1,968 matches
-
răspunzi? a insistat maică-sa. Nu ieșeai În oraș În seara asta? Armanoush a tăcut, conștientă că toată lumea din Încăpere trăgea cu urechea. — Da, mamă, a fost tot ce-a putut să Îngaime după o tăcere stranie. — Nu te-ai răzgândit, nu-i așa? Nu, mamă. Dar de ce ai un număr privat? Păi, am eu motivele mele, ca orice mamă. Nu răspunzi Întotdeauna la telefon dacă știi că sunt eu, a spus Rose coborând glasul cu tristețe, pentru a-l ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atunci cu siguranță un sacrilegiu, Petite-Ma și Riza Selim Kazanci nu aveau copii. Nu pentru că el ar fi fost prea bătrân, ci pentru că la Început ea era prea tânătă și dezinteresată de creșterea copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
parte și se comportă ca atare, fiecare, În afară de una: Martie. Martie e extrem de dezechilibrată În Istanbul, atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic. Matrie poate hotărî că aparține primăverii calde și parfumate, ca a doua zi să se răzgândească și să se preschimbe În iarnă, suflând vânturi Înghețate și lapoviță În toate părțile. Astăzi, 19 martie, era o sâmbătă neobișnuit de Însorită, cu mult peste temperatura medie pentru această perioadă a anului. Asya și Armanoush și-au dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din salon pe când clienții veneau și plecau. Au venit cinci băieți de liceu care spuneau fiecare că ar vrea să-și facă un piercing În sprânceană, Însă de Îndată ce acul sterilizat a pătruns În sprânceana primului dintre ei, ceilalți s-au răzgândit. Apoi a venit un microbist care voia să-și tatueze emblema echipei de fotbal preferate pe piept. După aceea a venit un ultranaționalist care a cerut să i se tatueze steagul Turciei pe vârful degetului mijlociu, În așa fel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
greu al mâncării a făcut-o aproape să vomite. Apoi s-a dus În living ca să se uite la televizor, Însă dând acolo peste două din surorile sale, angajate frenetic În curățenie În timp ce sporovăiau emoționate despre ziua următoare, s-a răzgândit imediat. De Îndată ce s-a Întors iarăși În camera ei, mătușa Zeliha a Închis ușa, a aprins o țigară și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vrut și ea să joace un rol În toate astea, Însă nu se hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În Istanbul, părea totuși să se fi răzgândit din nou, hotărând că aparținea de fapt iernii. Păi, frate Îmbălsămătorule - a pufnit mătușa Feride, integrându-l pe loc pe bărbatul nervos În universul atotcuprinzător și egalitarist al schizofreniei ei hebefrenice - o să-l ducem Înapoi acasă pentru ca toată lumea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ruptul capului. Dacă gândești altfel decât ceilalți ești proscris. Cândva, țara asta se mândrea cu rolul individului! Dar nu mai e cazul. Auzindu-și propriile gânduri rostite de el, Kitty Începu să se Îndoiască de ele, părea să se răzgândească În privința lor. — Nu e adevărat, se auzi vorbind cu convingere. — Adică vrei să-mi spui că mai contează cineva aici, ca individ? — Da! — Poate În filme. În nici un caz În lumea reală. Nici chiar În Upper East Side! Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty simți că se prăbușește. Și-ar fi dorit ca Matthew să-i fi cerut asta. — Mulțumesc, dar nu pot. Am ceva foarte important de făcut când ajung În New York. De fapt, singurele care o așteptau erau cutiile. — Dacă te răzgândești... — Mai spune-mi despre tine... cu ce te ocupi, de exemplu? Întrebă Kitty, ca să schimbe subiectul. Sunt un fel de bancher de investiții. — Un fel de ce? — Conving oamenii să investească În industria rahatului. — Adică film și TV, nu? Nu. Literal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
doamna așa, acolo, zise Suzanne uitându-se la Kitty, șocată de toată istoria. Pare o doamnă atât de drăguță. — Într-adevăr, e o doamnă tare drăguță și o prietenă bună. Dar În ultimele două zile m-a disperat. S-a răzgândit de mii de ori. E ultima mea zi aici, Înainte de-a pleca la New York. Vreau s-o petrec cu Matthew. Când l-ai cunoscut pe Matthew? Întrebă Suzanne. — La deschiderea ART L.A., răspunse Kitty evaziv. — Când a fost asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bule de aer, strică lucrarea, Așa e și cu pâinea, Din pâine doar grunjii, bulele nu contează. Punea deoparte cilindrul compact în care se transfromase argila și începea să frământe alt bulgăre, E timpul să înveți, spusese, dar apoi se răzgândise, Ce prostie, n-are decât opt ani, și corectase, Du-te afară la joacă, du-te, aici e frig, dar fiica lui i-a răspuns că nu voia să plece, încerca să modeleze o păpușă dintr-o fărâmă de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajuns să întrebe, Câinele ăsta e al dumitale, sau al tău, în funcție de gradul de intimitate cu interlocutorul, și să audă răspunsul, Nu, Da, în primul caz va trece fără întârziere la vecinul următor ca să nu-i dea prilej să se răzgândească, în al doilea caz va observa atent reacțiile lui Găsit, care nu e câinele să se lase luat prin înșelăciune de revendicările mincinoase ale unui fals stăpân. Marta, care, la zgomotul motorului, apăruse, cu mâinile