1,949 matches
-
de recunoscut când constați, de pildă, că borșul moldovenesc e mai reușit decât prototipul său ucrai nean, ca și papricașul nostru decât cel unguresc cu rântaș, ca și șnițelul nostru decât cel vienez, ca și scordoleaua noastră cu gâturi de raci decât cea grecească de la origine, chiar după nu mele ei, cu carne fadă de morun sau bacalea și cu sos gros de cartofi În loc de nuci. Îmi vine să cred apoi că numai traiul bun și Îndestulat a păstrat și păstrează
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ulei de nucă de la noi, din Argeș, iar alături o inimă gălbuie de varză acră cu zeama ca spirtul - să-ți sară căciula din cap, nu altceva - și cu puțin ulei, ardei pisat, hrean și măs line; apoi, pilafurile de raci, de mânătărci, de ștevie sau de spanac: cum și toate iahniile de pe lume, de fasole, de cartofi, de bob, de mânătărci sau de hribi sălbatici, de caracatiță, de praz și de arpagic; cum și fasolea bătută „În cruci“, cu ceapă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai coapte, gogonelele, varza roșie, țelina, cu toate mirodeniile lor, și gogoșarii În oțetul cu puțină miere; cum și câteva sarmale cu orez, stafide sultanine și coconari; iar la urmă de tot, o farfurie plină cu scordolea de gâturi de raci În sosul, de care nu te mai saturi, cu nuci, cu usturoi și cu untdelemn, asta după ce ai trecut prin câteva ciuperci la tavă și un rasol de melci cu hrean și cu usturoi. Era cât p-aci să uit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui mari, prăjiți În tigaie; nisetrul, păstruga, chefalul și rânduni ca-de mare pentru gurile chiar cele mai sătule; iar când voiam să fug din București, mă aștep tau cegile grase de la Popina, fripte pe grătarul lui Mihai din Oltenița, sau racii uriași de la Rottenbächer, din Brașov, sau cei mărunți, pentru pilaf sau cu mujdei, din arhondăria de la Căldărușani. Nu am ales, și vă rog și pe dumneavoastră să nu alegeți, peștele după criteriul fals că cel mai de soi pește este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sălbatec al jazzului afroamerican, pe toți morții din somnul lor adânc și consternat; sau, În sfârșit, gustul ei nepervertit pentru tot pitorescul, farmecul și ineditul acestei vieți, cum și, ce să mai spun?, aplicațiile ei măiastre În pregătirea pilafului cu raci prinși pe loc la Căldărușani, sau a mielului fript În arhondăria maicilor de la Țigănești, gazdele noastre bune, surâzătoare și primitoare din pragul odăilor albe și cu paturi largi, pe sălile pustii de orice priviri și urechi indis crete; și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Așa-i, mereu încurc țările astea, dar capitalele le cunosc, Bulgaria cu Sofia- România cu Budapesta“. Am spus: „Budapesta e la unguri, România e cu Bucureștiul“. În filmul meu, felul în care răsucea carnea cu dinții furculiței arăta ca și cum un rac ar fi reorânduit peisajul. și-mi părea că încurcătura din capul lui se produsese doar pentru că întorsese alandala bucățile de carne din tigaie. A închis ușa de sticlă, spunând: „Sper să-ți placă, ai mâncat vreodată carne de miel?“ - „În
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
capul câmpului, arător - Pisălug, arabil - Mlaca, fânaț până sub Sprânceană - Sprânceana - Lazu Gramii, către Lunca Ovezelor - Lazu lui Toderică - Lazu Miții și al Neacșii - Pârâul Mitii - Lazu Sandului - Pârâul Săndeștilor - Lazul lui Zaharie - Lazul Bâcăneștilor - Pârâul lui Bâcan - Pârâul lui Rac Crăciun cu fântânița - Pârâul lui Voic - Calea din mijlocul Mlăcii - Pârâul Donii b. partea sud-estică a satului - Stâna Vacii, arătoare - Lunca lui Iacob - Pârâul Muntelui - Pârâul Bunii - Pârâul Zmeurișului - Fântânița lui Gabor - Pe Piscuri - La Stejari - Lazu Oprii - Piscu Mânăstirii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Din familia Pseudoneuroptera: Strigoaie (calopterix virgo L.) Miriapode Șerpuleț ( Julus terrestris L. și Lithobius forficatus L.) Arachnide: Păianjenul de casă (Tagenaria domestica L), Păianjenul cu cruce (Epeira diadema L.), Căpușa (Ixodes ricinus L.) Crustaceele sunt reprezentate de prea bine cunoscutul Rac (Astacus fluviatilis Rond.). Și vom încheia cu viermii anelizi, viețuitoare dizgrațioase dar foarte de folositoare nu numai omului ci aproape tuturor viețuitoarelor atât celor din regnul animal cât și din cel vegetal Râma (lumbricus agricola Hoffm. și lumbricus terestris) care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
le numim noi, adică izvoare cu apă. Întâi să luam hotarul Mlaca din sus de sat. Fântinița din stâna Vacii. Pe lunca Secii din sus de sat mai la deal spre pădure ieste altă fântâniță îi zicem noi Fântânița lui Rac Crăciun, una din cele mai bune și mai vestite din hotarele noastre, nu a secat niciodată și nici nu și-a micșorat izvorul când o fost secetă. Și nici nu crește când îi timpul ploios, și are o apă în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
apa din acest izvor prin iele ca să poată bea vitele vara când erau la pășune, așa că i-o rămas numrele boltașului. Astăzi nu să mai vede nici urmă de troci și în general toate fântânițele din hotar afară de a lui Rac Crăciun care stă bine, celelalte îs pe peire. Acum tot în hotarul Poienii mai avem o fântâniță în părăul muntelui de unde și numele de Fântînița Părăului. A avut apă bună, dar în 1946 a secat. Tot în hotarul Poienii mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita Chiranei, nenorocită din pricina lipsei de bani, apoi m-am plimbat prin oraș și pe faleză. Cinat la restaurantul Comino: raci - eu opt -, Irène, șapte. Ne-am întors împreună. M-am gândit tot timpul la tine, adânc, cu tandrețe și disperare; îți simt absența peste tot; te regăsesc peste tot și-ți iei zborul înainte de a te fi putut vedea. Noapte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am avut cele mai frumoase zile de septembrie; astăzi, soarele era fierbinte ca în iulie-august; cred că încep să prind culoarea arămie care te făcea pe tine așa de straniu de frumoasă. Aici, viața e acceptabilă, restaurantele bine aprovizionate: pește, raci (din nou, astă seară), friptură. Am avut mare noroc că am venit încoace ca să mă mai refac după iarnă. Mihăiță înainte de a pleca la vie s-a dus să aranjeze ce-l rugaseși la Ministerul de Interne dă lecții suplimentare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să facem plaje. Cu Irène am mâncat eri la dejun și seara e singurul timp când o văd (sic!), cum e și natural, ea având cercul ei de tineret. Eri seară au venit la masa noastră - la Comino, unde erau raci - și Ina și Alecu, care s-au hotărât să mănânce din banii de drum, fiindu le prea foame. Erau foarte amuzanți, se hărțuiesc mereu, Ina îl tiranizează, dar am impresia că Alecu o iubește mult, deși îi simte uneori inferioritatea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să găsesc pe Pauline gata de plecare și pe Vlad plecat în absența mea. Pentru astăzi, draga mea Mouetta neagră, am scris destul și sunt cam prea elegiacă, ca să pot continua. În astă seară am luat masa la Comino, iar raci, cu Irène, Ina, Alecu, Liana Slăvescu de la Studio 42 (vara Martei Grecianu) și Giurgea Negrilești. La un moment dat, violonistul care cânta singur romanțe anodine a început să cânte la vioară „Chevaliers de la Table Ronde, / Goûtons voir si le vin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de gând să-mi lași mie nimic? mă întreabă Luke blând. — Ba da, normal! exclam. Adică - normal că-ți las! — Nu vreau să te presez, zice Luke, zâmbind cu toată gura către Michael. — Ba da, îți las! zic, roșie ca racul. Doar că până acum nu m-am gândit deloc la asta! Pentru a-mi disimula ceața din creier, iau o pară și încep să mușc din ea. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar așa, cum de mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
