nu cad stele spre a-și recăpăta sclipirea? Nu-i loc sub soare ca să mă rețină și nici umbră să mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă. Ca să rămâi undeva, ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le primește. O inimă atinsă de delicatețe greu poate supraviețui unui surâs duios. Tot așa, sânt priviri după care nu te mai poți hotărî pentru nimic. Un fulg rătăcitor prin aer este o imagine de zădărnicie mai sfâșietoare și mai simbolică decât un cadavru. Tot așa, un parfum neobișnuit ne face mai triști decât un cimitir, precum o indigestie - mai gânditori decât un filozof. Și mai mult decât catedralele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cineva, că n-au stat în zadar? De ce ființa singură, cu ochii plecați de-o atenție obosită, și de ce orice vietate ne pare că n-au ce aștepta, că nu este un ce, în afară de atracția caldă și rece a morții, rătăcitoare prin deșerturi, cafenele, paturi vechi și colțuri de stradă? Să nu existe întîlniri decât cu ea? Pe cine, pe cine poate aștepta un muritor fără să moară? Mergi în calea lui ca să trăiești, să "trăiești" lângă un muritor? Ce îngrozitor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De la o vreme nu mai poți inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu, mai degrabă o istorie, Înregistrată pe Întinderea unui deșert, a urmelor lăsate de nesfârșite caravane rătăcitoare. O poveste despre lente și milenare migrații, poate așa se mișcaseră atlanții continentului Mu, Într-o peregrinare tenace și posesivă, din Tasmania până În Groenlanda, de la Capricorn până la Rac, din insula prințului Eduard până În Svalbard. Vârful repeta, nara din nou Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i apăra pe rozacruceeni și a-i elibera de bănuieli, de „petele” cu care au fost blagosloviți - și asta Înseamnă că deja avusese loc o dezbatere furioasă Între Boemia, Germania, Anglia, Olanda, toate astea cu curieri călare și cu erudiți rătăcitori.” „Și rozacruceenii?” „Tăcere de mormânt. Post o sută douăzeci annos patebo un rahat cu moț. Ei stau și asistă din neantul palatului lor. Cred că tocmai tăcerea lor Încinge spiritele. Dacă ei nu răspund, Înseamnă că există cu adevărat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]