murdare de lut, la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se coacă dudele și câinele să prindă vreun iepure beteag, Tu și Marçal nu veți avea probleme, Tată, am hotărât să nu vorbim de Centru, De acord, continuă, Ei, bine, presupunând că vreun miracol va face Centrul să se răzgândească, lucru în care nu cred, și nu crezi nici dumneata dacă nu vrei să te minți singur, cât timp vom sta cu brațele încrucișate sau vom face vase fără să știm de ce și pentru cine, În situația în care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și faptele exprimate și întâmplate între el și văduva Isaura Estudiosa, să nu uităm că vorbele pronunțate au fost exact S-a terminat, nu închei atât de ritos un episod al vieții sentimentale pentru ca două zile mai târziu să te răzgândești. Ca efect imediat al acestor reflecții, Cipriano Algor și-a luat un aer distant și superior, și cu atâta convingere încât, fără să-i tremure mâna, s-a putut duce să ridice șervetul, Arată bine, spuse. În momentul acela, Martei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai uscate posibil. O nouă tăcere, aceasta îndelungată. Poliția ridicase barajul, șoseaua era liberă. De două ori Cipriano Algor încercă să vorbească, a treia chiar vorbi, Ceva nou despre promovarea ta, întrebă, Nimic deocamdată, răspunse Marçal, Crezi că s-au răzgândit, Nu, e doar birocrație, aparatul birocratic al Centrului e la fel de migălos ca oricare, Cu patrulele de poliție care verifică permise de conducere, polițe de asigurare și certificate de sănătate, Da, mai mult sau mai puțin, Parcă n-am ști să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va rezolva cum nu se poate mai bine, spuse Marçal, Nu-ți face probleme, am luat hotărârea în ziua când am spus că mă voi muta cu voi la Centru, mi-am dat cuvântul, l-am pronunțat și nu mă răzgândesc, Viața în Centru nu este un exil, spuse Marçal, Nu știu ce înseamnă viața în Centru, voi ști când voi ajunge acolo, dar tu, da, tu știi, însă din gura ta n-am auzit niciodată o explicație, o relatare, o descriere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios, îmi spuse, aplecându-se, „Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați”, porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să râd deoarece avea ceva de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. — Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui G. când ocupă un post de unde are posibilitatea să dovedească în fiecare zi că numai mărginiții au acces la absolut, numai ei se pot crede atotputernici. 22 mai Trebuia să mă duc după-amiaza la dispensar. Coborând scările, m-am răzgândit. M-am întors pe scara de serviciu și m-am suit pe acoperiș. Cam la o jumătate de oră după aceea, l-am văzut venind pe G. L-am cunoscut de departe după pălărie. Are o pălărie cu boruri late
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu părerea ta”. Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese”, zise el, explicându-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. „Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea nedormit, mai și surâdea în bătaie de joc. Îl blestemam și juram să plec din azil. Dimineața, când marea ieșea din cețuri și dădeam cu ochii de stâncile de marmură, mă răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înainte de a apuca să-l întreb ce se întâmplase, gardianul a scos un briceag, a pus țigara pe masă și a tăiat-o în două. A vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. — Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și cea dintre bani și aur, și dacă decid să scot frumusețea din standardul conținutului, atunci nimeni În afară de mine nu va mai avea cheia de acces la ea. Asta este exact temerea furnizorilor de conținut, teama că oamenii se vor răzgîndi În ceea ce privește definiția frumuseții. Este o teamă foarte bine Întemeiată pentru că oamenii chiar Își schimbă opiniile despre conținut. Se plictisesc ușor și cer din ce În ce mai multă imaginație În conținutul pe care-l primesc. De fapt, singura certitudine care ține În mișcare economia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În cafea al doamnei Petrovici. — Mulțumesc, doamnă Petrovici. Chiar aștept ceva. Corect. Diavolul Își plimbă degetele pe o muschetă italienească de secol șaisprezece, cu patul de fildeș cu intarsii de aur, pe care o adusese pentru această ocazie, dar se răzgîndește (iarăși!) și se Întoarce În peștera lui din Carpați unde, pe un pat de mușchi, lîngă un izvor susurător, o frumoasă adormită visează la limba lui lungă și arcuită. Wakefield mai poate aștepta. Ușa se dă de perete cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și ochii i se opresc pentru o clipă pe bebelușii grunjoși. Este gata să facă un gest scurt de refuz, dar studenții s-au strîns În jurul Marianei și Își trec broșurica din mînă În mînă. Îi interesează, așa că ministrul se răzgîndește. — Vedeți, aceste materiale sînt Încă scumpe, astfel de case ușoare ar putea fi de folos... orfanilor. Rostește cuvîntul cu reținere, de parcă i-ar fi complet necunoscut. Nu văd cum le-ar putea fi de folos, intervine Wakefield, făcînd pe avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]