2,264 matches
-
se cară pâinea la cele două brutării. (Pâinea neagră se vinde pe cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar, până acasă mâncăm jumate din ea...) Mai există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se cară pâinea la cele două brutării. (Pâinea neagră se vinde pe cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și, hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar, până acasă mâncăm jumate din ea...) Mai există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pedeapsă: băgat la carceră timp de 15 zile și 15 nopți fără întrerupere, într-o carceră de 40 pe 40 cm, unde abia de intrai fără haine, regimul era și de înfometare, adică în prima săptămână primeai un sfert de rație de mâncare, în a doua - jumătate de rație; lanțurile la picioare erau de 15 kg greutate; eram și cu cătușe la mână. La wc puteai merge numai însoțit de șeful grupei; nu aveai voie să privești în altă parte, dacă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și 15 nopți fără întrerupere, într-o carceră de 40 pe 40 cm, unde abia de intrai fără haine, regimul era și de înfometare, adică în prima săptămână primeai un sfert de rație de mâncare, în a doua - jumătate de rație; lanțurile la picioare erau de 15 kg greutate; eram și cu cătușe la mână. La wc puteai merge numai însoțit de șeful grupei; nu aveai voie să privești în altă parte, dacă încălcai această dispozițiune erai imediat apostrofat: „Unde te
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poate descrie în câteva cuvinte. Ca oricare deținut trebuia să facă mici servicii în celulă. Nu erau pentru vârsta lui. Săreau cei mai tineri în ajutorul lui, la măturat, de dus tineta afară etc. Părintele Anton Bișoc, drept recunoștință, împărțea rația de hrană cu ei și așa foarte slabă, insuficientă. Nu rare ori se lipsea de toată rația din motive spirituale. La patul lui care era la parter - paturile fiind etajate - într-un colț al celulei, mereu se perindau deținuți pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru vârsta lui. Săreau cei mai tineri în ajutorul lui, la măturat, de dus tineta afară etc. Părintele Anton Bișoc, drept recunoștință, împărțea rația de hrană cu ei și așa foarte slabă, insuficientă. Nu rare ori se lipsea de toată rația din motive spirituale. La patul lui care era la parter - paturile fiind etajate - într-un colț al celulei, mereu se perindau deținuți pentru discuții pe motive religioase. Cel mai mult îi plăcea să rămână singur, în rugăciuni și meditații. În
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pedepsiți, dar a meritat pentru că sufletește eram plini de spiritul Învierii”. Îmi povestește apoi de cum s-a desfășurat greva foamei ce au declanșat-o în anul 1954 ca urmare a regimului de înfometare la care erau supuși. „...Mâncarea era mizerabilă. Rația legală era de 5500 calorii, dar nu primeam decât 1500-2000, diferența mergea la batalionul de Securitate care ne păzea. Colonia avea cca. 400 deținuți, înconjurată cu gard de scânduri de 4-5 m. înălțime și sârmă ghimpată la partea superioară. Nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a început să se agite căci nu se mai scotea minereu. Ne-a scos pe toți în careu și ne-a cerut să intrăm în mină deoarece a luat măsuri ca de a doua zi să se respecte cu strictețe rația prevăzută prin regulament și chiar s-a ținut de cuvânt!”. Mărturia cea mai prețioasă despre pr. Gheorghe ne-a rămas de la scriitorul Ioan Ioanid, în cartea sa „Închisoarea noastră cea de toate zilele”, vol. II pag. 231, din care redau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să aibă nici cel mai mic motiv de reproș privind calitatea muncilor efectuate. Se făcuse ora cinci postmeridian. Ambele truditoare încetau lucrul. O vor lua "da capo" mâine la ora șapte dimineața. Puteau merge liniștite la bucătărie de unde-și primeau rația zilnică de mâncare așa cum stabiliseră cu directorul spitalului. Dar la început a fost penibil. Întâmplarea i-a lăsat în suflet o amărăciune atât de persistentă, încât cu greu i se va