1,300 matches
-
se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își potrivește trompeta și începe să cânte ușor, nebănuit de ușor; melodia urcă, tot mai viguroasă, pătrunde în fiecare lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV e prea preocupat de melodia sa; umbra începe să coboare; o coborâre extrem de înceată; se profilează silueta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
consideră suspectă. Subzistă bănuiala că Noel Corbu a fost victima unui asasinat, nu a unui accident. Vehiculul care l-a izbit a dispărut de la locul faptei și n-a fost identificat niciodată, iar Într-o noapte, locuința defunctului a fost răvășită de trei necunoscuți care - era evident - căutau ceva anume. Faptul a fost pus În legătură cu zvonurile care dădeau drept sigură apartenența lui Noel Corbu la o lojă masonică extrem de puternică, Ordinul Frăției Polare, care l-ar fi numărat cândva printre membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu se poate, era stabilit pentru mâine după-amiază! - Era... Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zbor spre un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ales, de neputința în fața morții. Nu-mi părea rău că îmi bătusem joc de viața mea, de sănătatea mea, de fapt, cât mă frământa neputința în fața inevitabilei morți. Ușurința cu care se putea muri, simplitatea dusului mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios, la cheremul unei taine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vor fi enervat cei doi orbi. Mi se va fi părut că, după toate întâmplările acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul te imaginează chiar și, poate, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va fi părut că, după toate întâmplările acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul te imaginează chiar și, poate, dacă nu cumva însuși timpul prăbușit în tine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vă fie teamă de el. Cât timp nu-l enervează nimeni, e blând. Adăugă apăsînd: Inițiativele neprevăzute au însă darul să-l scoată din sărite. ― Blînd?! se strâmbă Florence. O canalie blîndă! De jos răzbăteau zgomote înfundate. Profesorul Dragu, amețit, răvășea inconștient cărțile de pe masă. Obrazul uscat îi tresărea. ― N-am auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun. ― Pe Dumnezeul meu dacă-mi dau seama! ― Eu cred că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ascunse obrazul înlăcrimat în batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sincer revoltat, în calitatea sa de intelectual român, rezonabil de patriot. Am mai schimbat cîteva vorbe și m-am lămurit că nu citise în viața lui noua lege a educației și era total în afara „metodologiei” ei de aplicare, care a răvășit toate universitățile din țară în ultima vreme. Era însă convins că o serie de universități nu au ce căuta pe harta educației din România și că e plin învățămîntul de cadre didactice care nici ele nu au ce căuta în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mereu altele. Între generații, se mai practică vechea pedagogie a scatoalcelor. Și pe părinți îi cunoaștem mai profund tot în postumitatea lor. Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destulă mitocănie. Artistul este un scafandru care încă ar mai putea salva ceva. Arta autentică tulbură. Cealaltă plictisește. Demonicul fertilizează cu precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în rochie albastră, o bijuterie scoasă din cutia cu minuni a unui fachir. Părea cel mult elevă în ultima clasă de liceu. O păpușă veselă și zglobie ca o veveriță, cu o voce dulce ce-i încântase auzul și-i răvășise sufletul, înălțându-l direct în al nouălea cer. S-au plăcut reciproc încă de la prima lor întâlnire, când au făcut cunoștință grație unui bun amic cu doi ani mai mare ca el, student la ziaristică. Marinica Bălănescu. Cei apropiați îmi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
După o pauză de o singură secundă continuă cu aceeași voce. Sunt propus pentru sancționare și nu știu cu ce am greșit. Și eu, dacă eram în locul directorului, procedam la fel. De această dată are dreptate. Văd că ești cam răvășit. Mai bine spune ce ai pățit! Te-ai certat cu directorul, l-ai insultat sau v-ați bătut cumva? Ar fi fost mai bine să fi fost așa! Cel puțin ne-am fi răcorit și eu și el și aș
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit... De fapt, el nici nu și dorea prea tare să vadă acel chip, dar nici nu putea pleca, căci ceva îl ținea în loc. Chiar oglinda îl oprea, pentru că ea îi era unicul său prieten, pe altcineva nu mai avea. Să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acordat. Mă așteptam să primesc și eu mulțumiri, dar n-a fost să fie. Domnul gazdă mi-a pus vioara în brațe și mi-a arătat poteca pe care venisem. Altfel, omul era sensibil de felul său, dar fusese probabil răvășit de situația limită dintre viață și moarte, prin care trecuse soția sa. Proful de muzică, în schimb, m-a apreciat cum se cuvine a doua zi, la oră. Nu m-a mai întrebat, ca de obicei, de ce nu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îi spun criticii, un dandy retro, cum îl caracterizez eu pe franțuz. Omul are oarece talent, trebuie să recunoaștem, ține prima pagina a ziarelor mondene, dar nu este neglijat nici de critici. Este o voce interesantă, distinctă, în concertul celor răvășiți de chemarea penelului. Chiar mi-a făcut plăcere să discut cu el. E un tip de spirit, deși eleganța sa exagerat de rafinată, ușor ridicolă chiar și pentru un artist, poate să te facă să nu-ți poți stăvili pornirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță din Anglia n-ar suporta așa ceva și dacă sunt concediată, o pierd pe Janet și pierd orice șansă În privința lui Coral. Dar dacă reușesc, se gândi ea, răvășind, Împingând, rupând, vor face orice pentru mine În schimbul unui asemenea subiect. Alte patru lire pe săptămână n-ar fi o pretenție exagerată. Aș putea să-mi iau un apartament mai mare și, când Janet va afla, se va Întoarce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îngrijorat și surprins și puțin hărțuit. Crede că vreau să se culce cu mine, se gândi ea și se Întrebă „Vreau oare? Vreau oare?“ Ar fi completat asemănarea cu alți bărbați pe care-i cunoscuse dacă el i-ar fi răvășit puțin părul și i-ar fi Întredeschis rochia, punându-și buzele pe sânul ei. Îi datorez asta, se gândi ea și experiența acumulată a altor femei Îi spuse din nou că Îi era datoare cu mult mai mult. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie să ajung Înapoi În tren. Trimite un om cu mine și-i dau banii. Controlorul de bilete clătină din cap. El Însuși nu putea să părăsească bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâine voi expedia o telegramă și-l voi numi pe Joyce. Domnul Eckman va avea o lună de concediu, iar Joyce va arunca o privire peste socoteli. Își imagină agitația și vânzoleala semănând cu cea dintr-un mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe lângă reginele nopții. Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]