idiș), „ce aducea la gust cu știuca umplută - nota Brunea-Fox În 1928 -, dar care de fapt era găină tocată și fiartă Într-o zeamă subțire Îndulcită” <endnote id="(791, p. 74)"/>. O altă legendă românească explică „de ce nu mănâncă jidanii raci” : pentru că ei ar fi oameni raționali („cu cap”, zice legenda) și „vor să știe unde se duce și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
raci” : pentru că ei ar fi oameni raționali („cu cap”, zice legenda) și „vor să știe unde se duce și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care s-au suprapus, generând proverbe populare rusești de genul : „De ar ști evreul că purceaua a Înghițit o jumătate de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar pe alt traseu. La prânz, am deviat spre Marea Ionică într-o stațiune unde s-a făcut o pauză de câteva ore pentru plajă, baie în mare și masă. Le-am făcut pe toate, nu fără peripeții - bronzându-ne ca racii și mâncând ca... la restaurantul (să-i zicem așa) cantină (și așa) unde am văzut că se adună colegii de drum. Acolo ne-am împrietenit cu un alt bătrânel, care fusese și el în România în timpul războiului, și care mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
descoperim în bibliotecă, fiecare altceva, pentru a acumula cât mai mult, comunicându-ne reciproc informațiile. Două lucruri erau neclare, dintre care una esențială; și aceasta era legată de climă. Nu că nu am fi știut că ne îndreptăm spre Tropicul Racului și Sahara, dar mintea noastră, calculatorul nostru n-a fost niciodată programat pentru o asemenea situație: căldură de iunie în decembrie-ianuarie. Poate acest lucru, subconștient, ne paraliza chiar și emoțiile inerente în astfel de situații. Drumul până la București, apoi așteptarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru orice, sau inițiază o nouă acțiune, sau definitivează o fostă acțiune și tot așa până pe la ora 14.00- 14.30, uneori și mai devreme, când vine acasă, aruncă salopeta udă de sudoare de pe el și roșu ca un rac, nu poate nici articula cuvintele, până nu face un duș care-l revigorează. Mai încropim o discuție scurtă, se uită curios la ce-a mai lucrat Liviu și „bla-bla-bla” pleacă înapoi la San Pere, unde Giusepe îi așteaptă la masa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu se mai sfârșește - are mai multe articulații decât un metru de tâmpl)rie. Vorbește rar, se bâlbâie. Pare a fi din alt) lume, un ciudat copil american de gr)diniț). Împreun) cu Y, locuiește Într-un cartier arab s)rac. Ei se ocup) de copii bolnavi, de b)trâni neputincioși, de animale r)nite. Nola Auerbach, soția lui John, s-a dus Într-o zi În vizit) la ea și a v)zut În patul ei un m)gar bolnav
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
poate s-ar fi Împușcat. Profesorul Kerr sugereaz) c) dezastrul de la Amman a fost mai mult decât a putut suporta Nasser și pare s) cread) c) aceast) ultim) rușine i-a provocat fatalul infarct. Egiptul era o tar) prea s)rac) și prea slab) pentru a suporta ambițiile bismarckiene ale lui Nasser, iar el, În cazul În care Kerr are dreptate, nu avea suficient) fort) că s) Îndure povară tot mai ap)s)toare a eșecului. A m auzit spunându-se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și altele. Medicul, un tânăr cam de 32-33 ani de la Vlădeni, județul Iași, se numea Axinte Octav, un om simpatic și prietenos, iubit de oamenii din sat mai ales dacă erau femei. Se lăuda că acolo, acasă, în Jijia, aduna raci și scoici pe fundul apei fiind un înotător redutabil. și cum în Sofian era un lac mare plin de scoici și de raci și de gâște sălbatice l-am pus la probă și a trecut-o cu succes. Venea deseori
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]