putea șterge vreodată din minte. Mama se bucura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia bolul alimentar cu înghițituri mici și cu ochii mai mult închiși fiindu-i parcă rușine că nu ne poate oferi ceva mai bun, mai mult, mai consistent și că mănâncă din rația noastră. Suferea cumplit. O durere și o suferință pe care nu le putea masca deoarece erau mult prea vizibile. Mama, mama! Câte mame au suferit ca tine văzându-și copiii înfometați, lipsiți de tot ce reprezintă o copilărie frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul nostru iubit, cel care o salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația de boabe, precum și un vas mai mic pentru apă. Se împuținase la trup. Jigărit și mititel, ajunsese un schelet care asista neputincios și înfricoșat la niște evenimente care-l depășeau și pe care nu le înțelegea. Ieșise și el odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
animale bipede cu cipul în ureche pe la diferite orfelinate, pentru o mai lesnicioasă și clară evidență contabilă. Doamne ferește! Cu Leu cap de coloană, avansam călcând pe urma acelorași pași pe care-i făcuse Mircea cu atâta efort la venire. După rația de pâine și ulei consumată la moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nou fătată și-a schimbat în timpul nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui Galsworthy. Datorită trilogiei Sfârșit de capitol pe care am tradus-o, când am ajuns pentru prima dată la Londra, am avut sen zația de déjà vu, déjà vécu. R.P. Baudelaire, pare-mi-se, a spus cândva că din Decla rația Drepturilor n-ar trebui să lipsească dreptul de-a pleca. V-a vizitat vreodată ideea de-a părăsi definitiv România și de-a o lua de la capăt în altă parte? Și, dacă da, când s-a întâmplat acest lucru și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Se va vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le va fi mai ușoară, umoriștilor - tot mai grea. Cu cât se perfecționează sistemul și metodele judiciare, cu atât se reduce rația de umor în lume. În Belgia, senatorul Cuvelier susține în Senat: „Merckx este demnul reprezentant al națiunii noastre. Rolul lui e tot atât de reprezentativ ca al nostru...”. Un cetățean valon declară despre același ciclist, eliminat brutal și neconvingător din Turul Italiei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bază, pe care trebuie s-o știe orice ageamiu, este cea cu ținutul respirației. Problema era însă ce te faci atunci cînd sărutul durează mai mult ; și apoi, cum te poți concentra în același timp să-ți ții 136 respi rația și să mai faci și ce mai trebuie făcut ? Oricum, după ce am aflat asta, am început să fac exerciții serioase de ținut respirația, cu ochii pe ceas. și am făcut ceva progrese. Dar hotărîtoare pentru inițierea mea în această taină
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
presa din țară, iar când mam întors la București, după un an, am regăsit, fără nici o schimbare, exact ceea ce lăsasem: Băsescu îl înțepa pe Tăriceanu, acesta îi răspun dea în felul lui, iar Realitatea TV și Antena 3 întorceau decla rațiile politicienilor pe toate părțile și construiau scenarii, în ore și ore de emisie. Acum, după ce alegerile sau consumat, după tonele de vorbărie sterilă deversate în casele noastre prin intermediul televizorului în campania electorală, Realitatea TV și Antena 3 continuă să facă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
înălțime? surîde el amar. Doctorii ce spun? Oboseală prea multă. Zi de zi, seară de seară, mă îngropam între hîrtii să pot realiza o programare bună. Apoi, excesul de cafea, patru-cinci pe zi... În ultimii ani m-am obișnuit cu rația zilnică de alcool nu mult, un pahar-două de coniac cînd ajungeam acasă, dar fiind în fiecare zi... Vorba aia: ce nu distruge potopul, macină picătura... Își duce țigara la gură, rămîne cu ea un timp între buze, apoi scapără un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun ție, scumpa mea: Mama nu iestem? ... 