2,296 matches
-
în narcomanie. Deprimism, catastrofism, tout est foutu, bătrâne, la dracu’ toate alea, băga-mi-aș. Dă i în mă-sa pe toți, că toți mint și fură. La ce bun? m-am săturat, nu mai cred în nimic, țară de rahat, toți ăia buni au plecat și pleacă. Se-alege praful de tot - deci vechea lege a lui Tra hanache junior: „o societate fără moral și fără prințipuri va să zică că nu le are“. Cam aici am rămas. „De unde vitalitatea asta dementă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă-n gropi că mănâncă porcu iarna, bea vinul iarna, își lasă femeia borțoasă iarna, mănâncă mălaiul iarna și-n primăvară, cân să iasă la treabă mănâncă un c...rahat. Aia e, bă, aia e. Dar cu nașterea cum rămâne domajur? O să nască ea, n-aveți grijă că cheamă un țăran ori vecina ori o babă și naște ea dar el e singur pă câmp. Naște baba? mai întreabă ca să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
grupați mai mulți ofițeri, venise locotenentul Darie, ofițer activ. Ia poziția de drepți, salută pe colonel, dă mâna cu doi dintre ofițerii activi dar cu rezerviștii, ba. Măi Darie, mi se pare mie sau văd niște ofițeri aici? Rezerviștii au rahat pe mână de-ți pute? Sau tu nu știi că războiul nu se duce cu ofițerii activi, soldații activi și cu caii regimentului? Războiul se duce cu ofițerii de rezervă, cu caii de rechiziție și cu rezerva, adică cu soldații
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
oarecare, ci unul cât se poate de serios. În primul rând, pielea sa era în joc. Profesia, cariera, viitorul lui. Însăși soarta sa. El condusese ancheta. O băgase rău de tot pe mânecă locotenentul major Silveșteanu. Se găsea cufundat în rahat până la urechi. Deci, cel mai interesat să-l determine pe inculpat a se înclina. Îi dărui țigări Kent ! I le aprinse. Se învârti în jurul lui ocrotitor, surâzându-i prietenos. Îl luă pe după umeri. Îl mângâie pe creștet. Mai că nu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
celor de acasă. — Lucrările trebuie să fie individuale, Julius. Dar lui nu-i păsa că lucrările trebuie să fie individuale sau colective. Îi păsa numai de faptul că Fernandito Ranchal Încremenise În fundul clasei, fusese făcut praf; Fernandito era ca un rahat În praf și sigur că Julius n-a Împins lucrurile prea departe cu compoziția lui, dar tot i-a fost frică și nu s-a simțit de loc În apele lui văzînd că e leit taică-su, cu picioarele scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot ce ai fi vrut odată să faci?“ Mă așteptam să lase bărbia în piept și să plângă, spășită, dar deodată mi-a aruncat o privire ironică și trufașă, de parc-ar fi spus: „Știi ce, las-o baltă cu rahaturile astea...“ Era ca și când sub dis perarea ei circumstanțială încă ar fi subzistat o mare putere întunecată. Imediat, însă, a revenit la tonul plângăreț de mai-nainte: „Ce spui, îmi pui o pilă? Pot să sper ceva?“ I-am explicat că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să înceapă să lucreze ca tehnician de reparații și întreținere gradul II, la abatorul din Lexington. În ziua în care scrisese cecul de avans, Mark alergase prin tot orașul, sărbătorind de parcă tocmai s-ar fi logodit. Un boț proaspăt de rahat de câine o întâmpină când intră pe ușa din față. Blackie se făcuse mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală, câinele border-collie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țăruși de gard -, orice numai să-i convingă pe oameni că merita încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tare se răstoarnă cu o mașină care se conduce excelent, pe o șosea dreaptă ca lama în plină pustietate? Cum să nu; poți să crezi chestia asta, dacă ești retardat. Dar de atunci a început totul, înlocuirile și impostorii, tot rahatul ăla medical care să-l convingă pe Mark Schluter că nu e cine crede că e. Are nevoie de un martor, dar n-a fost nimeni de față. Rupp, Cain se jură că n-au fost de față. Iar doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poți să citești sau de-astea. Sunt nimeni. Sunt nimeni. Frate, asta înseamnă că poate fi oricine, în zilele noastre. Dar se dă o recompensă în bani, cum ar veni vreo cinci sute de dolari. Cum economia e iar în rahat și toată țara e în șomaj, sigur o să vină cineva ca să-i ceară. I-ar plăcea să stea și să aștepte ca telefonul să sune cu ponturi anonime, dar sunt prea multe de făcut. Copia Karin trece pe la el, foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le trimit pe lumea cealaltă. În general cereri de donații și oferte de cărți de credit. Cataloage de la magazinul ăla de unde-și cumpăra vestele alea demodate. Ajunseră la ușa din față. El o încearcă: încuiată, deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept la șipca desprinsă din stânga ferestrei și o zgâlțâie puțin, că e ruginită. Până la urmă o deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spital. Cineva care lăsase un bilețel. Cineva care fusese în noaptea aia acolo, pe North Line. —N-ai văzut emisiunea de la TV? Televiziune, frate. Era musai s-o vezi. — Îmi pare rău. N-am televizor. —Doamne. Uitasem. Tu trăiești în rahatul ăla de regat al animalelor. Las-o baltă; nu contează. Dac-aș putea să arunc un ochi la cum arăți acum. Poate că mi-aș aduce aminte. Cine credeam că ești. Cum arată găsitorul ăsta. —Cu mare plăcere. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceafă. Știi, ei pot să facă ce vor cu mine. Droguri. Eletroșocuri. Chiar și operație, dacă e nevoie. I-aș lăsa bucuros înăuntru din nou, dacă de data asta le-ar ieși cum trebuie. Nu pot să mai trăiesc cu rahatul ăsta făcut doar pe jumătate. Închide ochii și mârâie ca un lup încolțit. —Urăsc senzația asta, că am inventat eu totul. Că sunt un dobitoc inventat cu totul. Dar un lucru știu sigur că nu l-am inventat. Își contorsionează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la supermarket. În realitatea tangibilă a vânzărilor de peste un miliard de euro în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci exist. Sau vai nouă! nu am și de aceea nu sunt. Toate astea îmi par a fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sau douăzeci de ani. Poate c-or să ne trebuiască secole să eliminăm efectele radiațiilor, dar oamenii obișnuiți or s-o facă și or să-nceapă urcușul abrupt încă o dată. — Mda, sînt sătul de capacitatea oamenilor obișnuiți de-a mînca rahat și de-a supraviețui. Animalele sînt mai nobile. Un animal feroce o să moară luptîndu-se împotriva celor care i-au insultat ființa, iar unul umil o să moară de foame. Doar omul are această versatilitate oribilă de a se adapta la lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atît de mari, că m-am prăbușit și n-am mai putut să mă mișc. Eram sigură că-mi murise copilul. M-am simțit un nimic, un nimeni și-un nimic, un nimeni care nu simte altceva decît oroare, un rahat la fel de urît ca lumea. Presupun că am țipat să ies, pentru că lîngă mine, pe podea, a apărut o deschizătură. Lanark se cutremură și zise: — Drumul prin ea aproape că m-a ucis. Știu un soldat care-a sărit în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să organizați o grevă, dar nu intrați în grevă pentru bani. Inamicii voștri înțeleg mai bine banii decît voi. Intrați în grevă pentru obiecte. Pentru case mai mari.... Macfee se strîmbă incredul și strigă: — Eu? Să organizez o...? Mulțam pentru rahatul ăsta! Sări din scaun și se îndreptă spre lift. — Așteaptă! strigă Lanark, cățărîndu-se peste tejghea. Așteaptă! Mi-a venit o altă idee! își făcu drum prin aerul stătut al etajului și reuși să deschidă ușile liftului înainte ca acestea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care gonea pe o autostradă cu multe benzi sub un soare orbitor. Un nor de puncte deveni vizibil în ceața sufocantă din față. Punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Făcu o reverență adâncă ținîndu-și cu degetele subțiri pardesiul și șopti: ― Adio, draga mea! * De după colțul vilei apăru Raul Ionescu. ― Nu e nimeni. Îi dăm bătaie! Urcară câteva trepte. Dascălu îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje! Scarlat privea în lungul străzii. Felinarele, rare, luminau slab. Un câine alb se strecura pe lângă ziduri adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului. Ionescu șopti: ― Domnilor, am pășit în ilegalitate! Se aflau într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tocmai fair-play, dar împrejurările excepționale ne obligă la un joc mai puțin elegant. ― O ticăloșie! ― În locul dumitale aș gândi exact la fel. Raul Ionescu oftă. Bătea darabana pe marginea mesei privindu-l lung. ― O să ți se pară cinic probabil, dar rahatul în care sîntem nitrați până în gât nu ne îngăduie să fim milostivi. Florence reuși să articuleze printre suspine: ― Să nu te gândești la noi, Sandi, sîntem bătrâni. Tu... ― Cred totuși că exagerezi, reluă Raul Ionescu. La urma urmelor, ajungi în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar domnul Popa ― chicoti șiret, un sunet care semăna cu un sughițat -acolo, sub lampa de bronz de pe birou, te vei mulțumi cu ce ai. Nu te-ai înjosit niciodată în felul acesta... Mai băgă în poșetă o cutie de rahat și o pungă de fondante. ― Acum va trebui să te schimbi, draga mea. Pleci într-o călătorie care nu știi cât va dura. Bluza gri de mătase este tot ce poate fi mai indicat... Elegantă și practică. Împreună cu deux-pieces-ul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mă adaptez. —La ce? La viața de aici. La normalitate. — Unde ai fost înainte? —Peste tot. Am mers dintr-un loc nenorocit într-altul. Întotdeauna am avut intenții bune, întotdeauna am încercat să fac lumea mai bună și alte rahaturi dintr-astea. —Ești doctor? Poți să spui și așa. Încerc să salvez vieți. Maggie simțea cum i se încordau mușchii. — Și acum ți-e greu să te obișnuiești cu faptul că te-ai întors acasă. —Acasă! Cred că glumești. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că s-a înrăutățit foarte mult, Costello. Țara asta arde mai repede ca o cruce Ku Klux Klan. Acum s-au răsculat arabii israelieni: Galileea, Nazaret, nenorocita de Grădină Ghețimani, din câte știu eu. Și Hezbollahul trage șapte clopote de rahat în nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit prea mult în acest proces de pace ca să-l vadă transformându-se acum într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit prea mult în acest proces de pace ca să-l vadă transformându-se acum într-o grămadă de rahat. Ăsta, Maggie știa, era genul de discurs care făcuse din Bruce Miller o asemenea forță a naturii la Washington, distrugând pe oricine îndrăznea să-i stea în cale. Înainte să aibă grijă ca omul lui să fie ales la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice.“ Deci ce crezi? Uri își luă ochii de la drum și o fixă pe Maggie cu privirea. —Ai idee cât de mult îl urăsc pe tatăl meu acum? Toate jocurile astea de rahat prin care mă pune să trec? De parcă n-ar fi de-ajuns că nebunia asta a omorât-o deja pe mama. —Știu, Uri... Nu știi nimic, Maggie. Nimic! Din cauza lui mama a murit, iar eu mă ascund ca să-mi salvez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]