77/1948 Vineri, 17 septembrie [1948] Scumpa, scumpa mea heimatlos (apatridă), iată, după lege, nu mai ești cetățean român: e ca și cum am avea două patrii, două religii, două inimi, două mentalități, două aspi rații diferite, noi două, draga mea, care toată viața am avut două inimi într-una singură, o viață comună, viața, pe de-a-ntregul a noastră. Simt că-mi vine să plâng în hohote, dar mă stăpânesc de rușine și din demnitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru evreii Ițcu croitoru, Stetner hană, Ciubotaru zeilic care să le permită să cumpere alimentele necesare pentru cele trei cantine unde sunt hrăniți 500 de persoane nevoiașe evacuate din Săveni, Darabani, Mihăileni, Rădăuți. Evreii au suportat un preț dublu pentru rația de pâine. Dar, la 9 noiembrie 1943, prefectura județului face cunoscut primarului că, în conformitate cu ordinul nr.92003/1943, al subsecretariatului de stat al aprovizionării, „în urma convenției încheiate între Centrala evreilor și sus-numitul departament, „evreii nu vor mai plăti 10 lei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pâine. Dar, la 9 noiembrie 1943, prefectura județului face cunoscut primarului că, în conformitate cu ordinul nr.92003/1943, al subsecretariatului de stat al aprovizionării, „în urma convenției încheiate între Centrala evreilor și sus-numitul departament, „evreii nu vor mai plăti 10 lei pentru rația de pâine, urmând ca pâinea pentru evrei să fie în aceleași condițiuni ca și pentru restul populației”. Se solicita comunicarea sumelor neplătite până la data de 9 noiembrie 1943, de către comunitatea locală. Însă, președintele Oficiului județean Dorohoi, dr.Idel Idelsohn, trimite
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pâinea pentru evrei să fie în aceleași condițiuni ca și pentru restul populației”. Se solicita comunicarea sumelor neplătite până la data de 9 noiembrie 1943, de către comunitatea locală. Însă, președintele Oficiului județean Dorohoi, dr.Idel Idelsohn, trimite prefecturii Comptul taxelor pentru rațiile de pâine consumate de populația evreiască din Dorohoi, între 27 septembrie și 9 noiembrie 1943, numărul rațiilor: 600; 42 de zile, total rații 25200, total lei 252000. O parte a populației evreiești din Dorohoi a fost afectată și de restricțiile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
neplătite până la data de 9 noiembrie 1943, de către comunitatea locală. Însă, președintele Oficiului județean Dorohoi, dr.Idel Idelsohn, trimite prefecturii Comptul taxelor pentru rațiile de pâine consumate de populația evreiască din Dorohoi, între 27 septembrie și 9 noiembrie 1943, numărul rațiilor: 600; 42 de zile, total rații 25200, total lei 252000. O parte a populației evreiești din Dorohoi a fost afectată și de restricțiile privind deplasarea în alte localități. Evreii au adresat autorităților cereri pentru a obține permise de călătorie, fiind
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
1943, de către comunitatea locală. Însă, președintele Oficiului județean Dorohoi, dr.Idel Idelsohn, trimite prefecturii Comptul taxelor pentru rațiile de pâine consumate de populația evreiască din Dorohoi, între 27 septembrie și 9 noiembrie 1943, numărul rațiilor: 600; 42 de zile, total rații 25200, total lei 252000. O parte a populației evreiești din Dorohoi a fost afectată și de restricțiile privind deplasarea în alte localități. Evreii au adresat autorităților cereri pentru a obține permise de călătorie, fiind invocate diverse motive: schimbarea domiciliului, motive
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
plajă de pe malul mării, la circa 30 km. est de oraș. Iau măsuri de siguranță, săpăm adăposturi protectoare și așteptăm scurgerea timpului. În deplasare fiind, cei de la compania de aprovizionare au ajuns la noi spre seara zilei de Paști, cu rația pentru seara respectivă. De trei zile nimeni n-a văzut ceva hrană, descurcându-ne fiecare pe cont propriu. Până la sosirea hranei, în ziua întâi de Paști oamenii au mâncat boabe de porumb copt la jar. În ziua următoare merg la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]